Conspirația contemporană contra Familiei Creștine…

„Oamenii posedă o CITADELĂ – cea mai inaccesibilă – MATERNITATEA. Trebuie distrusă!” – spunea N.P. Rîșkovski în Marșul Distrugătorului… Tot ce este conspirație împotriva Omului, a Familiei, a Naturii, a întregii Creații divine este de fapt o conspirație împotriva lui Dumnezeu, Care a creat această armonie perfectă în care să sălășluiască Binele, Adevărul, Frumosul, Dreptatea, Libertatea, Credința, Dragostea, Creativitatea, prin voia LOGOSULUI dumnezeiesc în deplin acord cu conștiința morală a Omului. Primul mare Uzurpator al Creației dumnezeești a fost Lucifer, creatură angelică, care la o vreme prin mândria diabolică a ajuns să se creadă egalul lui Dumnezeu, Creatorul absolut. Cum nu i-a reușit revolta cerească, grație prevederii și prevenirii salvării căderii tuturor Îngerilor de către Arhanghelul Mihail, și pierzându-și locul din lumină în cel al întunericului, a semănat prin ceata sa numeroasă, de abanos, ispita, amăgirea, înșelarea, pervertirea Omului, căderea din starea lui regală, din condiția lui firească în dedesuptul celei diabolice. Așa a apărut și s-a răspândit în antichitate mitologia, politeismul, apoi după apariția și instituirea Creștinismului prin Fiul lui Dumnezeu – Logosul întrupat, înomenit, născut din Fecioara Maria, prin voia și puterea Duhului Sfânt, primele anarhii creștine: gnosticismul, catolicismul, protestantismul, neoprotestantismul și puzderia lui de secte, care încă continuă.

Omul, întâia făptură creată de Dumnezeu, nu prin cuvânt ca restul Creație, ci din iubire, după Chipul Său, în plinătatea menirii sale: bărbat și femeie (fecioară), a fost prima victimă a ispitirii lui Lucifer, care a creat dihotonie între regalitatea Omului și frumusețea Femeii, pervertindu-le religiozitatea și ajungând din suverani sclavi lor însuși (egoismului) și robi celor puternici, diabolici. Omul – Regele a ajuns, rând pe rând în etapele istorice, un ins cerșetor, hoț, ucigaș, vânzător, profanator, calomniator, ateu, iar Femeia a coborât de la treapta de născătoare de prunci, adică de Împărăteasă a Creației, la condiția cea mai dejos, ca: producătoare de plăceri, de avorturi – omorâtoare de prunci, distribuitoare de vrăji, de blesteme, spioană, concubinaj, desfrâu, culminând cu orgiile de la temple, azvârlită astfel sub condiția subumanului, putând fi ucisă cu ușurință fie de soț ori de stăpân.

Până la venirea Creștinismului care a sosit la „plinirea vremii”, când a îngăduit Bunul Dumnezeu, doar în Marea FAMILIE pelasgă, Femeia și-a recăpătat oarecum condiția menirii ei, prin religia profetică zamolxiană, pentru ca apoi sub Suveranitatea Mântuitorului Hristos să fie reîntronizată ca Împărăteasă a Creației divine: FECIOARĂ – FEMEIE – MAMĂ. Nici în Istoria creștinismului, Femeia întru deplinătatea ei de Fecioară și Mamă nu a fost lăsată în pace, fiind permanent ispitită și cedând uneori destul de ușor. Așa s-a ajuns de la orgiile templelor la regina desfrâului prin pervertitoarea poetă-filosof Sapho în Insula Lesbos, apoi „papeasa” Ioana ori Lucreția Borgia, la contesa maghiară Margareta Bathory, care își primenea trupul spurcat în băile de sânge ale fecioarelor sclave, supuse feudei ei ori în lapte de bivoliță, ex Margaretha Geertruida Zelle (1876-1917), la Caterina de Medici, care asigura continuitatea tronului regal prin încuvințarea uciderii propriilor prinți, ca să nu mai vorbim de îndelunga perioadă a sultanatului, unde fecioarele de condiție nobilă din lumea creștină erau răpite și duse în serai pentru deliciul sultanului, continuând cu apariția misterioșilor „guru”, gen Bivolaru ori a „profeteselor”, care înlesnesc întâlnirea cu cei de dincolo, prezic viitorul prin spiritism, teosofie, ocultism ori mai nou, francmasoneria feminină.

