În ultimele luni, pe diverse căi, s-a făcut comemorarea celui de-al doilea Război Mondial: 80 de ani de la terminarea lui. Pe internet au apărut reportaje pe diferite teme ale războiului, însoțite de numeroase poze și filmulețe. De-a lungul anilor, în școală și în afara școlii, citisem destul de multe despre acest eveniment fără precedent în istoria umanității. Parcă niciodată nu am fost cutremurat ca acum. Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că peste șaizeci de milioane de oameni au fost uciși în anii acelui război(1939-1945). Nu mă refer numai la soldații uciși pe front, mă refer și la milioanele de oameni de diferite etnii morți în lagărele de concentrare, pe șantierele de muncă forțată, în Siberia înghețată. Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că bătrâni, femei și copii, bolnavi și sănătoși, au murit cu milioanele în ghetouri, adică în camere ale morții, în care erau gazați. Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că falși medici, de genul lui Mengele, făceau experiențe pe oameni vii, fără anestezie. Imaginați-vă ce înseamnă să vi se frângă membre și să fiți lăsați cu ele așa luni de zile, ca să vadă ,,medicul” cum se sudează oasele; ce înseamnă să fiți operați pe viu și să se facă tot felul de intervenții asupra organelor interioare, ca să vadă ,,medicul” cum reacționează corpul, cât timp rezistă. Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că loturi de sute de oameni erau puși să-și sape groapa comună, apoi, așezați pe marginea acelei gropi, să fie împușcați unul câte unul. Mii de oameni erau duși la ,,duș”, băgați în camere cu aspect de baie, dar, după ce se închidea ușa, pe unde trebuia să iasă apa caldă ieșeau gazele mortale, care, după doar câteva minute, lăsau în acele camere grămezi de cadavre.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând că se făceau injecții în inimă cu tot felul de substanțe chimice, ca să se vadă cât timp rezistă organismul până moare! Nu mai vorbim de muncă forțată, cu mâncare puțină și sub orice critică sub aspect calitativ, până la epuizare și moarte. Să mai amintesc de camioanele anume pregătite, cu adevărate ,,camere”, în care erau introduși oameni și în care se descărcau țevile de eșapament ale motoarelor, ucigând. Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de nenumărații oameni morți în Siberia, epuizați, înghețați. Muncă forțată peste tot la tăieri de păduri, mine, construcții de drumuri și căi ferate, la tot ce era necesar. Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de milioanele de civili și de soldați morți în chinuri inimaginabile în timpul exploziilor, împușcăturilor; de miile de femei violate și apoi ucise, de copii nevinovați uciși în camerele de gazare.
Nu poți să rămâi insensibil, indiferent, aflând de mii de orașe și de sate care au fost șterse de pe fața pământului de bombardamente, de foc și de alte multe nenorociri asemenea. Nu trebuie uitat un lucru deloc neglijabil, dar greu de înțeles: toate cele de mai sus și multe altele asemenea erau cauzate de oameni din neamul lui Kant, Hegel sau Dostoievski, Pușkin și alții ca ei! Exemplele ar putea continua, dar cred că e destul. E destul pentru a înțelege, de la distanță de optzeci de ani, prin ce iad a trecut omenirea la vremea aceea! E destul pentru a înțelege cât de importantă este rugăciunea fiecăruia dintre noi pentru pace între oameni și popoare. Rugăciunea este arma cea mai puternică, la îndemâna oricui, care Îl poate convinge pe Dumnezeu să conducă lumea aceasta atât de învrăjbită spre pace și bună înțelegere. Dă, Doamne!
