Arhiva zilnică: 3 august 2023

Am trăit să o văd și pe asta, să prind patru lovituri de stat, una mai periculoasă decât cealaltă. Prima a fost în 89. Cine pe cine a lovit, nu se mai știe. Se spune că inițial a fost o revoluție, apoi o loviluție, primul lovit a fost Ceaușescu, apoi se spune că Mazilu și Roman au vrut să îl lovească pe Iliescu, dar Roman s-a suit pe transportor l-a salvat pe Iliescu, cum l-a salvat Elțîn pe Gorbaciov. Au venit apoi loviturile din ’90-’91, când țărăniștii au vrut să îl dea și ei jos pe Iliescu, dar au venit minerii care l-au salvat, apoi salvatorii au vrut să îl dea și ei jos pe Iliescu dar nu au reușit nici ei, apoi… apoi ne-am mai calmat un pic, toată lumea voia „stabilitate”, „integrare”, toți erau „oameni de bine”. Și uite așa am ajuns în N.A.T.O., în U.E., ba chiar și în Shengen, numai în România nu mai avem loc. Nu mai avem loc de cei care ne-au dat voie să muncim pentru alții și care câștigă alegerile cu ajutorul românilor din afara granițelor țării. Primul a fost Băsescu, apoi tot Băsescu, apoi Iohannis apoi tot Iohannis, până când cei din afara granițelor țării și-au adus aminte cine i-a trimis afară. Și uite așa, a început să curgă iară cu lovituri. Îmi amintesc că P.S.D.-ul, dar și P.N.L.-ul și-au tot dat lovituri de stat și dărâmat guverne proprii de se crucea Burkina-Faso și nu știa ce nouă tehnică de dărâmare mai e și asta.

Eeeeeei și a venit și anul de grație 2024 cu lovitura de stat marcă înregistrată Enache, cu patent euro-atlantic când instanța supremă, „ză madăr iend ză fadăr of the constitușăn” a anulat voturile românilor pentru că nu ieșise în primul tur cine trebuia să iasă. Culmea este că pesediștii s-au faultat sprijinindu-l pe Simion, iar peneliștii s-au lovit sprijinindu-l pe Georgescu. Dar pentru prostime și prostiți, totul a fost pus la cale de Putin. Eu stau și mă țuțur pe cine dădeam noi vina dacă nu erau rușii pe aci? Ultima lovitură de stat însă a pus capac la tot ce se știa despre răsturnări de guverne. Cică prin anul 2023, niște militari, aflați în retragere încă de pe vremea când Ceaușescu era arestat, s-au gândit să răstoarne orânduirea, să formeze un guvern care să preia comanda și să „dărâme democrația”. În capul lucrării era un suspect periculos, care de fapt voia și el să facă România mare againe dar nu a nimerit epoca. Acuma nu că aceștia s-ar fi ascuns pe undeva prin munți, prin cuiburi și ar fi desfășurat activități subversive, cum lasă să se înțeleagă din „documentele de la dosar”, căci aveau și pagini de internet, de facebook, la vezeală, de fapt nu voiau și ei decât ce voiau și partidele politice, adică să treacă la butoane, să se schimbe șoferul, numai că nu le-a dat prin cap să înființeze și ei o Uniune Democrată a Geților din România și să intre în Parlament așa cum au intrat frații maghiari sau cum au intrat unii avocați în C.C.R., adică neconstituțional, ei au rămas doar o simplă pagină de internet. Puțin, foarte puțin! De doi ani, lovituriștii ăștia se chinuiau să strângă adepți cu care să sperie clasa politică, dar nu au reușit, nu i-a băgat nimeni în seamă. „Norocul” lor că a venit unul Georgescu cu vânt din pupa care i-a speriat pe reprezentanții democrației ioropene și cum nu aveau cum să scape de el s-au gândit să îi lege de picior o ghiulea care să îl bage la fundul apei și uite așa, a apărut și lovitura de stat exact când Georgescu trebuia să își depună candidatura. Așa a aflat lumea că există Vlad Țepeș și Geția.