„Elixirul” vieții – DROGUL de peste Ocean, cu multiplele sale fețe, a înrolat milioane de tineri, de elevi, de copii care merg în pas cadențat și voluntar la MOARTE. În ritm nu chiar de balet, nici de patinaj artistic, s-a pornit și Mișcarea feministă, care i-a luat Femeii – chip a Bărbatului, toate podoabele creației divine: regalitatea, sexul, feminitatea, maternitatea, pedagogia, filosofia, poezia, arta, libertatea, gândirea, religia, frumusețea, creativitatea, împovărând-o cu desfrâul cel mai odios de care se cutremură și Necuratul, prin felurimea luciferică a perversiunilor, făcându-se mascul, cifră, număr instituționalizat, poftă jinduită în jocul și ruleta bogaților. Astfel, în plin cataclism modern al apocalipsei contemporane, Femeia care devine mamă instituționalizată a substituit pedagogia morală, firească, religioasă, tradițională cu parentologia, o sursă de venit fără efort, precum marile companii ori corporații neocapitaliste.

Ultra modernii, liberi cugetătorii de azi, au „modernizat” Familia întorcând lumea cu susul în jos. Întâi au creat instituții de adopție pentru copii, deposedând cu ușurință și cu „iscusință” dreptul divin al părinților privind creșterea, îngrijirea, educarea, formarea propriilor copii, prin „instructori” nefamiliști, atei, cosmopoliți, imorali, depravați, profanatori. Apoi au creat centre, laboratoare, institute, pentru a institui, a fabrica concepte moderne de pedagogie, imprimând o altă psihologie decât cea moral-spirituală, a copilului, „familiarizându-l” prin mijloacele mass media, telefon, tabletă cu problemele degradante, depravate, nefirești ale adultului „reciclat”, instituționalizând de la ciclul primar ora de sexologie, sintetizând cu minuțiozitate și precizie matematică, conceptualizând chipurile stările firești ale INOCENȚEI.

Copilul, elevul modern al lumii neocapitaliste halucinante, al societății robotizate, consumatoare de orice dar nu de cele de folos trupului și minții sănătoase, nu trebuie să mai aibe puritate, pudoare, emoție, înfiorare, afecțiune, sensibilitate, ci, solidarizat cu fenomenele oculte și organisme sociale modificate genetic, (LGBTQ, mișcarea Harry Potter ori Halloween) trebuie să fie asemeni unui zmeu, un vrăjitoare, unui „Om păianjen” și absolut necesar „soldat universal” cu mintea dominată de Mindfulness (tehnologii de control și îmbunătățire a minții, a interesului).

TREBUIE SA FIE ORICE, ce nu mai aparține de fenomenul paradisiac al Copilăriei tradiționale. Locul SEMĂNĂTORULUI în omenire l-a luat Înșelătorul, Distrugătorul în lumea ce s-a lepădat de Dumnezeu. FEMEIA a devenit principala țintă a atacurilor demonice care azvârle ispita, minciuna, șantajul, frica, falsitatea, invidia, lăudăroșenia, zgârcenia, ura, violența, pervertirea, uciderea, moda, desfrâul, hula, beția, trufia, drogurile. „Îndreptați cu DIBĂCIE și PRECAUȚIE toate ATACURILE voastre asupra MATERNITĂȚII… Cu ajutorul femeii vom reuși să punem LABA pe ÎNTREAGA omenire în prezentul și viitorul ei, s-o RĂPIM în întregime.” (N.P. Rîșkovski, Marșul Distrugătorului, Zaraisk, 1905, tipărită cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcopul Argeșului, Ed. „Credința Strămoșească”, 2009, p. 44)

