Arhive autor: Ion Proca

Ce mai face Gheorghe Urschi?

Omul care a făcut să zâmbească o lume întreagă de un an şi ceva n-a mai fost văzut în public şi este de nerecunoscut. Vorbim de marele umorist, actor şi scriitor, Gheorghe Urschi, care iese din nou de după cortină,


Doi nuci se șușoteau la poartă

Vasile Lupu și cu Mihail Sfântul s-au căsătorit în aceeași toamnă. Ambii locuiau în mahalaua veche a satului. Vasile s-a întorlocat cu o consăteancă, o fată de a lui Cioric. Mișu l-a căutat pe dracu, i-a abătut să-și ia nevastă


Un poem samizdat descoperit în arhivele poetului N. Costenco

În 1956, când Nicolai Costenco a revenit la baştină tocmai de la Extremul Orient, unde a fost deportat din simplul motiv că fusese în perioada interbelică redactor-şef al revistei „Viaţa Basarabiei“, mulţi colegi de ai săi se fereau să-l salute,


Dacă am avea o mie de gospodari ca Moșneagu, ar crește flori și pe drumuri…

Mic tratat despre Lăpușna, scris de Zamfir Arbore La 1904 apărea  Dicționarul geografic al Basarabiei, întocmit cu sârguință de către cărturarul și scriitorul Zamfir Ralli Arbore. Desprindem de aici câteva date succinte despre vechea așezare Lăpușna, de unde e și


Pe la cramă, un pui de toamnă…

Ieri, pe la chindie , a sucombat biata vară cu tot cu a sa caniculă nesuferită și scârbavnică mai ales pentru bătrânii cardiaci, care abia de-și trag sufletul chiar și sub un umbrar de ulm. Câinele nostru, Tomas Viteazul, ce-și


Mereu învăţăcel şi pedagog

Pe strada Armenească, mai sus de “Franzeluţa”, cum te ridici la deal spre locurile de veşnicie, pe partea stângă, se află o clădire în trei caturi. Este căminul Institutului de Arte. Aşa se numea în antica mea tinereţe. Aşa vreau


La oină…

Nu cred să existe pe faţa pământului un joc mai vesel şi mai atractiv decât oina noastră străbună. Nu ştiu dacă pe lângă cele opt cuvinte dacice descoperite de lingvişti o fi şi oina. De n-o fi, vedeţi dumneavoastră că


Secrierul…

Timofte Moftu era de loc din Stejăreni, un sătuc rătăcit într-o dumbravă de stejari seculari, care adunau la poalele lor puzderie de mistreţi fără de sârmă în bot. Acolo, într-o linişte patriarhală, îşi avea o căsuţă scundă din bârne, meşterită


Moartea inocenţilor…

Când treci pe drumurile noastre te iau  fiorii. Aproape la fiecare cotitură sau chiar pe loc neted răsar ca din senin cruci. Sunt morţii care n-au avut parte de o moarte cu lumină la căpătâi şi printre cei dragi. Tragedia


Rugăciune

Tatăl nostru, Carele eşti pretutindeni Pe aici pe aproape, În flori de armindeni, În focuri şi ape, În stoluri şi harpe, În lăsături de hârtoape, În smârcuri şi groape, În şesuri şi vale, În cântec de jale, În viori şi