Bineînțeles, s-au găsit niște semnături ilizibile pe listele de susținători ai Georgescului, care să justifice respingerea candidaturii, unii semnaseră cu cerneală bleu-ciel în loc de bleu-marin, și gata ilegalitatea. Ghiuleaua cu lovitura de stat nu era ca să îl dea pe el jos, ci să îi sperie pe cei care ar fi îndrăznit să îl mai susțină, că de, cine se mai apropie de el știind că se poate face complice la o „lovitură de stat”? Și ca lucrurile să fie clare, în seara în care s-a anunțat mazilirea mazilitului, printre „susținătorii acestuia„ au apărut și s-au manifestat violent și niște profesioniști ai scandalurilor cu jandarmii, cărora ca să nu vină cu pietrele de acasă să le rupă buzunarele, li s-au pus la dispoziție prin grija edililor și niște bucăți de piatră cubică, de la niște „lucrări” exact în zona protestelor. Și uite așa, scenariul e gata, actorii profesioniști și-au jucat rolul, au aruncat cu pietre în jandarmi, în geamuri, au dat foc la baracă, au răsturnat mașini, dar culmea, nu i-a văzut nimeni, nu i-a fotografiat nimeni, nu se știe cine cine sunt, sunt protestatarii, iar imaginea lui Georgescu uzurpatorul este completă.

Din străinătățuri, unde a ajuns ca și frații Tate, fără nicio problemă, „legionarul” Potra aruncă și el flăcări pe nas îndemnând militarii să iasă la răzbel să îl sprijine pe Georgescu, că el de acolo va urmări cu interes soarta României. Acuma cine încă mai crede că Potra e omul lui Georgescu și nu al S.I.E., nu are decât, dar apelul lui Potra a venit exact atunci când era nevoie, ca lumea să vadă că „da domnule, așa e, ăștia de la C.C.R. au nimerit-o, Georgescu e un legionar, uite voia să ne scoată din Europa, din N.A.T.O., din România”. Păi cine mai are acuma curaj să spună că îl susține pe Georgescu? Hai să îl văd, că mor cu el de gât.

Introducerea „armatei” aici, prin prezența comandamentului Țepeș, prin apelul lui Potra și scandalul cu corupția din armată, cu tablourile lui Zisu, nu sunt întâmplătoare, e nevoie de „mână militară” ca să dea „greutate” loviturii dar și ca să facă lumea să urască din nou armata de rezerviști pensionari care în ultimul timp a cam protestat. Până și Tîlvăr a fost nevoit să își anuleze felicitările trimise de ziua generalului centanar și să îl demită pe șeful Direcției Calitatea Vieții Personalului, ca nu cumva să zică lumea că susține „trădătorii”. Cât de dobitoc să fii să „îți ceri scuze” că ai felicitat un om de ziua lui, la o dată la care omul nu era „cunoscut” ca având activități infracționale și care nici acuma măcar, nu este dovedit, ci doar bănuit, „suspectat” că ar fi desfășurat acțiuni subversive? Pentru ministrul apărării nu există prezumția de nevinovăție, el a decis că generalul veteran este trădător, înaintea instanței. Și ce vină avea șeful Direcției calității vieții care avea evidența veteranilor? Nu cumva domnul Tîlvăr insinuează că domnul colonel Stoica, cunoștea de anul trecut „activitatea subversivă” a domnului general maior în chestiune și nu a spus nimic? Deci se cunoștea din timp și nu s-a luat nicio măsură? De ce acuma? De ce s-a așteaptat timp de doi ani? Unde e munca de prevenție? Ce au păzit băieții cu ochi albaștri? Ei de ce l-au lăsat pe domnul ministru să „se facă de râs”? Dacă totuși domnul colonel nu știa nimic, de ce a fost demis? Dar de ce a fost nevoie de scuze? Pentru ce, pentru că a felicitat un om de ziua lui? Au devenit actele de bun simț acte reprobabile, condamnabile? Domnule Tîlvăr, ce ființă v-a dat viață? Dar educație|? Conducerea armatei, cea militară, nu politică, cum vede acest aspect? Se pare că armata a devenit mai politică decât clasa politică, pentru că nu am văzut ca președintele României sau guvernul României – cine l-a decorat și avansat pe generalul Radu Theodoru, să îi retragă distincțiile și gradele, dar Ministerul Apărării și-a retras felicitările. Urât, penibil, Inuman!

