Legea proporțiilor variabile…

Fizicianul american Carl David Anderson a descoperit în 1932 prima anti-particulă, pozitronul. Descoperirea pozitronului a contribuit la confirmarea teoriei antimateriei formulată de fizicianul Paul Dirac, care prezicea existența particulelor de antimaterie cu sarcină opusă celei a electronilor. De atunci filosofia a început să urce pe o „spirală” a teoretizării. Nu o să vorbesc despre interpretarea Copenhaga sau despre realismul ontologic, dar o să vorbesc despre interpretarea multi-versului. Această interpretare speculează că fiecare eveniment cuantic poate determina ramificări ale universului, creând astfel o multitudine de universuri paralele. Aceasta propune existența unui număr infinit de universuri cuantice alternative. De ce vorbesc despre toate acestea? Vorbesc pentru a încerca o legătură între anumite evenimente ale acestei lumi… și noi. Doar că în lumea fizicii și matematicii nu există răutate și ură, iar legătura între „Legea proporțiilor variabile” și fizica atomică o face chiar marele savant Albert Einstein. Apoi o facem noi prin: „Vrem mai mult” dar și mai mult. Legea proporțiilor variabile, cunoscută și sub numele de „legea rentei” sau „legea terenului”, este o teorie dezvoltată de economistul britanic David Ricardo în secolul al XIX-lea. Această lege se referă la relația dintre cererea de teren agricol și renta pe care proprietarii de teren o pot obține. Potrivit lui Ricardo, pe măsură ce cererea de alimente crește din cauza creșterii populației, în același timp se extind și terenurile cultivate. Cu toate acestea, nu toate terenurile au aceeași fertilitate sau accesibilitate, astfel încât proprietarii de teren ar trebui să plătească o rentă pentru a le utiliza. Ce implicații apar din această plată? În contextul globalismului, legea proporțiilor variabile poate să aibă implicații și mai complexe.

Globalismul se referă la interconectivitatea și interdependența crescută a economiilor, culturilor și societăților la nivel global. Prin urmare, aplicarea legii proporțiilor variabile în globalism poate fi influențată și de alți factori. Globalizarea facilitează fluxurile de comerț internațional, ceea ce poate determina o distribuție inegală a resurselor în diferite țări și regiuni ale lumii. Aceasta poate duce la exploatarea resurselor inferioare și a forței de muncă ieftine în țările mai sărace, în timp ce țările bogate sau corporațiile multinaționale pot beneficia de resurse superioare și de profituri mai mari. Astfel, legea proporțiilor variabile poate continua să se aplice într-un mod care duce la creșterea inegalităților economice între țările și între diferitele clase sociale globale. În contextul globalizării, există o cerere mare de resurse naturale care sunt utilizate în mod intensiv pentru a alimenta economiile globale. Astfel, legea proporțiilor variabile poate duce la supraexploatarea sau epuizarea resurselor superioare și la extinderea utilizării resurselor inferioare, care sunt mai dificil de accesat sau de calitate inferioară. Aceasta poate avea impact negativ asupra mediului și poate să adâncească dezechilibrele socio-economice. Globalismul poate accentua inegalitățile între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Țările cu infrastructură avansată, tehnologie și resurse de calitate superioară pot atrage investiții străine și pot beneficia de o economie mai prosperă. În schimb, țările mai puțin dezvoltate pot fi lăsate în urmă și pot fi restricționate în accesul la resurse și oportunități de dezvoltare. Iar atunci apar inegalitățile economice și sociale în întreaga lume. Globalizarea poate duce la migrații masive de forță de muncă și la schimbări demografice semnificative în diferite regiuni ale lumii. Fluxurile migratorii pot fi alimentate de discrepanțele economice și oportunitățile inegale între țări. În acest context, legea proporțiilor variabile poate influența distribuția resurselor și oportunităților în cadrul acestor fluxuri migratorii, iar grupurile și indivizii care migrează pot fi defavorizați sau avantajați în funcție de resursele de care beneficiază.

Inegalitățile și inechitățile economice rezultate din aplicarea legii proporțiilor variabile pot alimenta sentimente de nemulțumire și opoziție față de globalizare. Prin acest lucru am ajuns la creșterea mișcărilor anti-globalizare sau a tendințelor de restricționare a interconectivității globale. Există posibilitatea ca anumite țări să adopte politici mai protecționiste, să restricționeze migrarea și să promoveze politici economice și sociale care se concentrează pe susținerea producției și consumului intern. Fondatorul Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, a decis că „trebuie să ne obișnuim cu” o erodare totală a vieții private: „Dacă nu ai nimic de ascuns, nu trebuie să-ți fie frică”. Așa cum putem trece fără teamă de la banii reali, la banii lor… virtuali. Eventual să avem și o viață virtuală. Noi nu avem nimic de ascuns, dar și democrația o să fie ascunsă în „proporții variabile”. Acum eu nu-mi amintesc cine l-a votat pe acest om de are puterea să vorbească în numele nostru, iar „lumea mare” de ce îl ascultă?

Suntem mulți, dar mici și neputincioși. Ei sunt puțini, mari și ne conduc. Neputința omului în fața omului se referă la incapacitatea oamenilor de a se înțelege, de a comunica sau de a rezolva conflicte într-un mod eficient. Aceasta poate apărea din mai multe motive, precum lipsa de empatie, diferențe culturale sau lingvistice, stereotipuri sau prejudecăți, sau pur și simplu din cauza unui conflict de interese. Această neputință poate duce la tensiuni interpersonale, la scăderea încrederii între indivizi și poate crea obstacole în calea rezolvării problemelor comune. În plus, neputința omului în fața omului poate duce la escaladarea conflictelor și poate alimenta negativ relațiile personale, familia, prieteniile sau chiar mediul de lucru, lumea. Pentru a depăși această neputință în fața omului, este important să conștientizăm că fiecare persoană are propriile experiențe, emoții și perspective. Înțelegerea și acceptarea acestor diferențe pot fi cheia pentru a spori nivelul de comunicare și pentru a ajunge la rezolvarea problemelor comune. Să fim flexibili și deschiși la noi perspective și să căutăm soluții care să satisfacă nevoile tuturor părților implicate.

Am ascultat discursul din aceste zile mai multor lideri ai lumii, toți au vorbit despre război. Unul spunea că Europa trebuie să se pregătească de război. Legea „proporțiilor variabile” pentru a treia oară nu se mai aplică. Liderii lumii doresc un nou război „invariabil” mondial, iar eu mă întrebam: De ce…? Să fie pace, iar liderii lumii să găsească o „proporție” a măririi lor, apoi exact ca în lumea fizicii și matematicii să nu mai fie ură!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*