Repetarea continuă în subconștientul copilului, elevului, poate chiar și a studentului de SERĂ, ori de SRL., că părinții lui sunt o GENERAȚIE RATATĂ, s-a ajuns repede la a se „înfiia”, de fapt a se stigmatiza Familia generației ratate, încât au apărut „ÎNDRUMĂTORII” instituționalizați, care folosesc termeni sociologici prin tratatele lor în care totul e ROZ, POZITIV, NECONDIȚIONAT. Realitatea însă este CRUDĂ, CRUNTĂ, ACUTĂ și CRONICĂ, fiindcă părinții îndeosebi pseudo-mamele plătesc cu împrumut firește, mii de euro pe seminare, pe cursuri online, pe cărți de specialitate. „Fenomenul e halucinant: (mărturisește marele psiho-pedagog, cărturar și scriitor de excepție, ieromonahul Savatie Baștovoi) părinții ajung să execute orbește prescripțiile parentologului, de parcă s-ar afla sub influența unui drog. Grupurile de părinți alcătuiesc structuri aproape ecleziale, cu un limbaj caracteristic, apărându-și identitatea ideologică exact ca fanaticii religioși.” (Savatie Baștovoi, Antiparenting, Ed. Catisma, București-2017, p. 15-16). Toate însușirile înnăscute genetic, moștenite de COPIL prin tradiție din străbuni, precum gingășia, bunătatea, dăruirea, ascultarea, sinceritatea, modestia, simplitatea, naturalețea, cântarea, ruga, frumusețea, care formau Corola bucuriei în Dumbrava minunată a copilăriei, au fost spulberate de moderniștii sponsorizați de miliardarii apocaliptici ai globalismului. Știm din Tradiția noastră milenară precreștină și creștină că natura umană se schimbă și se adaptează experiențelor tărite fie pozitiv unde pedagog este MAMA, BUNICA, ori celor făptuite negativ unde apare clasicul psiholog, deseori psihopat sau preamodernul parentolog.

Marii noștri Duhovnici: Avva Arsenie Boca, Avva Arsenie Papacioc, Avva Sofian Boghiu, Avva Ghelasie Gheorghe, Avva Justin Pârvu, ne spun că educația pruncului, a copilului începe chiar din clipa conceperii sale în ființa mamei, în funcție de starea ei care trebuie să fie virtuoasă, armonioasă, nu viciată, nu întortocheată prinsă în ițele și nodurile angoasei imorale. Pe „CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ” se turna temelia de granit a edificiului moral-religios al educației copilului, unde rolul principal îl aveau cu prisosință, cu har, cu dor și cu drag Mama și Bunica. Unicat însă în lume este faptul că în Vatra noastră străbună – Dacia Mare și-a Fecioarei Maria – Grădina Maicii Domnului, Dumnezeu a odrăslit și a ales anumiți preoți cu supra har, cu o chemare specială, să devină TAȚI – MAME, precum preotul de mir Nicolae Tănase, tată biologic a șase copii, care a fondat „Centrul social – Pro Vita, Valea Plopului-Prahova, înfiind, adoptând sute de copii (peste 400 pe perioade), nenăscuți și născuți, făcând din ei model de educație și credință. Arhimandritul Iustin Dragomir Ioan, starețul Mănăstirii Bogdana-Rădăuți-Suceava, se bucură ca TATĂ a peste 400 de copii aflați sub ocrotirea lui și-a Maicii Domnului. Urmează părintele Vasile de la Mănăstirea Dumbrava – Alba, care a făcut din lăcașul sfânt, CASĂ a peste 130 de copii orfani. Părintele Mihai Negrea de la mănăstirea Podu Coșnei, Suceava a strâns sub aripile sale binecuvântate 117 copii. Iar părintele Manuel Radu de la parohia „Valea Crângului – Urlați, strânge la pieptul său cald de MAMĂ cu har, ocrotitoare peste 30 de copii.

Iartată să-mi fie stângăcia de a nu aminti pe ceilalți mulți binefăcători, MAME sau TAȚI cu misiune de a crește și educa sute și mii de copii!

Nu-l pot uita însă pe părintele Dan Damaschin din Iași,o altă MAMĂ duhovnicească – „MANĂ cerească” a peste 10.000 de copii – pe care îi bucură cu daruri ocazionale, având în grijă peste 2200 de mame.A dăruit 116 case și se bucură angelic când se dăruiește cu toată ființa sa vlaho-cerească familiei creștine. Un alt exemplu înălțător al Ortodoxiei este cazul Mitropolitului Mihail Jar-Loghin, TATĂ a circa 405 copii, între care 43 înfiiați și restul adoptați. În această mare familie ortodoxă a Mănăstirii BĂNCENI – cea mai mare și cea mai frumoasă din Europa, au fost și sunt copii bolnavi de SIDA, care s-au vindecat doar prin jertfa maicilor care i-au îngrijt, prin dragostea părintelui Mitropolit și prin purtarea de grijă a Măicuței Domnului. Restul au urmat școli, s-au căsătorit primind zestre și case de la Părintele TATĂ – MAMĂ, Mitropolitul Mihail Jar, care arde fără a se mistui prin iubirea sa sacră față de copii.