Ce mai e de spus? România e în disoluție. Macron, un alt papagal cu chip de om, ne spune că Europa ar trebui să se simtă bine că este sub acoperirea ciupercii nuclare franceze. Deci domnul Macron ne îndeamnă să lătrăm la ruși și poate și la americani, că simte el că s-ar putea ca S.U.A. să nu mai fie de partea U.E., că putem deci să îi lăsăm pe americani, că ne sprijină Franța, dacă suntem atacați putem conta pe umbrela nucleară a Franței. De fapt la nivel European asistăm la aceeași luptă surdă, ca și în România, între cei care vor să continue să controleze totul și nu vor să plece de la butoane și cei care vor să le ia locul. Și totul se rezumă la bani. Macron consideră că ar trebui ca țările Europei să nu mai apeleze la tehnica S.U.A. pentru înarmare ci la cea „europeană” adică franceză: „statele membre îşi vor putea creşte cheltuielile militare fără ca acest lucru să fie luat în considerare în deficitul lor. Se vor decide finanţări comune masive pentru achiziţionarea şi producerea pe teritoriul european de muniţii, tancuri, arme, echipamente dintre cele mai invovatoare”. Deci nu avem voie să mărim deficitul bugetar pentru a ajuta cercetarea, educatia, sanatatea, nivelul de trai al oamenilor, dar putem crește cheltuielile bugetare cumpărând tehnică militară produsă în Franța, că asta e O.K., nu vom fi sancționați. Asta e ajutorul pe care Franța ni-l promite „spre binele nostru”. Desigur, conducerea Românie va fi prima care va executa acest ordin.

De fapt totul se rezumă la o bătălie între marile puteri pentru influență, resurse, transformarea țărilor mici conduse de trădători în piețe de desfacere, sursă de materii prime și forță de muncă ieftină. Asta urmăresc toate marile puteri, fostele, prezentele și viitoarele imperii. Și pe plan extern, ca și pe plan intern, avem de ales între mai multe rele, niciodată ceva bun. Cine speră că va veni Musk, sau Trump sau mai știu eu cine să salveze România de Ursula, visează. Cine crede că Macron sau Ursula sau Tusk vor binele românilor, trăiesc pe altă lume. Suntem tablă de șah, piese de schimb, vite în plug pe ogoarele marilor puteri.

Sunt încă pe teritoriul României construcții tehnice ce confirmă geniul popular și modul în care acesta s-a reflectat în dezvoltarea societății. Marea lor majoritate au fost mutate în cadrul muzeelor sătești sau populare, spre a fi mai bine administrate și îngrijite. Dar au mai rămas și unele care au avut șansa de a fi îngrijite de oamenii satelor, sau de forurile locale. Este și cazul unei mori dintr-un sat prahovean pitoresc: Moara Domnească. Prima componentă a ansamblului arhitectonic de la Drajna de Jos (comuna Drajna, jud. Prahova), care atrage atenția călătorului ce intră în localitate, este această veche moară de apă. În localitate, mărturie a unor vremuri de glorie și prosperitate mai stau: Conacul Filipescu Drăjneanu și Biserica Sf. Alexandru (sec. XVII), podul de peste Teleajen – o capodoperă a arhitecturii vremurilor, construit de către inginerul Elie Radu, și altele. Ca mărturii străvechi, pe malul drept al râului Teleajen, un localnic a descoperit întâmplător, în urmă cu circa 100 de ani, un depozit de unelte și fragmente de arme confecționate din bronz, pe care istoricii le-au cercetat, constatând că datează din anul 800 î.Hr. (perioada hallstatiană), la sfârșitul epocii bronzului. Tezaurul conține 240 de piese (trei topoare de luptă, un sceptru, 8 fragmente de săbii,15 vârfuri de lăncii, fragmente de seceri ș.a.). Așezarea este atestată documentar încă din anul 1250.

