Arhiva zilnică: 24 iulie 2022

Neamț: nouă fortificații vechi de peste 5.000 de ani!

Data: 18 mai 2025 by Redacția

Dacă până acum arheologii trebuiau să apeleze la săpăligă, șpaclu, mistrie și pensulă în situl arheologic spre a aduce la lumină noi descoperiri, spre a nu impedimenta starea generală a depunerilor istorice, acum pot apela la tehnologia care a avansat destul de mult și care poate devoala interiorul unei structuri, păstrând intact totul și fără a „desigila” situl. Astfel, nouă fortificații vechi de mii de ani au fost descoperite în județul Neamț, cu ajutorul unor drone performante care sunt folosite mai nou în arheologie. Este vorba despre tehnologia LiDAR, montată pe drone care pot survola situri arheologice foarte greu accesibile. Vorbim despre singurele descoperiri de gen din județul Neamț și din zona subcarpatică a Moldovei. „În anul 2023 a fost implementat proiectul de cercetare „ForTum – investigaţii geofizice în situri arheologice cu semnificaţii sociale din judeţul Neamţ”, derulat de CMN Neamţ în parteneriat cu Institutul Naţional pentru Fizica Pământului, cu scopul de a identifica vestigii arheologice preistorice şi antice în zone împădurite şi mai greu accesibile, dar cu ajutorul tehnologiilor de vârf. Astfel, prin utilizarea dronelor şi a senzorilor LiDAR, în diferite puncte din judeţ au fost scanate situri fortificate, acoperite de vegetaţie forestieră. Doar în acest fel au putut fi obţinute detalii topografice relevante, care îi ajută pe specialişti să înţeleagă modul cum au fost realizate sistemele defensive ale unor vechi aşezări umane”, a transmis cercetătorul Vasile Diaconu, coordonatorul proiectului din partea Complexului Muzeal Naţional (CMN) Neamţ.

Cele mai multe investigații s-au făcut lângă orașul Târgu Neamț, acolo unde au fost cercetate așezări fortificate care au fost datate eneolitic și epoca bronzului. Așadar, cu o vechime de 5.000 de ani. A mai fost scanată și Cetatea Neamț, dar și situl Bâtca Doamnei, acolo unde există un așezământ din vremea dacilor. „Scanările LiDAR au arătat că majoritatea siturilor fortificate se află în zone înalte, care dispuneau de o bună vizibilitate şi au fost întărite prin intermediul unor şanţuri şi chiar valuri de pământ, cu scopul de a le fi sporită capacitatea defensivă. Măsurătorile din teren au indicat că unele dintre aceste şanţuri aveau dimensiuni impresionante (lungimi de câteva sute de metri), care au necesitat un efort uman considerabil”, a explicat profesorul Vasile Diaconu. Tehnologia e foarte importantă pentru a face noi descoperiri arheologice. Arheologii au explicat că fără această tehnologie ar fi nevoie de sute de oameni care să sape luni de zile pentru a face aceste descoperiri.

„Implementarea acestui demers este un real succes pentru comunitatea arheologică din judeţul Neamţ, mai ales că am găsit în colegii de la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului parteneri de încredere, cu care desfăşurăm acest proiect pilot. Am reuşit să obţinem informaţii şi imagini cu valoare ştiinţifică deosebită pentru situri arheologice care ar fi rămas mult timp ascunse în pădurile Neamţului. Graţie tehnologiilor folosite, putem estima care a fost importanţa acestor fortificaţii şi ce eforturi umane au fost implicate pentru edificarea lor. Recent, pentru a ne completa baza de date, am primit şi sprijin din mediul privat, iar firma Geocad Services a contribuit la realizarea altor măsurători LiDAR pentru situri arheologice mai puţin cunoscute”, a completat arheologul Vasile Diaconu. Specialiștii cred că tehnologia va fi de folos și în anii următori pentru a face și alte descoperiri spectaculoase. Acum arheologii pot alege locațiile unde vor face sondaje arheologice, acestea fiind destul de vizibile pe hartă. De asemenea pot afla densitatea acestor fortificații antice, rolul lor în epocă și drumurile comerciale care le legau, dezvoltând zona din punct de vedere comercial. (G.V.G.)

Pictorul realist și violoncelistul Ștefan Dimitrescu autor al unor „splendide preludii muzical-cromatice”…

Data: 18 mai 2025 by George V. Grigore

Ștefan Dimitrescu s-a născut în 1886 la Huşi. La 16 ani, pleca la Iaşi pentru a studia violoncelul la Conservator, dar peste numai un an îşi descoperea adevărata pasiune pentru pictură şi se înscria la Şcoala de Arte Frumoase din oraş, unde l-a avut profesor pe Gheorghe Popovici şi unde l-a descoperit pe Tonitza, cu care a continuat o prietenie strânsă. El a fost de asemenea un reputat violoncelist. A studiat în paralel la Școala de arte frumoase din Iași (1903-1908) și la Conservatorul din Iași (1903-1907), apoi și-a continuat specializarea la Paris. Studiile sale artistice au fost completate la Paris, unde a urmat cursuri la Academie de Grande Chaumiere între anii 1911 şi 1913. În 1918 a fost unul din fondatorii asociației Arta română.

