În vreme ce crestele înalte ale Făgăraşilor mai sunt încă acoperite de broboada albă a zăpezilor trecutelor ierni, în grădinile şi livezile satelor transilvane, atârnate parcă de streaşena împădurită a falnicilor munţi, începutul lunii mai a găsit cireşii, merii şi perii scuturaţi de florile roditoare ale unei primăveri nefireşti de capricioase. Şi cum repetabila frumuseţe şi culoare a câmpurilor şi pădurilor ne îndeamnă să reinventăm versurile poeziei naturii, vă propun să ne aducem aminte, cu o plăcută şi statornică nostalgie, de un îndrăgit fiu al unui sat ce poartă în nume suntele lacrimii: de filosoful-poet Lucian Blaga din Lancrămul Văii Frumoase a Sebeşului.
Ne motivează îndemnul fie chiar şi numai întâmplarea care a făcut ca acest anotimp al anului să aibă o triplă semnificaţie în viaţa şi destinul eminentului cărturar ardelean. Se năştea într-o zi de 9 mai, a anului 1895, ca ultimul din cei nouă copii ai soţilor Ana şi Izidor Blaga, tatăl lui fiind multă vreme preot ortodox în satul lui natal. După numai 66 de ani de viaţă, Lucian avea să treacă la cele veşnice, iar trista întâmplare se petrecea în mult întrăgitul său Cluj universitar. Era în data de 6 mai a anului 1961, de sfânta sărbătoare a Izvorului Tămăduirii. Va fi înmormântat, în aceaşi dată în care era născut (9 mai), viza-vi de soţia sa, Cornelia şi de bunii lui părinţi.
De atunci, de mult de tot, şi până astăzi, îi perpetuează pământeana amintire, a trecerii sale prin viaţă, mormântul săpat în ţărâna reavănă a cimitirului din preajma bătrânei biserici ortodoxe a satului, purtătoare a hramului de pomenire şi cinstire „Adormirea Maicii Domnului”. Pe crucea de la creştetul capului stă scris numele său prestigios de profund gânditor şi de talentat poet.
În vreme ce de pe soclul statuei sale din aramă, aşezată la marginea şoselei care uneşte Lancrămul de micul orăşel Sebeş-Alba, ne privesc ochii pătrunzători şi meditativi ai unui bărbat frumos şi cuminte! Buchetele de trandafiri şi de flori de câmp, de pe soclu, vestindu-ne că, vineri, 6 mai, s-au împlinit 55 de ani de la moartea lui. Urmând ca, doar trei zile mai încolo, pe 9 mai, să aniversăm 121 de la naşterea acestui om-creator, cel carela sfârşitul celor aproape 66 de ani de viaţă avea să ne lase, drept moştenire pilduitoare, nu numai o bogată şi inedită operă filosofică, de valoare universală, dar şi câteva poeme măestre şi gânduri mărturisite în proză.
De asemenea, umeroase dovezi scrise ale unei prodigioase activităţi didactice universitare la Cluj şi la Sibiu, precum şi de reprezentant de frunte al diplomaţiei culturale româneşti în capitalele unor ţări europene. Motiv pentru care, în semn de aleasă recunoştinţă, an de an, numeroase instituţii culturale româneşti şi din străinătate, îi dedică, în prima decadă a lunii mai, un şir întreg de manifestări festive, cele mai prestigioase dintre ele fiind găzduite de Lancrăm, satul său natal, ca şi de toate centrele universitare din Ardeal, dar şi de orăşelul Sebeş, cel în care Lucian Blaga a deprins slova scrisă, frecventând cursurile Gimnaziului German. Iar aceste manifestări festive sunt rânduite, încă din anii 80, între filele calendarului UNESCO, României revenindu-i cinstea de a organiza un Festival Internaţional care să poarte numele filosofului-poet, propus, cândva, pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru literatură, la fel ca şi poetul Nichita Stănescu. Cu acelaşi prilej festiv şi omagial, în incinta cimitirului bisericii ortodoxe din sat, se oficiază două slujbe religioase de pomenire şi cinstire a memoriei lui Lucian şi a părinţilor săi.
Lasă un răspuns