Moara Domnească este amplasată pe un iaz deviat din râul Teleajen, atât prin amenajare telurică, cât și prin canale din lemn, pe malul stâng al râului. Cunoscută ca și „Moara de apă Warthiadi”, aceasta este declarată a fi monument istoric de valoare națională. În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 132930.01., cod LMI PH-II-n-A-16459. Moara de Apă Warthiadi este o construcție din secolul al XVII-lea, realizată din materiale tradiționale perioadei, respectiv din piatră de râu și lemn local. Prima mențiune documentară despre existența unei mori de apă pe moșia boierească Drajna de Jos o constituie diata căpitanului Constantin Filipescu de la 1696. Moara prezintă un imens acoperiș de șindrilă în patru ape, susținut de stâlpi sculptați cu motive populare. Forma actuală a morii datează de pe la mijlocul secolului trecut, când a fost reparată și posibil mărită. Construcția constituie o instalație țărănească monumentală prin proporții, soliditate, organizare, materiale folosite și arhitectură în general. Moara are o lungime de 12m și lățimea de 8,5m, iar roata de lemn are diametrul de doi metri. Construcția se desfășoară pe două niveluri: cel inferior, tehnic, adăpostea echipamentele și întreg procesul tehnologic de măcinat, specific morilor de apă, iar cel superior, podul, avea o funcțiune anexă, de găzduire (posibilă locuire) și eventual depozitare.

Construcția morii preia abil curbele de nivel ale terenului, având două căi de acces la nivelul solului: unul către nivelul superior și altul către nivelul inferior, spre sud, pe unde era introdusă materia primă, pe toată perioada de funcționare a edificiului. Structura morii este compusă din fundații pietruite și zidărie din piatră nefinisată, fixate cu mortar din var și nisip, cu stâlpi și grinzi din lemn, la nivelul planșeului care desparte cele două niveluri. Șarpanta, refăcuta complet în anul 1939, are structură din lemn și învelitoarea din astereală (șiță, șindrilă). Tot în anul 1939, în urma consolidării, a apărut și un perete din beton, pe fațada de vest, în dreptul iazului, cât și o a doua roată la nord de cea veche. În prezent aceasta nu mai există. Construcția a suferit intervenții ulterioare anului 1939, pe fațada de sud, prin realizarea unei încăperi (cu pereții din paiantă) și modificarea șarpantei pentru a prelua noul spațiu. Tot aici apare și o sobă cu lemne, al cărei coș este realizat din zidărie de cărămidă. Imediat după moară, în acea vreme, se ridica un vechi portic de piatră, ce indica drumul spre castel și care avea gravate în chirilică numele lui Alexandru N. Filipescu și anul 1851, data la care el a început reconstrucția conacului. De la portic, o alee traversa satul, conducând până la dealul pe care se înalță zidurile groase ale curții de la Drajna de Jos. Pietrele ferecate ale morii fuseseră aduse din dealul Istriței, de la Pietroasele (jud. Buzău). Mecanismul de măcinat era format din două pietre de moară: una fixă și una mobilă, (cea mobilă se învârte și zdrobește grăunțele).

