Anatole France spunea: „Chiar și atunci când este susținută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne”… Tot acest mare scriitor francez, laureat al premiului Nobel pentru literatură, mai nota:„Istoria unui popor nu e decât un șir de nenorociri, de crime și de nebunii, lucru adevărat pentru națiunea pinguină, ca și pentru toate națiunile. Cu excepția aceasta, istoria pinguinilor este vrednică de admirație de la un capăt la altul”. Pasajul face parte din romanul Insula Pinguinilor, dar eu mă gândesc la noi, oamenii, cât de pinguini am rămas fără să avem frumusețea lor de animăluțe îmbrăcate în frac pe scena operei. Să spunem că vorbim despre opera din Paris sau opera mare a acestui pământ acoperit de cupola cerului înstelat. Dar de ce se întâmplă aceste lucruri…? Pentru a detalia mă gândesc la acele pericole care au apărut o dată cu pandemia. Alexandru Odobescu pune titlul unui eseu „Pseudokinegeticos”, sau fals tratat de vânătoare, dar în acel eseu ne spune ce înseamnă vânătoarea, pot să numesc această pandemie ca fiind un semn de „pseudopandemie”..? Se pare că vânătoarea este la început…!
Sau poate că vânătoarea a început când doamna eroină, (o chema Ashli Babbitt; Domnul să o odihnească în pace! Am căutat să vorbesc despre dânsa pentru că lumea a uitat) veteran de război american ce a fost ucisă la Capitoliu. Cine mai știe, cert este că dânsa scria într-un mesaj către altă prietenă care nu a putut participa la revoltă (zborurile au fost anulate, sic…!) „Nimic nu ne va opri. Ei pot încerca, încerca, încerca, dar furtuna este aici, și coboară spre Washington în mai puțin de 24 de ore. De la întuneric la lumină!”
Un general francez, Christian Blanchon, un adevărat patriot, care a participat la operațiuni externe în: Liban, Africa Centrală și Kosovo astăzi are o altă părere despre această perioadă. El face referire la vaccin, dar prin extrapolare spune mult mai mult.
Christian Blanchon, generalul armatei franceze:
„Chiar dacă aș fi vaccinat complet, i-aș admira pe cei nevaccinati pentru că au rezistat la cea mai mare presiune pe care am văzut-o vreodată, inclusiv din partea soților, părinților, copiilor, prietenilor, colegilor și medicilor. Oamenii care au reușit să aibă un asemenea caracter, curaj și gândire critică sunt, fără îndoială, cei mai buni dintre umanitate.
Se găsesc peste tot, la toate vârstele, nivelurile educaționale, țările și opiniile. Sunt de un fel special; Ei sunt soldații pe care fiecare armată a luminii își dorește să-i aibă în rândurile ei. Ei sunt părinții pe care fiecare copil își dorește să-i aibă și copiii pe care fiecare părinte visează să-i aibă. Sunt ființe peste media societăților lor, sunt esența popoarelor care au construit toate culturile și au cucerit toate orizonturile. Sunt acolo cu tine, par normali, dar sunt superiori.
Au făcut ceea ce alții nu au putut, au fost copacul care a rezistat uraganului de insulte, discriminări și excludere socială. Și au făcut-o pentru că au crezut că sunt singuri și au crezut că sunt singuri. Interziși de la mesele de Crăciun ale familiilor lor, ei nu au văzut niciodată ceva atât de crud. Și-au pierdut locurile de muncă, și-au lăsat cariera să se piardă, nu aveau bani… dar nu le-a păsat. Au suferit nenumărate discriminări, denunțuri, trădări și umilințe… dar au continuat.
Niciodată în omenire nu a existat o astfel de „distribuție”, acum știm cine sunt rezistenții de pe planeta Pământ.
Femei, bărbați, bătrâni, tineri, bogați, săraci, de toate rasele și religiile, cei nevaccinați, aleșii chivotului invizibil, singurii care au reușit să reziste când totul s-a prăbușit. Voi sunteți cei care ați trecut un test de neimaginat pe care mulți dintre cei mai duri marinari, comandouri, berete verzi, astronauți și genii nu l-au putut depăși. Ești făcut din cele mai mari lucruri care au trăit vreodată, din acei eroi născuți printre oameni obișnuiți care strălucesc în întuneric.” (text publicat de Pierre-Alain Depaw).
„Cei care au rezistat să existe când totul s-a prăbușit” și tot vedem că acestă cădere ajunge în iadul inept al prostiei umane. Avea dreptate Anatole France:„Este adevărat că închisoarea, spânzurătoarea și roata asigură în chip excelent supunerea față de legi.” Iar noi Românii am mai trecut prin așa ceva: prin frig, prin foame dar și în întuneric. Diferența a fost că nu am fost în acest întuneric cultural răspândit cu generozitate de noii despoți întunecați.
