Abia acum înţeleg ce înseamnă “dor” (lat. dolus) şi de ce el nu poate fi definit. Abia acum înţeleg ce experienţă istorică şi sufletească abisală are poporul român, dacă a generat o asemenea vocabulă, ea însăşi abisală. Sinonime îi sunt, oarecum, portughezul “saudade”, gallegul “morrina” şi “magua”, din graiurile Insulelor Canare. Eu, acum, de fapt, nu înţeleg, ci trăiesc “dorul” – aproximez ce înseamnă “niciodată” sau ce spune Iov: “Mă vei căuta, dar nu mă vei găsi…”. Oricum, oricât, oriunde aş căuta (aş căuta-o), nu o voi găsi. Şi ştiu asta. De aceea mi-e dor…Şi poezia s-a scris singură, folosindu-se de mâna şi de cuvintele mele.
INSIDE
- Confesiuni esențiale: Filmul trădărilor
:: Reflexii vizuale - Mă tot străduiam și mă tot închinam…
:: Colocvii literare - Recurs la Istorie: Proiectul de guvernare al generalului Ion Antonescu
:: Confluenţe istorice - Scânteie divină…
:: Religie/Spiritualitate - Cum a fost la alegerile din 20 mai 1990?
:: Interviurile Naţiunii - O paralelă în contextul evoluției umane
:: Diaspora - Cel mai mincinos şi parşiv guvern din istoria Romîniei
:: Turnul de veghe
7 Responses to Dorul…