Împreună cu Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și Oscar Han, a întemeiat, în 1926, Grupul celor patru, bazat în principiu pe strânsa unitate de concepţii dintre membrii săi şi pe o dorinţă comună de a inspira un nou suflu picturii, eliberând-o de constrângerea atelierului şi apropiind-o de natură şi de mediul propriu subiectului pictat. Din 1927 a fost profesor la Școala de arte frumoase din Iași, fiind numit directorul acesteia un an mai târziu, poziţie pe care a ocupat-o până în anul morţii – 1933. Opera sa profund umanistă în care interesul pentru studiul diferitelor tipologii este revelat de preponderenţa portretului, este constituită mai ales din compoziții, portrete și peisaje. Ea înfățișează cu o emoție sinceră, uneori cu un dramatism reținut, scene și tipuri autentice, îndeosebi din lumea satelor și a muncitorilor mineri, cuprinzând elemente de critică la adresa societății din vremea sa. În operele lui Ștefan Dumitrescu, factura robustă și sobră echilibrează culoarea și conturul grafic. Lucrări sale reprezentative în această privință sunt: Morții de la Cașin, 1917; Minerii (1921); Cina (1924); Femei țesând la război, „Bucătăreasa” (1926), „Ţărănci din Sălişte”, „Ţigănci din Dobrogea” etc.

Prietenul Nicolae Tonitza aprecia: „Voluptatea lui Ștefan Dimitrescu pentru studiul aprofundat al naturii, varietatea și multitudinea de desene, care erau la el splendide preludii muzical-cromatice și care i-au adus publicul mare și faima unui desenator fără pereche la noi”. La rândul său criticul Tudor Vianu spunea: „Pictorul a reținut un reflex din pictura lui Toulouse-Lautrec, care în anii dinaintea războiului rămăsese încă printre zeii boemei din Montparnasse. …(Tudor Vianu) Se întreba ce vor fi devenit pânzele lui Ștefan Dimitrescu reprezentând săli de teatru sau de cafenea, cu figuri caracteristice, pictate într-o intenție vădit psihologică și care aminteau pânzele fixând forfota pitorească a vestitului cabaret Moulin Rouge, cu care Toulouse-Lautrec interesase atât de puternic pe contemporanii săi?” („Fragmente moderne”. Ed. Meridiane, 1972). Iolanda Malamen a ținut să adauge următoarele: „În scurta sa existență (1886-1933), Ștefan Dimitrescu a lăsat o operă extrem de bine articulată, realizând, mai ales din lumea satului, adevărate capodopere de construcție și de echilibru. Considerat de toți contemporanii un excepțional desenator, în pictură, Ștefan Dimitrescu, are o cromatică stăpânită, cerebrală, puternic narativă”. În anul 1933 pictorul realist și violoncelistul Ștefan Dimitrescu, artistul dăruit celor două muze (picture și muzica), pleacă prea devreme către stele, lăsându-ne opera sa martoră a unei vieți zbuciumate și a unui mesaj realist asupra existenței umane…

Manifestul lui Dan Puric: Fă-ți Crucea sabie, popor român!

Data: 18 mai 2025 by Redacția

La urne, în zilele de azi, nu vă așteaptă o alegere politică, făcută cu un simplu vot, ci HOTĂRÂREA indestructibilă, pornită din tot sufletul spre a vă salva ȚARA! Nu veți merge atât să vă alegeți un viitor președinte, cât veți merge să alegeți să fiți din nou voi înșivă! Adică un neam demn, care a trăit și a murit mereu cu fața spre Dumnezeu! După cumplita prigoană comunistă, ce era să ne scoată din istorie ca popor și țară, și după sinistra ei continuare globalistă, ce a adus în pragul agoniei o planetă întreagă, iată a sosit CEASUL ISTORIC să fii din nou tu însuți, POPOR ROMÂN! Și de aceea te îndemn din toată ființa mea să mergi la urne, popor al meu, cu hotărârea absolută de a-ți vota RĂDĂCINILE neamului tău, CREDINȚA ta strămoșească, sfântul tău trecut MARTIRIC și eroic, DEMNITATEA ta, și mai ales, MENIREA ta ca neam însființit de suferințe în lume. Căci lumea de azi, popor român, dă semne că este sătulă să tot asculte sunetul strident de trâmbiță al atâtor victorii mincinoase și de o clipă, ce o înconjoară. Are nevoie, în sfârșit, să asculte GLASUL unei suferințe izbăvitoare, căci acolo și numai acolo se naște ADEVĂRUL. Iar glasul tău, popor român, este GLASUL unei continue suferințe milenare, al unei nesfârșite crucificări, dar care învinse de credința ta neclintită, n-au putut fi, spre mirarea unei întregi lumi, decât leagănul continuei tale ÎNVIERI.

Mergi la vot, popor român, căci nu vei merge singur, ci dimpreună cu strămoșii tăi, care s-au jertfit ca tu să exiști! Mergi la vot, popor român, căci alături de tine vor fi sufletele curate ale copiilor tăi de azi, ce-și murmură de pe acum dreptul lor legitim la libertate și la bucuria de a se fi născut pe acest sfânt pământ! Și mai ales, mergi la vot, popor român, pentru cei NENĂSCUȚI încă, ca atunci când vor veni pe această lume, să nu-și blesteme ceasul nașterii, ci să fie mândri de voi și să vă pomenească în rugăciuni, ca neamul asta să meargă înainte!

Mergi la vot, popor român, nu ca să faci politica zilei de azi, ci ca să-ți ceri dreptul de a-ți face singur istoria! Nu te lăsa adormit de ispitele OBRAZNICULUI, care vremelnic a preluat puterea lumii acesteia și, vrând s-o câștige în mod viclean, nu a mai luat sabia ca să ucidă, ci s-a deghizat cu toate hainele frumoase și luminoase, furate noaptea din garderoba sfinților, ca să te păcălească, să te ademenească, să te adoarmă, ca în final să te UCIDĂ! Dar tu pe acesta să-l privești cu OCHIUL CREDINȚEI tale și atunci îl vei vedea că este GOL! Vei vedea, popor român, cum în mod ascuns și ucigaș, în fața MILEI tale, a DRAGOSTEI și a CREDINȚEI tale, obraznicul aduce în haine de sărbătoare NEANTUL, ca odată intrat în mrejele lui, să te înece!

