Arhive autor: Alina Danciu

Să prind în horă norii…

Mi-e dragă! Mi-e dragă primăvara cu braţele-i de lacrimi, Îmbujorând noiane de maci pictaţi la brâu, Când dusă-i iarna toată, fugind cu-a sale patimi, Petale-n avalanşa de roşu curg pârâu. Şi simţi suspinu-n muguri şoptindu-ţi la ureche Cât vor ca


Balans…

Dor Ce e uitarea oare, un dar sau un blestem? Dar neuitarea? Este, aşa precum mă tem, Un tot din amândouă – magie şi coşmar, Îţi dă un strop de miere, să-i simţi gustul amar. De ce întotdeauna pe tine


Mir printre gene…

Povești de adormit răni (Iuliei Hasdeu) A fost odată un pian Într-un castel uitat de lume, În palma Domnului anume, Singur cânta nepământean. . S-a auzit în multe veri În nopţile înmiresmate, Ca o iertare de păcate, Ca un oftat


Poeme pe la tâmple…

Joc Hai să caramelizăm luna! Oare ce gust ar avea? Ai muşcat tu, vreodată din ea? Eu… da, în nopţile ce-mi picurau Poeme pe la tâmple. Nu-ţi face iluzii în privinţa gustului! Nu se aseamănă cu nectarul mustului, Nici cu


Imaginare…

Dialog imaginar Când domnișoara Pogany Mai ia o gură de cafea, În venele-i de marmură Pătrunde, saltă-aroma grea Ce o trezește din visare După milenii de langoare. Acum privește pe furiș, Scrutează-ntreg atelierul, Unde, în primul anotimp, Crescu, se zămisli


În focul sacru dintre ceruri…

Întâiul Psalm Cu semn de re’ntrupare M-ai mângâiat pe frunte, Ascult a ta chemare, Către iubire, punte. Aşază-te pe rană, Cu mirul vindecării Şi dă-mi-te ca hrană, Din lotusul iertării. Ridică-mă din tină, Prin aer că să merg Cu mii


„Tu, Zeu al Iertării, opreşte-le timpul…”

Vine o vreme… Vine o vreme-n care se sting chiar şi stejarii, Când palida scânteie a vieţii se destramă, Iar spaţiul tău devine mai mare şi mai rece Şi nu mai ai pe nimeni de plâns sau pus la rană.


Din adâncuri…

Rugă Inimă, inimă, leagân în vânt, Nu-ți stinge în rană-al iubirii cuvânt! Inima mea, rug de lacrimi, dospind, Nu-ți pierde curajul, la pietre cerșind! . Inimă, inimă, oază-n deșert, Mi-e sete, cu setea în coastă te-aștept. Inima mea, tărâm de


Silentium…

Silentium Copacii aceştia cuvinte nu stiu, În şoaptă să-ţi spună „Rămâi, nu-i târziu!” Nici luna din ‘nalturi nu poate să cadă, Să-ţi râdă în braţe, la tine pe stradă. Doar cerul acesta cu dalbi inorogi Aminte-şi aduce, atunci când te


De Ziua Internațională a Poeziei: Îți scriu…

Îţi scriu din adâncuri de mare, Cu valuri, pictând în eter Dorinţele mele solare, Şi-n tine lăcaşul mi-l cer. Îţi scriu din adâncul fiinţei Sărutul, pe ochi de smarald, Să-ţi fie pecete credinţei, Să-ţi ţina iubirea-mi de cald. Cand vii