Părintele Mitropolit Mihail Jar – Loghin este una dintre marile minuni ale Ortodoxiei române. Rămas orfan de mamă de mic copil, a dormit o jumătate de an pe mormântul rece al mamei, încălzindu-l cu dragostea lui nemărginită. Apoi, din greu în mai greu, între necaz și durere, din suferință în suferință, prin foamete, fără acoperiș l-a înfiiat MĂICUȚA Domnului, hărăzindu-i cea mai mare chemare, aceea de MAMĂ duhovnicească. Ajungând mare ierar și model în sânul Ortodoxiei, cel Rău, nu l-a slăbit din asediul lui diabolic, purtândul prin slugile lui odioase, anticreștine, antiromânești prin încercări de asasinare, urmate de judecăți, prin somații, prin percheziții, prin încercări de închidere a lăcașurilor de cult, prin alungarea preoților și câte și mai câte…

Sinodul tâlhăresc, Citadela pigmeilor politici ascunși în straie de cult, atei și lași parcă nici nu au auzit, nici nu au văzut faptele strigătoare la cer, ale liderilor ucraineni care de mult s-au suit la Ceruri. În „cei șapte ani” de pedagogie maternă, copilul sănătos trebuie să aibă mugurii tuturor virtuțiilor creștine și cardinale, pentru a răspândi în jur mireasma florilor lor și a aduce apoi însutit rodul binecuvântărilor, întru harul cel de Sus. În toate civilizațiile și în toate culturile omenirii, mai ales în cea străbună pelasgo-geto-dacică, educația copilului a fost prioritatea numărul unu de la începuturi până mai aproape de zilele noastre, fiindcă tot ce nu se învață la timp, aproape niciodată nu se mai poate învăța. Japonezii – civilizația cea mai de frunte a omenirii, care investesc enorm de mult și secular în educație și în școală, au pus bazele educației copilului în „CEI TREI ANI DE-ACASĂ” , prin Masaru Ibuka (1908-1997), cofondatorul companiei Sony, autorul tratatului de pedagogie, „După trei ani e prea târziu, apărută la începutul anilor 1970, în Japonia și SUA, tradusă în multe limbi. Marile corporații, miliardarii lumii și fenomenele oculte, precum Harry Potter, Halloween, mai nou inteligența artificială și multe altele, au pregătit din timp lumea înlocuind fundamentele spirituale tradiționale, cu principiile economice pentru ca omenirea să devină azi, ceea ce este: O SOCIETATE DE CONSUM.