Cu aceeași moară cu ajutorul separatorului se măcina și grâu și porumb. Cu ajutorul unui șurub se ridica piatra mobilă de pe piatra fixă și în funcție de înălțime să obțină granulația dorită a măcinișului. Curelele ce transmiteau mișcarea de la roata de apă erau de dimensiuni mari și realizate din textură de cauciuc. Moara a fost administrată de Dumitru Kretzulescu-Warthiadi – proprietarul Castelului Filipescu din Drajna, fiul Elenei Kretzulescu și al generalului de divizie Panait Warthiadi. La început moara era folosită doar pentru familia Filipescu, dar mai târziu a devenit accesibilă și locuitorilor din sat. Boierul nu avea obiceiul să locuiască la Drajna, ci la București, astfel administrarea moșiei era lăsată în mâna arendașilor și administratorilor, dintre care cei mai cunoscuți au fost: Cristodor Stravidi, Chirănoiu din Vălenii de Munte și Butu Ardeleanu. Acest monument din comuna Drajna, este unic în județul Prahova. Mai există ruinele unei mori asemănătoare la Filipeștii de Târg (jud. Prahova), acesta fiind locul de baștină a familiei Filipescu, iar moara de aici a fost construită tot de ei. Moara de apă Warthiadi de la Drajna a fost surprinsă și în istoria cinematografică românească în filmul „Întoarcerea Vlașinilor” (minutul 50) şi în „Haiducii lui Şapte Cai“ (cu Florin Piersic).

Morăritul a fost unul dintre principalele meșteșuguri sătești de-a lungul timpului. Pe vremuri, oamenii își făceau pâinea sau mămăliga cea de toate zilele cu propriile mâini, cu râșnițe de mână. După ce culegeau grâul sau porumbul de pe câmpuri, îl măcinau. Pentru că fiecare familie avea nevoie de acest proces tehnologic, au inventat moara ce deservea mai multe familii (de apă, de vânt, cu hecnă trasă de cal, etc.). Aceasta funcționa cu puterea apei, sau a vântului, și în fiecare localitate exista o familie care se ocupa ce acest meșteșug. După ce erau trecute prin procesul măcinatului, cerealele erau deja făină pe care oamenii o duceau la casele lor, unde gospodinele își făceau treaba, transformând-o prin muncă migăloasă, în hrană. Amintim că industria ţărănească a realizat şi clădiri unde se prelucrau grânele, dar şi ţesăturile din lână, respectiv mori de apă, pive, vâltori şi pentru prelucrarea lemnului, fierăstraie şi gatere. Pe harta judeţului Prahova din anul 1904 este consemnată prezenţa unui mare număr de instalaţii din cele amintite mai sus. Din categoria morilor de apă s-au păstrat până în prezent doar două clădiri şi anume moara de apă de la Drajna de Jos şi cea de la Filipeşti de Târg. Pentru a putea fi păstrate vii în memoria tuturor localnicilor, dar nu numai, la inițiativa Consiliului Local și în primul rînd a doamnei primar Gonțea Violeta, prin atragere de fonduri europene, s-a putut face reabilitarea, conservarea, protejarea și promovarea monumentului istoric „Moara de apă Warthiadi”, loc de creație și de cunoaștere a obiceiurilor, tradițiilor și culturii locale și naționale. În prezent, cu sprijinul autorităților locale de la Drajna, cu bani europeni, „Moara de apă Warthiadi”, monument istoric de valoare naționala, a fost restaurată integral, recăpătându-și frumusețea de odinioară. Se poate anexa acestei construcții un mic muzeu al satului românesc, de etnografie și folclor, dar și un punc gastronomic sătesc, cu produse ecologice „de la sat”. Astfel, obiectivul va reintra în circuitul turistic al județului Prahova și al Văii Teleajenului, oferind doritorilor șansa de a vedea o moară țărănească originală la lucru…