Și de aceea, stai TREAZ și VIU, popor român! Căci în spatele „democrației” promise, se ascunde cea mai perversă și de neînfrânt dictatură, ce-și va deschide în curând, pe pieptul tău rănit, cumplita piață a desfrâului ei politic! Stai și privește prin ochiul CREDINȚEI tale strămoșești și ai să vezi că pe taraba ei murdară și plină de „drepturi ale omului” n-ai să găsești nicicând un strop de OMENIE! Căci în spatele „libertății” fluturate dinaintea ochilor tăi se ascunde cel mai cumplit libertinaj, acea poartă către nicăieri, spre care se îmbulzește tineretul de azi, drogat de lumea promisă, neștiind că va fi viitoarea victimă inconștientă a noilor lagăre digitale, cu ziduri invizibile, dar din care nu va mai exista nicio speranță de salvare! Și după ce îi vei arunca voalul de pe fața machiată cu toate fardurile „democrației” libertăților și lumii fără frontiere, ai să-i vezi iadul ascuns în suflet! Ai să vezi cum ți se vinde în piața desfrâului lor, la un preț de nimic, credința, demnitatea, memoria pământului și, în ultimă instanță, dreptul tău la viață! „Popor de nimic și al nimănui” – stă scris în dreptul ființei tale! Privește în lăzile de gunoi ale desfrânatei piețe și ai să vezi cum în tomberoanele lor „civilizate” stau aruncate, printre atâtea alte gunoaie, icoana credinței tale, ai sfinților tăi martiri și eroi, mâzgălite toate, sinistru, cu acel „grafitti” satanic numai de ei știut! Și dacă te întrebi de ce o fac, am să-ți răspund: ca să-ți ucidă MEMORIA, popor român! Căci demult s-au întrebat cum de-ai putut renaște din atâtea crucificări? Și răspunsul a fost, văzând că tu, popor român, mereu în vremurile cumplite ce ți-au viforit ființa, te-ai întors cu spatele la iadul istoriei și te-ai reînrădăcinat în SFÂNTA MEMORIE martirică a neamului tău!

Și apoi, popor român, întoarce-ți privirea către ai tăi, cei de azi, dar nu la cei care te urmează în tăcere, ca într-o sfântă rugăciune, ci la cei care pentru o pungă de bani, te-au părăsit, vânzându-și sufletul! Privește-i, apoi, și pe cei nevinovați, dar amețiți de praful noului drog ideologic, ce le promite încă o dată RAIUL pe pământ! Tu pe toți aceștia, popor român, să-i ierți și să nu-i urăști! Căci scris este „ferește-ne, Doamne, de războiul dintre noi”! Iartă-i, popor român, și mai ales compătimește-i, căci scump se va plăti trădarea de țară și mai ales cea de Dumnezeu!

Fă-ți CRUCEA sabie, popor român, și ridic-o împotriva ciumei cele noi, care a venit deopotrivă asupra lumii și a sfântului tău pământ românesc!

Colț și craniu de mamut de stepă (Mammuthus trogontherii) descoperit la Holboca și expus la Palatul Culturii din Iași

Data: 17 mai 2025 by Redacția

O fosilă valoroasă va fi pregătită pentru expunere publică la Palatul Culturii din capitala Moldovei. Este vorba despre un craniu de mamut de stepă (Mammuthus trogontherii) descoperit încă din anul 1956 în comuna Holboca din judeţul Iaşi -și care va fi restaurant, conservat și expus la Palatul Culturii din capitala Moldovei. Osemintele, care datează de acum 350.000 de ani, reprezintă singura mărturie a existenței acestei specii pe teritoriul țării noastre. Fosilele – craniul și fildeșii acestui exemplar de mamut străvechi au stat împachetate în depozitul Palatului Culturii din Iaşi în ultimii ani, din 2008. Acum, specialiştii au dispus începerea restaurării lor.  Dr. Bogdan Haiduc, cercetător ştiinţific de vertebrate fosile a declarat: „Este singurul craniu ale acestei specii găsit pe teritoriul țării noastre. Era un animal foarte masiv, ajungea la circa nouă-zece tone și avea cam 4,5 metri. Fildeşii sunt distruși, au apărut crăpăturile și pe os și pe partea de mulaj.” Între timp, arheologii încearcă să stabilească exact din ce perioadă datează exemplarul. Dr. Senica Ţurcanu, sef-secţie la Muzeul de Istorie a Moldovei a spus: „E o mare dilemă. Am aflat cu surprindere că ar putea să fie un exemplar unicat, un exemplar care însă nu a fost contemporan cu oamenii, care a trăit acum 350.000 de ani.” Andrei Apreotesei, directorul Palatului Culturii din Iaşi a explicitat motivația acestei acțiuni târzii de recuperare a fosilei de mamut: „Încercăm să scoatem la suprafață comorile din palat și să le facem frumoase și expozabile. Vorbim astăzi despre un element absolut unic în România. O să intre într-un proces de restaurare și-l vom băga în expoziția noastră permanentă, cu ocazia împlinirii celor 100 de ani de la construcția Palatului Culturii din Iași.”