După lovitura de stat din Decembrie 1989, s-a dat apoi LOVITURA de căpătâi ROMÂNIEI, respectiv românilor creștini prin guvernele, parlamentele și președinții statului, care vreme de 34 de ani i-au depășit pe Carol al II-lea, privind cedările teritoriale din 1940 și pe Mihai I, care a donat Patria sovieticilor, prin actul odios și trădător de la 23 August 1944. Astăzi România este o ȚARĂ CONDAMNATĂ LA NEPUTINȚĂ PENTRU A FI EXPLOATATĂ.” (Călin Georgescu, Cumpăna României, Ed. Christiana, București-2016, p. 30-31). De 34 de ani guvernanții statului alături de marii baroni locali, „finanțați” de CORUPȚIE, girați de o JUSTIȚIE A FĂRĂ-DE-LEGII, în tandem cu liderii religioși-politici, Sinodul tâlhăresc și scump al Bisericii, au SĂRĂCIT, au SFÂRTECAT, au PROFANAT au CONDAMNAT, nu la neputință, ci la PIEIRE, PATRIA LUI HRISTOS, a MAICII Domnului și a NOASTRĂ a ROMÂNIEI TAINICE. „Cea mai cumplită persecuție împotriva Bisericii, sublinia o Flacără a „Rugului Aprins”- arhimandritul Benedict Ghiuș, este NEVREDNICIA PROPRIILOR EI SLUJITORI!” (cf. Gheorghe Vasilescu, Benedict Ghiuș duhovnicul inimii, România Creștină, 1998, p. 52). În condițiile în care „ALEȘII” lor politici, de ieri și azi, și „STĂPÂNII” pământești, latifundiarii actuali ai Bisericii, ne-au sărăcit material și spiritual, ne-au adus în zdrențele existenței și în frigul fricii sociale, în mizerie proletcultistă și în mocirlă morală, cu o puzderie de doctorate, acoperite cu mormane de plagiaturi, cu trădări la tot pasul, cu traseismul ideologic, cu profanarea MEMORIEI eroilor, martirilor și mărturisitorilor noștri din temnițele comuniste, cu „canoanele” de azi ale Sinodului tâlhăresc, am ajuns țara demonocratică pe primul loc în lume la UCIDERE, cu peste 1.000.000 de avorturi pe an, deci cu un milion de mame ucigașe și de medici criminali și cu zeci de milioane de morți spirituale, pe primul loc în lumea ortodoxă. „În România, cetățeanul este stăpânit prin FRICĂ și FOAME. Ne este frică pentru că nu mai avem credință adevărată… Când nu rămâi ferm în credința sfântă în Hristos, se naște un gol prin care pătrunde groaza de moarte. Și atunci, omul devine „resursă umană”, un individ manipulat, fabricat prin înrobirea minții. Alimentele procesate industrial conțin substanțe care acționează subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul care mănâncă produse concentrate artificial devine dependent: în căutarea plăcerii, mănâncă tot timpul fără să se hrănească. Mintea, sufletul și inima îi devin captive.” (Călin Georgescu, op. cit., p. 58)

Dacă PATRIA noastră creștin-ortodoxă, DACOROMÂNIA, care a dat MILENAR Pământului prin FECIOARELE-FEMEILE și MAMELE creștine, cei mai luminați oameni de cultură, cler și geniu, dar și Cerului cei mai Aleși Fii, a ajuns SOCIETATE DE CONSUM, SOCIETATE DE AVORT, SOCIETATE A MORȚII SPIRITUALE, FABRICĂ de IERARHI, de CANDIDAȚI la PREȘEDENȚIE! Astfel, FAMILIA, NAȚIUNEA, BISERICA, ȘCOALA, CULTURA, VIITORUL, toate la un loc sunt condamnate la pieire, de NEBUNII miliardari ai planetei ce dirijează omenirea pe scena teatrului lor de păpuși și de paiațe. Pedofilii spirituali, adepții parentingului, bine remunerați de marile corporații, propun prin cărțile lor, alias Alfie Kohn, ca părinții să ofere progeniturilor lor tot timpul iubirea NECONDIȚIONATĂ, chiar dacă faptele lor sunt permanent rele. Scopul este foarte bine intenționat: RĂSTURNAREA pe PLAN MONDIAL a ORDINII FIREȘTI, create de Dumnezeu, pregătind o LUME FĂRĂ DUMNEZEU, FĂRĂ PĂRINȚI și COPII, FĂRĂ BĂRBAȚI și FEMEI, ci doar UNELTE de LUCRU și de CONSUM, „ale căror organe interne au și început să aibă un „price list”, ca piesele de schimb pentru mașini?” (Sabatie Baștovoi, op. cit., p. 31). „Parentingul conștient” veghează diabolic în Noua Ordine Mondială la „planificarea familială”, (corect spus la planificarea cuplurilor n.a.), prin care cuplurile sunt libere să însămânțeze artificial, să avorteze, să nască ce vor și când vor. Ideea elitistă a aparținut filosofului Nietzshe, care susținea nașterea de prunci doar clasei superioare, iar plebei îi oferea alternativa castrării. Ideea a fost îmbrățișată de Adolf Hitler, care a pus-o în fruntea ideologiei sale.