Așadar, Dmitrii Medvedev: „Statul paralel din România a îngropat democrația din această țară!”… Actualii conducători din România „sunt mult mai subtili decât Nicolae Ceaușescu”, este de părere Dmitrii Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, fost președinte și prim ministru al Federației Ruse. Respingerea candidaturii lui Călin Georgescu să participe la alegerile din România echivalează cu „înmormântarea democrației” din partea statului paralel. „În România, statul paralel a îngropat democrația. Ce ar trebui să facă poporul român cu asemenea conducători? Să-i înghită pur și simplu, ar fi un fleac. Actualii guvernanți români sunt mult mai valabili decât Nicolae Ceaușescu. Ei sunt amabili și corecti”, a scris Medvedev pe pagina sa X în limba engleză, citat de Agenția TASS. În seara zilei de 9 martie, Biroul Electoral Central al României a refuzat să aprobe candidatura lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale, invocând decizia Curții Constituționale din 6 decembrie de a anula alegerile prezidențiale. În urma acestei decizii, în apropierea clădirii Biroului Electoral Central au izbucnit ciocniri între susținătorii lui Georgescu și jandarmi. Pe 24 noiembrie 2024, în România a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale, în care Georgescu a primit cele mai multe voturi. Pe 6 decembrie, Curtea Constituțională a României a anulat întregul proces electoral și a dispus noi alegeri. Decizia a fost luată după ce serviciile de informații române au desecretizat documente care ar fi arătat că Georgescu și-a finanțat ilegal campania electorală, că au existat atacuri de hackeri asupra infrastructurii digitale utilizate în procesul electoral și că Rusia ar fi întreprins niște „acțiuni hibride” împotriva republicii. Guvernul a luat act de decizia Curții Constituționale și a programat alegeri prezidențiale repetate pentru 4 și 18 mai 2025.”

Nu credeam să ajung să-i dau dreptate unui dement ca Medvedev, mâna moartă a lui Putin pe când botoxatul viola Constituția Rusiei ca să-l încapă mai bine. L-a folosit pe Medvedev până când s-a compromis total și l-a tras pe linie moartă la Consiliul de Securitate al Federației Ruse. Ei bine, acest papagal, care a venit mangă la reuniunea G8, a citit perfect ce se întâmplă acum în România. Am ajuns să râdă de noi până și acest nănău. De ce? Pentru că o șleahtă de bandiți care tâlhăresc România de 35 de ani au găsit vinovatul de serviciu: Călin Georgescu. El este marele corupt, el este marele criminal, pericol public, spion rus, deci pericol continental. Păi dacă spune și marele Micron, cel prea iubit de francezi?!

Eu îl admir pe Ghinghis Han. Asta-i nebunia mea, e dreptul meu. Am și argumente, la fel ca în cazul lui Cirus. Înseamnă că procurorii trebuie să mă declare trădător de patrie pentru delict de opinie?Delict de opinie, pricepem? Ca în anii 1950. Să presupunem că apare un nebun care candidează la președinție și militează deschis pentru aderarea la Uniunea Rusia-Belarus. El trebuie lăsat să candideze și oamenii îl vor taxa, va fi eliminat7 dacă vine cu un asemenea program. Chiar credeți că milioane de români ar vrea să migreze acum spre Rusia sau că ar vrea să lucreze pe-acolo? Categoric nu. Majoritatea românilor văd altceva în Călin Georgescu, nu un agent rus. La fel ca mine. Altceva este mai important în această opțiune populară: promisiunea că ieșim dracului din mocirlă prin respectarea legii și deci prin neutralizarea mafiei. În realitate, indivizii care l-au interzis pe Călin Georgescu sunt mai filo-ruși, decât el. Ei sunt îngroziți că ar putea veni cineva care să impună aplicarea legii fără menajamente. Așa s-a întâmplat și în campania lui Traian Băsescu. Și lui i-au sărit în cârcă toți, cu tot cu televiziunile aservite și cu patronii lor cu tot. Ăsta este adevărul. Spaima de pârnaie generează drame printre oamenii nevinovați…