Apărut în Siberia în Pleistocenul inferior, probabil provenit din Mammuthus meridionalis, pe care l-a înlocuit în timpul Pleistocenului mediu (750.000-500.000 de ani), Mammuthus trogontherii este în general considerată cea mai mare specie de mamut. Atingând o înălţime de 4,70 m la umăr, el este printre cei mai mari proboscidieni care au trăit vreodată. Defensele sale în formă de spirală, atingeau câteodată 5,2 m lungime. Craniul de Mammuthus trogontherii este mai scurt decât cel de Mammuthus meridionalis. Fildeşii masculilor sunt puternic spiralaţi, în timp ce ai femelelor sunt numai uşor recurbaţi. Molarii sunt înalţi şi laţi, cu lame înguste, având emailul cu pliuri sinuoase, dar fără sinusuri loxodonte. Un schelet aproape întreg de Mammuthus trogontherii a fost descoperit în 1996 la Kikinda, în Serbia. Un alt exemplar a fost descoperit în West Runton, Norfolk, în Marea Britanie, iar în 2008, în Franţa, Auvergne, a fost descoperit un craniu aflat în prezent la Puy-en-Velay. Pe teritoriul Olteniei este cunoscut un exemplar descoperit în sud-estul satului Batoţi (comuna Deveselu; jud. Mehedinți), într-un ogaş dezvoltat pe fruntea terasei a treia a Dunării (Băileşti, 27-35 m) şi descris de Paveloiu în 1985. Resturile fosile au fost atribuite de T. Jurcsak lui Parelephas trogontherii (Pohlig, 1885). Cercetătorii din Iași estimează că osemintele mamutului vor fi expuse peste aproximativ două luni (aprilie 2025), ca mărturie a unei lumi de mult apuse. Astfel veți putea vedea acest colţ de mamut de stepă, cu tot cu craniu, descoperit pe teritoriul României. (G.V.G.)

Politizarea fiinţei umane…

Data: 17 mai 2025 by Al. Stănciulescu-Bârda

Omul este o fiinţă religioasă. Au spus-o oamenii învăţaţi, cunoscători ai istoriei civilizaţiilor, culturii şi religiilor. În toate timpurile şi în toate locurile, acolo unde au existat oamenii, indiferent de nivelul culturii acestora, a existat şi credinţă în ceva. Fie că au crezut în pământ, în cer, în arbori, animale, fenomene naturale, soare, lună, stele, forţe pe care a ştiut sau n-a ştiut să le numească, fie că a crezut în împăraţi şi regi, în zei sau în Dumnezeu cel adevărat, omul a crezut în ceva. A fost acesta un fel de a fi al său. Stăpânirile politice cu concepţii ateiste au fost conştiente ca daca vor ca să smulgă din conştiinţa supuşilor pe Dumnezeu, trebuie să răspândească în loc altceva. Trebuia un înlocuitor, un surogat, aşa cum cafeaua era înlocuită cu nechezolul, cum carnea din salam cu soia, cum folclorul şi arta populară în general cu falsul, cu kitsch-ul. Trebuia un kitsch şi în mentalitatea oamenilor.

În 1990 am vizitat Basarabia şi Bucovina de nord şi am văzut acolo, aproape în fiecare sat, statuia lui Lenin la răscruci. Ea ţinea loc de biserică, de troiţă, de Dumnezeu. La noi cultul personalităţii luase forme aberante în anii premergători revoluţiei. Ziarele, revistele, cărţile, emisiunile de la radio şi televiziune aveau şanse să treacă de cenzură în măsura în care proslăveau pe cei mai… În instituţii, indiferent de profilul lor şi, în general, în toate formele de activitate, trebuia să fie prezent numele lui, ideile lui, citatele lui, imaginea lui. Ochii şi urechile lui te urmăreau şi noaptea în somn, în vise. La Slatina i se făcuse un portret pe întreaga coastă a dealului din partea vestică a oraşului, aşa încât era imposibil să nu-l vezi, să nu-l simţi prezent. Vorba lui Beniuc „… e-n toate, / E-n cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor râde la soare!” (sic!)

Politizarea fiinţei umane începea încă din grădiniţă şi se continua apoi la şcoală, la locul de muncă, pretutindeni. Îmi amintesc de o discuţie cu dl. colonel Marin Turculeanu din Lugoj. Îmi povestea: „– O aveam pe Marinela la grădiniţă. Într-o zi am ieşit cu fetiţa şi soţia în părculeţul din faţa blocului. Fetiţa se juca, noi şedeam pe o bancă şi discutam. La un moment dat, Marinela şi-a amintit de o jucărie şi a plecat în apartament să şi-o ia. A intrat şi a închis uşa. Yala s-a blocat şi fata n-a mai ştiut să deschidă. A încercat uşa, dar, văzând că nu se deschide, a început să ţipe cu disperare. Bătea cu pumnii în uşă şi striga din răsputeri: „Tovarăşe Ceauşescu!” Au auzit vecinii, ne-au sesizat, m-am dus şi i-am deschis uşa. Am întrebat-o de ce striga aşa, de ce nu mă chema pe mine sau pe maică-sa. Putea să se ridice la fereastră, s-o deschidă şi să strige. O auzeam noi sau altcineva. Putea să dea telefon la vecini, fiindcă ştia să le formeze numărul. Mi-a spus că aşa i-a învăţat la grădiniţă. De câte ori se vor afla în primejdie şi-n nevoie, să-l cheme pe… în ajutor. M-am cutremurat în sinea mea şi am tăcut. Nu puteam face mai mult!”… Aşadar, stratagema reuşise deplin acolo. Transplantul se făcuse, pacientul încă mai sufla. „Tovarăşul” era dumnezeul acelui copil, rugăciunea lui îl chema în ajutor. Parcă de la o oarecare distanţă în timp de la cea epocă ne permitem să zâmbim şi totuşi, n-ar trebui.

Foarte adesea întâlnesc atâţia oameni, care strigă mai tare sau mai încet, asemenea fetiţei de mai sus: „Tovarăşe Ceauşescu! Tovarăşe Ceauşescu!”. Încă n-au ieşit din perioada de convalescenţă, încă nu şi-au găsit drumul şi busola în viaţă, încă nu l-au găsit pe Dumnezeu. În sufletul lor a rămas un gol imens după prăbuşirea idolului. Viaţa e grea, fără îndoială, mai cu seamă atunci când eram obişnuiţi să gândească altul pentru noi, mai ales când aveam buzunarele pline de citate şi lozinci, de soluţii şi pilule ideologice bine dozate pentru fiecare împrejurare.

