Dacă am scăpat astăzi, mâine nu știu cum o să fie. Credeți că acel cineva ne iubește în fiecare zi…? Putem să vorbim despre o întâmplare cu drona de la Galați, dar drona aceea care a colindat prin Marea Neagră (au fost 4 sau 5) a fost doar noroc. Poate că „Cineva acolo sus ne iubește”. Oameni fără uniformă, dar mărșăluiesc în numele legii. Vorbesc despre pace în timp ce planifică logistica războiului. Citează rezoluții în timp ce subminează chiar rezoluțiile pe care le reprezintă. Sub steagul legitimității, sunt ascunse operațiuni a căror singură constantă este distorsionarea sistematică a adevărului, nu prin minciuni sfruntate, prin punerea în scenă iscusită a unei realități care nu a existat niciodată. „Operațiuni celebre sub un steag fals” faimoasele operațiuni sub steag fals, nu sunt o relicvă a Războiului Rece, ci o caracteristică structurală a arenei geopolitice moderne: un arsenal de înșelăciune care operează cu precizia unei arme mecanice și cu puterea distructivă a unei bombe a cărei detonare este necunoscută. Steagul fals este mai mult decât un mijloc de camuflaj; este o armă semantică care spulberă fundațiile încrederii.
Când un stat îmbracă soldații în uniforme străine pentru a pune în scenă atacuri, cum ar fi în cazul „Operațiunii Northwoods” planificată în 1962, în care SUA însăși a propus atacuri teroriste împotriva cetățenilor săi pentru a justifica războiul împotriva Cubei, nu numai că sunt distruse vieți, dar limbajul este și golit de sensul său: „Apărarea” devine un cuvânt de cod pentru agresiune, „securitatea” un pretext pentru supraveghere, iar „stabilitatea” o acoperire pentru opresiune. Aceste operațiuni urmează un model: Mai întâi, realitatea este manipulată, apoi percepția și, în final, memoria, până când minciuna este instituționalizată, falsificarea canonizată. Nu sunt excepții, ci caracteristici sistemice: mecanisme care permit aparatului de putere să se prezinte ca o victimă și astfel să câștige imunitate morală. Dar pericolul nu constă doar în actul în sine, ci în normalizarea sa. Fiecare operațiune de succes sub steag fals erodează puțin mai mult fundamentul pe care se bazează dreptul internațional, negocierea diplomatică și dezbaterea publică: încrederea în autenticitatea surselor, integritatea dovezilor, fiabilitatea instituțiilor. Când imaginile din satelit sunt falsificate, protocoalele de comunicații manipulate și relatările martorilor oculari orchestrate, adevărul nu este doar negat, este lipsit de putere. Devine o variabilă într-o ecuație a cărei necunoscută este rezolvată nu prin fapte, ci prin narațiuni. Și narațiunile, după cum știm, pot fi scalate, distorsionate și repetate până când se ridică la statutul de realitate.
Prin urmare, frontul crucial astăzi nu este cel în care tancurile se rostogolesc sau dronele se lansează, ci cel în care limbajul este păstrat sau trădat. Fiecare denumire precisă „steagul fals”, nu „neînțelegere”; „eveniment pus în scenă”, nu „eveniment”; „dezinformare sistematică”, nu „dezinformare” este un act de rezistență. Atâta timp cât știm numele înșelăciunii, rămâne loc pentru rezistență. Atâta timp cât nu înlocuim metafora steagului fals cu eufemismele diplomației, memoria rămâne vie. Și atâta timp cât expunem personificarea puterii, care se prezintă întotdeauna ca fiind protectoare, niciodată controlată printr-o analiză clară a mecanismelor sale, speranța de responsabilitate rămâne nu doar un ideal, ci o obligație. Steagul fals nu flutură doar peste câmpurile de luptă, flutură peste redacții, parlamente și săli de clasă. Iar îndepărtarea lui nu începe cu o comandă, ci cu o propoziție: Îl numim pe… vinovat. Iar acel nume se rostogolește pe filele istoriei. Pentru că da, istoria este scrisă totdeauna de învingători, iar învingătorii sunt aceia care înțeleg cum să valorifice minciuna. Ei sunt mândri când pășesc pe cadavrele steagului fals. Am avut noroc, o elice s-a încurcat în „Plasa lui Indra”. Rețeaua lui Indra e o formă de origine dependentă prezentată în Sutra Avatamsaka, descrisă folosind imagini de genul „Zece mii de Buddha pot fi găsiți așezați într-un singur fir de praf, într-un singur atom se pot găsi o mie de lumi”. Am avut noroc, noi am păstrat lumea noastră. Încă…
Să fie pace!