Cele două entități sacre ale FAMILIEI: PĂRINȚII și COPIII ar trebui să se reflecte și să se reverse una în alta în forma cea mai desăvârșită, cea sublimă – IUBIREA creștină. Libera voință și libera devenire a fiecărui om este un domeniu tabu, pe care nici Dumnezeu nu îl încalcă, dar intervine spre revenirea individului la sensul lui firesc: CALEA-ADEVĂRUL-VIAȚA! Singura relație legitimă de educație și devenire a celuilalt este cea de comuniune ÎNVĂȚĂTOR – UCENIC. Astfel, relația Părinte-Copil este relația mistică arhetipală Învățător-Ucenic, în care devenirea este un rod al IUBIRII ce se descoperă prin CUNOAȘTERE. „Cel ce iubește se descoperă celui iubit, împărtășind totodată toată cunoașterea sa – principiu descoperit nouă de Iisus Hristos: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu, și nimeni nu cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere.” (Matei 11, 27). Omul care s-a depărtat de Dumnezeu și-a întunecat chipul după fața Necuratului, încercând să redevină suveran din robia păcatului prin speculații, teze, ipoteze, invenții, dezvoltare de noi tehnologii, de noi forme de organizare a muncii printr-un nou set de termeni, care să înlocuiască pe cei moșteniți prin milenara Tradiție. Răsturnarea virtuțiilor pe care s-au întemeiat CULTURA și CIVILIZAȚIA omenirii, prin înlocuirea lor cu contrarul acestora. De exemplu, modestia, smerenia, au fost înlocuite cu egoismul burghez, adică cu „respectul de sine”, violența substituită cu curajul, iar tupeul, obrăznicia cu personalitatea ș.a. Autori bine intenționați precum Alfie Kohn sau Aletha Solter, din aceeași gamă a seminției, zică-se, alese, atribuie crizelor de furie ale copiilor, „CONOTAȚII INIȚIATICE”. „Furia face parte din gama de emoții și prin urmare nu trebuie împiedicată să se manifeste.” (Savatie Baștovoi, op. cit., p. 171). „Schimbarea termenilor nu este o adaptare la „nevoile vremii”, așa cum auzim peste tot, ci este o lucrare orchestrată pentru schimbarea lumii.” (Savatie Baștovoi, op. cit., p. 44). Iată de pildă puterea de atracție a SLOGANURILOR – acele combinații de cuvinte pregătite de cei „instruiți” pentru așa ceva, pe care cozile de topor le scriu pe pancarte, pe ziduri, pe trenuri, pe steaguri, ademenind prin promisiuni o parte din gloată, le strigă, le cântă, le înarmează și gata revoluția care nu schimbă ceva în bine, ci aduce moartea miilor, a milioanelor de păcăliți. Discreditând autoritatea de TATĂ și de MAMĂ, prin insinuarea „generației ratate”, prin rigiditate, autoritarism, incapacitatea de adaptare la „nou”, se construiește artificial „meseria de părinte”, de bonă, de parenting, astfel că anual se publică în țările accesibile lor, mii de cărți menite să învețe și să corecteze dragostea părinților față de odoarele lor, și deseori aceștia se întorc cu ură înfocată împotriva părinților, mergând chiar până la varianta capitală, uciderea lor. „Crizele de mânie la copiii cuprinși între 1,5 și 4 ani care se manifestă din dorința de a-și ucide mama au devenit atât de răspândite, încât au născut în limbajul psihoterapeuților un nou termen, acela de „TANTRUM”. (Savatie Baștovoi, op. cit., p. 54). Menirea de educație a pruncului este înăscută religios, ontologic copilului, ca un înveliș pe care îl apără și îl protejează deplin. Înlocuind autoritatea rațiunii, a educației moral-religioase acordată cu iubire a părinților cu tirania instinctelor copilului se ajunge la o TRAUMĂ sinucigașă. Grija, efortul, scopul, haosul, mobilizarea generală în întregul ei: GLOBALIȘTI, MONDIALIȘTI, ECUMENIȘTI, ANTIHRIȘTI aceasta este: DIZOLVAREA FAMILIEI prin CRIZA metafizico-religioasă pentru DISTRUGEREA NAȚIUNILOR CREȘTIN-ORTODOXE, a celorlalte națiuni, privind instaurarea SOCIETĂȚII MONDIALE de CONSUM – ATOTDISTRUGĂTOARE. FIICE și FII ai DACOROMÂNIEI TAINICE, sub acoperământul MAICII DOMNULUI, al Mântuitorului HRISTOS și a Sf. Ap. ANDREI, Ocrotitorul României, salvați FAMILIA și BISERICA!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*