E vremea să ne regăsim pe noi înşine, să-l regăsim pe Dumnezeu şi sensul vieţii. Toate sunt deşertăciune, pulbere şi vânt, doar El rămâne din veac în veac şi cel ce-şi pune nădejdea în El nu va pieri.

Christian W. Schenk semnalează: Declinul unei reviste – cazul „România literară”

Data: 17 mai 2025 by Redacția

Istoria revistei România literară este o reflecție emblematică a traseului – dar și a regresului – culturii literare românești din a doua jumătate a secolului XX până în prezent. Ceea ce fusese odinioară un forum ambițios, pătruns de spirit polemic și rafinament intelectual, a devenit astăzi doar o umbră obosită a propriei sale glorii – o fortăreață culturală, baricadată în spatele unei retorici elitiste și a unei autosuficiențe provinciale, refractară la dialogul autentic cu exteriorul. Întemeiată, într-o formă incipientă, în secolul al XIX-lea de către Vasile Alecsandri, revista a renăscut în 1968 ca organ oficial al Uniunii Scriitorilor din România. Chiar și în contextul constrângerilor ideologice ale regimului Ceaușescu, sub conducerea lui George Ivașcu, România literară a reușit să se impună ca bastion al unui „liberalism controlat”. Dar acest echilibru precar a gravitat constant în vecinătatea prăpastiei dogmatice – o „masă stalinistă de protocol”, la care se așezau doar cei care se bucurau de grația politică a momentului.

După Revoluția din 1989, s-a născut speranța unui reviriment autentic. Sub președinția lui Laurențiu Ulici – spirit integru, umanist lucid – România literară s-a transformat într-o platformă mai pluralistă, mai permeabilă la vocile internaționale, la traduceri, la eseuri critice eliberate de granițele ideologice. Autori precum Ana Blandiana, Norman Manea, Ștefan Aug. Doinaș au redevenit vizibili, iar criteriul valorii literare părea, cel puțin temporar, să redevină central în deciziile redacționale. Ulici nu a fost doar editor, ci un mediator: între generații, între Est și Vest, între memorie și prezent.

Moartea sa neașteptată, în anul 2000, a pus capăt acestui interval promițător. Ascensiunea lui Nicolae Manolescu – cândva un critic strălucit – a marcat, paradoxal, începutul unei epoci a înțepenirii autoreferențiale. România literară a degenerat treptat într-o tribună a unei elite înguste, auto-legitimate, care a marginalizat voci emergente și, cu o morgă arogantă, a disprețuit alte reviste literare, etichetându-le drept „publicații de provincie” – semn elocvent al transformării centrului în periferie.

În locul deschiderii intelectuale s-a instalat tonul dogmatic; în locul diversității discursive – conformismul. Fina subtilitate a argumentului a fost înlocuită de o retorică repetitivă, previzibilă și auto-admirativă. Vocea critică – fie explicită, fie insinuantă – a fost dezavuată, iar noile curente literare, ignorate sau ridiculizate. Tinerii autori s-au distanțat, iar climatul intelectual s-a intoxicat lent. Nu literatura a fost celebrată, ci rețeaua. Revista s-a golit tematic, estetic, intelectual – și, poate cel mai grav, lingvistic.

Acest declin nu a afectat doar prestigiul unei reviste, ci a reverberat nociv asupra întregului climat literar românesc. Uniunea Scriitorilor, strâns legată de România literară, s-a transformat într-un teatru al conflictelor, al strategiilor de conservare a puterii și al excluderii tăcute. Unde fusese odinioară dezbatere, s-a așternut stagnarea. Unde se căuta odinioară schimb cultural cu Europa, domină acum un protecționism literar de sorginte neo-ortodoxă. Schimbul cultural – cultivat cu pasiune de Ulici – s-a risipit în van.

Teoretic, această involuție poate fi citită în termenii lui Pierre Bourdieu ca o reocupare a câmpului literar de către o „clasă culturală” dominantă, care nu-și mai extrage capitalul din inovație sau calitate, ci din putere instituțională și politici de canon închise. România literară funcționează astăzi ca o platformă ritualică de reprezentare a acestei ordini – un organ care scrie nu pentru a interoga, ci pentru a confirma. Declinul nu este deci doar redacțional – ci paradigmatic. Fosta navă-amiral a literaturii române navighează acum în cerc, în apele calme, dar lipsite de sens ale unei excelențe autoproclamate, care nu se mai măsoară în raport cu literatura lumii, ci cu propriul său ecou.

Riscul politicianist al recesiunii…

Data: 16 mai 2025 by Cezar Adonis Mihalache

Ipocrizia unui fost ambasador SUA în România, vorbind despre faptul că trebuie să deschidem ochii pentru a nu mai repeta „statutul de colonie rusească” (!) este, de fapt, ipocrizia în vremuri a „unchiului Sam”… A aceluia de la sfârșitului celui de al doilea Război Mondial, care ne-a lăsat pe axa de influență partajată prin împărțirile de lumii, dar și a aceluia mai „recent”, de acum deja trecute trei decenii… Și care nu a avut nici o problemă în a semnala, nu neapărat prin vocile unor ambasadori (și promotori LGBT, cum se mai potrivesc ăștia!) că, dintr-o (post)colonie rusească, am devenit o colonie multi transnațional economică a Europei, a Uniunii Europene, a statelor influente din aceasta, conducând, împărțind și transferându-și, în rocade periodice de colonizare, stoarcerea, jefuirea României de resurse, iar, mai apoi, rapid, de fluxurile financiare. Un ambasador și un „unchi Sam” care, de fapt, nu ar avea nici o problemă, nici un deranj chiar (dimpotrivă!) nici dacă acest risc de a redeveni colonie rusească ar avea ceva sâmbure… Căci, dincolo de degetul acuzator al fostului ambasador al „unchiului Sam” (și acela cam „fost”!), stă aceeași ipocrizie a acelora „mari”, care s-au făcut mari prin mecanismele economice și „parteneriatele” cât se poate de colonizatoare. Iar acestui „tip” de „unchi Sam”, chiar i-ar conveni dacă am redeveni o colonie rusească… Nu ar suferi câtuși de puțin, nu s-ar lamenta pe eventuala noastră rostogolire în istorie, pentru că, singurul lucru care ar conta, din tot parteneriatul și „amiciția” cu noi, ar fi doar pragmatismul posibilității de a fructifica tot ceea ce va transfera (sau preda?!), inclusiv ca resurse, din trocul de la masa „celor mari”… Pentru că, dacă probabilitatea de a deveni din nou o colonie rusească, o „gubernie” pe mâna trădărilor guvernanților noștri (alte „parteneriate strategice”, aceleași trădări și vânzări de țară…), acest risc este totuși la limita unor ciocniri de noi și noi paradigme, utopii și contra-utopii, în schimb, posibilitatea ca „unchiul Sam” (atenție, nu cel de acum, ci, mai probabil, cel imediat următor mandatului lui Trump) este cât se poate de mare. Din cauza unui risc la fel de mare precum cel de colonizare (multi statală dinspre UE), cel al pragmatismului… Care este și cauză și efect, generând continuitatea de stoarcere a României…

