Toată lumea e supărată pe Marga!

E putinist. A afirmat că pentru ca războiul să înceteze, Ucraina trebuie să cedeze teritorii. Henry Kissinger a expus exact aceeași idee în aprilie, în cadrul Forumului Economic de la Davos și nu l-a numit nimeni „rusofil”, „putinist”. Ciudat, nu, cum se acordă aceste apelative și cât de „maleabilă” este reacția opiniei publice în funcție de naționalitatea celor care proferează, în final, aceeași idee. La nici patru luni de la expunerea opiniei personale a lui Kissinger, opinie avizată dar deloc dezbătută de mainstream pentru că nu e corectă politic și nu slujește anumitor interese militare din zonă, aceeași părere, venind de ăsta dată din gura unui fost ministru de externe al unei națiuni considerate și tratate ca una de mâna a saptea, devine motiv de oprobriu.

În acest moment, după aproape șapte luni de război în care Rusia se joacă de-a șoarecele și pisica cu Ucraina, singura învinsă este UE și singurul câștigător, SUA. Și nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva ambele puteri, atât cea de la Kremlin cât și cea de la Casa Albă, nu au cumva un alt plan decât cel prezentat cu pompă. Pentru că și Moscova, și cea de la Washington au acumulat multe frustrări și au avut multe de pierdut din ridicarea UE.

Cum Putin pare că nu a fost interesat de un blitzkrieg, ci de un război de uzură, reorientarea exporturilor de gaz și petrol (aparent din mers), prin găsirea rapidă de alți parteneri economici și chiar militari (a se vedea planul de exerciții militare comune ruso-chineze), umplând visteria, Rusia e departe de a fi învinsă. Pe cealaltă parte, SUA ajută militar Ucraina, industria de armament americană înregistrând profituri uriașe. Praful, uitarea și liniștea perfecta s-a așezat peste dosarele de corupție și deturnarea unor sume uriașe de bani publici în eșecul numit Afghanistan.

În acest timp, Europa a început să tragă cu succes mâța de coadă, pe măsură ce iarna se apropie. Dacă adevărații conducători ai UE (și aici mă refer la Germania și Franța) nu se hotărăsc să rupă urgent motanul plin de slavă și eroism, așa-zisa ligă a „țărilor civilizate” va intra, inevitabil, în cea mai neagră perioadă din istoria lor. Dar pentru a pune în practică ideea expusă de Kissinger este nevoie de ceva, nu?! Însă liderii europenii sunt mult prea preocupați de interzicerea unor marșuri în Serbia, de penalizarea Ungariei și Poloniei pentru nesupunere oarbă, de poluare și valoarea practică a entomologiei, ocupații care le răpesc tot timpul. Așa că soluția sugerată fără echivoc de către Kissinger și reluată în detaliu de către Marga rămâne la nivel de cancan politic și produce doar lamentări de bocitoare profesioniste.

Restul e tăcere. Și foame. Și frig. Și moarte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*