Părintele istoriei, renumitul Herodot, spunea că istoria este învățătoarea vieții („Historia magistra vitae”). Se referea la învățăturile pe care le poate extrage individul, dar și poporul, din faptele trecute ale înaintașilor.
Astăzi mi se pare mai actuală ca oricând pățania bizantinilor. Mare lucru ar fi, dacă vreunul dintre mai-marii Europei, care are și putere de decizie, ar lua aminte la această întâmplare plină de semnificații! Era la 29 mai 1453. Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, era înconjurată și pe mare și pe uscat de către turci, de musulmani. Luptele erau pe viață și pe moarte. Apele Bosforului erau roșii de sângele soldaților morți din ambele tabere. Bizantinii luptau cu disperare pe zidurile cetății. Tunurile inamice spărgeau bucată cu bucată din împrejmuirile cetății, făcând loc puhoiului să pătrundă înăuntru. Împăratul însuși era în iureșul luptei, trăindu-și ultimele clipe ale vieții. În vremea aceasta, boierii, politicienii, filozofii și oamenii de știință, alături de capi ai Bisericii, siguri de victoria armatei imperiale, se certau undeva într-un salon al unui palat pe tema… sexului îngerilor. Nu puteau să ajungă la un consens în ceea ce privește îngerii: sunt de parte bărbătească, femeiască sau și una și alta?! Se formaseră grupuri, bisericuțe, și fiecare își susținea cu încăpățânare punctul de vedere. Nici n-au observat până au intrat turcii peste ei și i-am măcelărit!
În vremea noastră aflăm îngroziți de noi și noi atacuri teroriste în Europa, săvârșite de extremiști musulmani. Sute de oameni nevinovați sunt sfârtecați de bombe, alte sute rămân mutilați pentru toată viața, milioane de oameni tremură de teamă. Nicăieri nu mai ești în siguranță, fie că ești într-un mijloc de transport, într-o stație, într-un magazin, o sală de spectacol, pe stradă. În orice moment omul de lângă tine poate apăsa pe un buton sau atinge niște sârme și totul se transformă într-un adevărat iad. Statele occidentale și-au pus armata, poliția, instituțiile specializate în alertă de grad maxim. Pe străzi vezi soldați înarmați până în dinți, cu arma pregătită de tragere. Musulmanii au sechestrat cartiere întregi din marile orașe apusene, în care n-au voie să intre nici măcar mașinile salvării, ale poliției sau ale pompierilor. Adevărat stat în stat. Fluxul de imigranți crește de la o zi la alta, iar numărul musulmanilor din Europa a depășit cifra de 60 milioane.
Mulți dintre ei au intrat clandestin în spațiul european, nu au acte, nu sunt identificați, se pierd în mulțime. Europenii renunță pas cu pas la valorile lor, pentru ca să „nu-i jicnească”, să „nu-i supere” pe musulmani. Nu mai vorbesc de Sărbătorile Crăciunului sau ale Paștelui, ci de „Sărbători de sezon”. Nu mai fac pom de Crăciun în orașe, așa cum s-a făcut de sute de ani, ca să nu se simtă noii veniți lezați, fiindcă ei nu au așa ceva. O jumătate de miliard de europeni au ajuns să nu se mai simtă în siguranță nici în orașele din inima Europei, în timp ce mesagerii morții se plimbă ca vodă prin lobodă prin Europa. Ne lăudam că deținem tehnică suprasofisticată de urmărire, de ascultare, că serviciile noastre de securitate sunt pregătite să prevină orice act terorist și de fiecare dată când se produce câte unul, vedem că aceste instituții sunt depășite de evenimente. Lucrurile parcă sunt scăpate de sub control și mai-marii europeni discută liniștiți despre…. sexul îngerilor!
Pe fondul unor asemenea situații tensionate, ușor se pot ivi forțe extremiste și lideri de genul lui Hitler, care să transforme continentul nostru într-o baie de sânge și să instaureze regimuri dictatoriale, așa cum au fost altele de tristă aducere aminte.
Europa încă mai are destule resurse ca să pună lucrurile la punct, ca să facă ordine și să instaureze disciplina pentru toți locuitorii ei. Alături de pericolul terorismului sunt alte probleme la fel de grele, precum încălzirea climei, poluarea atmosferei, a solului și apelor, distrugerea stratului de ozon, extinderea bolilor incurabile, șomajul, sărăcia, războiul, drogurile, traficul de persoane și de arme, energia și multe altele. Fiecare în parte și toate laolaltă sunt, fără îndoială, mult mai importante decât… sexul îngerilor! Păi, nu?
Lasă un răspuns