Da! Poate mesajul fostului ambasador american avea un rost pentru noi dacă era însoțit de îndemnul de a face și o mișcare pentru a nu risca să redevenim o colonie (a Rusiei) ori a rămâne o colonie (a UE), iar asta, nu prin rămânerea la decizia „sorții” de a fi repartizați influenței în fața căreia să ne lăsăm despuiați, ci ridicându-ne și devenind noi o forță pentru noi. Sigur, ar fi fost o instigare spre o mutare esențială acea pe tablă de șah pe care suntem manipulați că nu contăm nici măcar ca pioni, ci strict ca piese de sacrificiu…

Suntem însă în fața unui moment istoric! O nouă „oră astrală”. Pe care o putem „deschide” prin desprinderea de arătătorul influenței căreia ne vom lăsa pradă, pentru a fi prăduiți. Suntem în ceasul unor decizii ce trebuie să devină drastice, în fața riscului economic al țării, dar nu drastice pentru cetățeanul de rând, ci pentru felul în care va trebui făcută guvernarea de acum înainte. Prin schimbarea inclusiv a paradigmei felului de guvernare politică, prin reconstrucția noastră printr-un management de țară având ca punct de plecare inserția managementului guvernamental (ca disciplinare politică) la nivelul oricărei strategii economice, fiscale, financiare. Un management guvernamental în care politicile de găști să fie înlocuite cu strategii de țară. Iar politicienii să mai vorbească doar în măsura în care au un fundament, un substrat, o pregătire reală. Un management de țară în care tărăboiul politic să treacă pe plan secund. În care Parlamentul, să nu mai fie decident economic, ci un mijloc de a veghea acțiunilor specialiștilor din managementul guvernamental de țară. Un management de țară pentru Țară în care, nu creșterea taxelor și a presiunii fiscale asupra cetățenilor, a firmelor, prin căutarea și confiscarea de prin sertare a mărunțișului nedeclarat, prin inventarea de impozite și taxe pe orice efort de asigurare a unui minim necesar (iar curând vom vorbi de subzistență…) trebuie să fie instrumentul de guvernare, ci restrângerea pierderilor pe care le are țara… Prin stoparea finanțării războaielor altora (care au devenit mijloace de acaparare a piețelor de desfacere, a producțiilor, a transportului), prin revizuirea nivelurilor de redevențe pe resursele care pleacă din România (fără a fi nevoie de cvasi naționalizări, acestea trebuind făcute doar acolo unde resursele sunt pe cale de epuizare în raport cu nevoile noastre viitoare), prin revizuirea contractelor de extragere și exploatare pe zonele cele mai recent vizate de UE dar și Statele Unite…

Lecția votului liber…

Data: 16 mai 2025 by Grid Modorcea

A învins Ion Roată. A învins „un om simplu, dar hotărât”, cum se prezintă George Simion în scrisoarea pe care mi-a adresat-o nominal, mie și altor două milioane de pensionari, cum spune el. (…). Ce au demonstrat puterea și CCR prin anularea voturilor libere din decembire 2024? Nimic. Fiindcă s-a repetat situația. Adică a fost ales masiv tot Călin Georgescu, direcția lansată de el. Semnificativ este faptul că atunci când George Simion a ieșit de la urne și a fost întrebat, el cu cine a votat, a răspuns prompt: „Am votat cu Călin Georgescu”. Și la vot au fost împreună, la o secție din Mogoșoaia. În fond, ascensiunea lui, situația fericită în care se află, se datorează lui Călin Georgescu și voturilor anulate, implicit proceselor lui Georgescu, căruia i s-au atribuit toate păcatele clasei politice, un act samavolnic, care a ambiționat electoratul și acum i-a dat o lecție, demonstrând ce înseamnă votul liber, singura cale democratică de a scăpa de guzgani! Am scăpat de Ponta și Antonescu, a rămas Nicușor Dan, care tulbură apele. Pentru turul doi, dacă ar fi român demn, toate voturile ar trebui să i le dea lui Simion. El nu înțelege încotro vrea poporul să se îndrepte România? În loc să-și termine proiectele începute de la Primărie, face valuri inutile, pentru ce? Să amâne deznodământul, care spune clar că de la evenimentele din decembrie ’89, este prima oară când câștigă detașat opoziția! Obrăznicia lui e fără margini. Nu are logică. Nu reprezintă nici un partid. Un rătăcit în ale politicii. E campion al promisiunilor puse sub preș. Are o structură labilă, e nehotărât. Pe cine reprezintă el? Doar pe cei care l-au ales, un fel de coadă a sistemului corupt. Pozează în făcătorul de bine, dar a dovedit că e incapabil să facă ordine în Cișmigiu, dimpotrivă, a distrus ce era bun, în loc de iarbă și flori, a pus pietriș, iar Grădina Zoo, o lecție pentru elevi, a desființat-o! El e Ponta 2, ba e cu sistemul, ba cu USR, ba e independent! O tot scaldă. De ce face așa ceva? În ce scop? Cel puțin George Simion și partidul AUR luptă de ani de zile cu sistemul. Turul 2 pune față în față un om hotărât, cu unul nehotărât. Sistemul e corupt. Și Nicușor bate toba. El trebuie să convingă poporul român că e capabil să facă o stănoagă. De-abia de acum începe lupta lui Simion cu acest sistem putred, moștenire a practicilor comuniste.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Să nu ne pierdem capul, așa cum și l-au pierdut cei de la postul Hahalera 3, madam Lasconi, CTP, care l-a împroșcat cu lături pe Georgescu, emanând o ură de neînțeles, așa cum a făcut și Băsescu împotriva lui Simion. Sau Gigi Fecali. Îi văd behăind în derivă fără cap, doar cu trupurile lor de-șui-ete.  Nu departe de ei stau alde Liiceanu și Bolojan. Nu e nevoie de vendete, Simion nu trebuie să se răzbune pe nimeni, pe acești indivizi obraznici, fără rușine, care nu au demnitatea de a sta în banca lor, de a se retrage. Ei nu au învățat nimic din lecția votului liber. Își manifestă neputința împotriva celor care l-au ales pe Simion. Normal ar fi fost ca acum să se desfășoare și alegerile parlamentare (ele de ce nu au fost anulate?), ca să se dovedească faptul că poporul român a ales schimbarea radicală, care îi scoate din minți pe corupții de la putere (își dau demisia pe capete, ies de la guvernare, după ce au făcut guvernarea praf!). Fantasme ca Șoșolacu, Umor de Hunor et co. sunt eliminate din competiție. Ei trebuie să dispară de pe scena politică, fiindcă, altfel, vor continua să facă rău, să fie împotriva direcției actuale, trasate de votul liber. Simion ar trebui să nu le mai dea cuvântul, nici un strop de putere. Bătălia lui mare se va da cu presa, o presă vândută, coruptă, exact precum sunt cei pe care îi slujește. E timpul ca și presa să renască, să-ți recapete natura, să se întoarcă cu fața către popor, să se pună în slujba obiectivității și a adevărului. Maturizarea oamenilor din presă este prioritară.

Simion are nevoie acum de prieteni, de învățători. Trăim epoca amatorismului politic. Se fac experimente politice pe spinarea „proștilor”. Sperăm într-o maturizare a clasei politice. Avem și noi acum un Obama de România. Tot secretul este să învețe și el din răul care macină de ani de zile țara. Din lecția votului. Alegătorii au fost geniali, nu au ținut seama de jocurile politice, de scenariile ticăloșilor. El trebuie să termine cu așa-zișii „politologi”, „analiști politici”, cu toți cameleonii de tip Ponta, cu hâhâiți ca Băsescu și Fecali, cu traseiști și liber-schimbiști. Superiori le sunt forumiștii, comentatorii de știri aberante. Sper ca simțul lui de țăran să nu se piardă, să-i miroase bine pe cei din jur, să facă o politică foarte curajoasă, adică să se bazeze pe inocenți.

Și să angajeze România pe calea reformelor internaționale. Se pare că ruptura dintre SUA și UE este inevitabilă, îl sfătuiesc pe George Simion să țină aproape de civilizația americană, nu de civilizația iudeo-creștină, care a adus omenirii numai dezastre, în cap cu războaiele mondiale și Holocaustul, până la conflictele actuale din Ucraina și Gaza. Să se termine cu politica în care un Cain își ucide fratele, pe Abel, că „are oi mai multe, mândre și cornute”.

În romanul PROȘTII arăt cum au învins proștii, cum au salvat România profundă din ghearele unor hapsâni, care au transformat-o într-o țară a hoților și petrecăreților, numită Chiolhania (de la Chiolhannis, ex-ul președinte). Fac o nouă istorie ieroglifică. Monștri ca Șoșolacu, o combinație sinistră între un hipopotam și o balenă, guvernează chefurile sardanapalice. Iar alde Fecali, bandiți cu cruci și mătănii, fecalizează țara. E un roman inspirat de anularea alegerilor libere, din realitatea imediată, scris în timp ce se petreceau evenimentele reale. Este un experiment literar, o parabolă, care reflectă exact starea națiunii și direcția pe care trebuie să meargă România, fapt confirmat acum de alegerile din 4 mai, când au învins cine trebuia, adică proștii, cărora le fac un elogiu, îi reabilitez, fiindcă ei au fost până acum pe rol de carne de tun, manevrați de putere, înșelați, mințiți. Iată că proștii au învins și au luat țara în mâini, sper să o ducă spre bine.

Și acest lucru nu se poate dacă forțele sănătoase ale țării nu-l ajută pe George Simion. Mă întrebam la sfârșitul articolului O scrisoare de la Ion Roată dacă un om simplu are puterea de a face curat într-o ogradă plină de bălării? Evident, el trebuie să-l numească pe Călin Georgescu prim-ministru, să se înconjoare numai de oameni de calitate, care trăiesc din munca proprie, nu din furt, să aibă alături valori autentice, care să înțeleagă că acest succes în alegeri înseamnă, de fapt, un sacrificiu, pentru că puterea coruptă a sistemului a lăsat României multe probleme încurcate, unele insurmontabile, cum ar fi gigantica datorie!

Valorile ascunse, tăcute, trebuie să iasă acum din bârlog și să-l ajute pe noul președinte. E nevoie de o mobilizare generală pe ideea de MUNCĂ, nu de hlizeală. Hahalera 3, dacă tot e în cârdășie cu CNN, să învețe din această lecție a votului liber, să facă mea culpa. Vor face acest lucru acei oameni fără cap? Dimpotrivă, cred că fiara rănită va mai face mult rău. Și acest CTP, e intelectual sau ce e? Cum nu înțelege nimic din istorie, cum poate el, dacă se consideră scriitor, să trăiască cu spatele la popor? E o paiață ieroglifică, un fel de struțocămilă. Își bate joc de el presa care îi dă cuvântul. Tot ce spune el, pe rol de Gică contra, dovedește că sfidează voința poporului. El și gașca lui trebuie să învețe să piardă. Asta înseamnă democrația, să recunoști că altul e mai bun ca tine, și să nu-i pui bețe în roate, să-l ajuți pe învingător, să-l susții.

Îi spun lui Simion să ia aminte la acest fapt esențial, să pună mare accent pe valorile autentice, în special pe cultură. Cultura, ea e puntea care duce spre popor, spre valorile lui adevărate, cum scrie chiar el în scrisoarea istorică, domeniu care a fost abandonat, sacrificat în ultimii 35 de ani! Acum se împlinește idealul pentru care au luptat și au murit tinerii din decembrie ’89. Să pună baza politicii sale pe noua generație, care nu cunoaște servituțile securiste, practicile dictaturii, care are în ea puterea de a apăra independența și identitatea României. Tinerii curați, inteligenți, responsabili, pot duce la renașterea României profunde, a marilor ei virtuți strămoșești.

Metrul etalon în politică este dat de suma postacilor cu simbrie…

Data: 16 mai 2025 by Petru Jipa

Desființarea unui oponent politic prin minciună nu este o strategie etică și are consecințe negative atât pentru cel mințit, cât și pentru cel care orchestrează atacul. Cu toate acestea, în contextul discuției despre retorica politică, ne vom gândi la modurile în care minciunile pot fi folosite tactic, precum și modalitățile prin care cineva s-ar putea apăra într-o astfel de situație. Crearea de informații false sau distorsionate despre oponent. De exemplu, răspândirea zvonurilor privind comportamente imorale sau ilegale pentru a submina credibilitatea acestuia. Reducerea unei persoane la doar câteva trăsături negative, ignorând realizările și competențele. Acest lucru poate include asocierea oponentului cu grupuri controversate sau ideologii extreme. Prezentarea unor declarații făcute de oponent, însoțite de interpretări eronate care să sugereze intenții malefice sau necorespunzătoare. Lansarea unor campanii de publicitate care să sublinieze exclusiv aspectele negative ale oponentului, fără a prezenta perspectivele alternative.

Dar cum ne putem apăra…? Verificarea informațiilor și dezvăluirea minciunilor prin date concrete și surse de încredere. Aceasta ajută la restabilirea adevărului și la a consolida imaginea de integritate. În fața atacurilor, menținerea unei comunicări deschise și oneste cu susținătorii poate ajuta la prevenirea efectelor negative ale minciunilor. Reluarea unor mesaje pozitive despre realizările și principiile proprii poate ajuta la consolidarea imaginii publice, făcând minciunile mai puțin credibile. Îndemnarea susținătorilor să răspândească adevărul și să contracareze dezinformarea prin intermediul rețelelor sociale sau al altor canale de comunicare. Expunerea tacticilor manipulative ale oponentului poate sublinia lipsa de etică a acestuia și poate schimba discuția de la subiectul inițial. În concluzie: deși minciuna și dezinformarea pot părea tactici rapide pentru a desființa un oponent politic, utilizarea lor are repercusiuni importante asupra democrației și încrederii publicului în sistemul politic. Apărarea în fața acestor atacuri necesită o strategie bine gândită, bazată pe fapte și etică, iar promovarea unui discurs politic responsabil rămâne calea de urmat pentru o societate sănătoasă.

Totuși în ultimile zile cred că „Parada de Ziua Victoriei” de la Moscova, a fost cel mai important eveniment al frământărilor noastre. Au participat lideri din 27 de state și peste 20 de demnitari străini, inclusiv Xi Jinping din China și Robert Fico din Slovacia. Dintre vedetele incontestabile ale prezentului au participat actorul Steven Seagal și marele regizor de film american, Oliver Stone. Așa ca o bârfă, acesta din urmă a stat pe scenă lângă consilierii prezidențiali ruși Nikolai Patrușev și Serghei Sobianin. De fapt ce vreau să spun. La această paradă au fost invitați în premieră soldați din 19 țări prietene printre care China și Corea de Nord. Iar cei care ne conduc destinele, vor război cu Rusia și mai vorbesc urât și despre America. De fapt mă întreb eu, ce vrem noi să facem cu viețile copiilor noștri, am uitat că există diplomație și ce înseamnă prietenia între popoare? Sigur că am uitat! Diplomația, în contextul prieteniei între popoare, reprezintă arta și știința de a gestiona relațiile internaționale prin intermediul negocierilor, dialogului și colaborării.

Aceasta este esențială pentru construirea și menținerea unor legături armonioase între diferite națiuni, facilitând schimburile culturale, economice și politice. Diplomația promovează comunicarea deschisă și sinceră între state, esențială pentru stabilirea unui climat de încredere. Prin puterea dialogului se pot depăși neînțelegeri și neîncrederi ce pot apărea din diferențele culturale, politice sau economice. Diplomația facilitează colaborarea între țări în diverse domenii: comerțul, educația, sănătatea sau protecția mediului. Aceste parteneriate nu doar că întăresc legăturile dintre popoare, dar și ajută la abordarea unor probleme globale care necesită un efort comun. Prin înțelegere diplomatică, țările pot organiza săptămâni culturale, evenimente și schimburi educaționale care să faciliteze înțelegerea reciprocă. Aceasta ajută la destrămarea stereotipurilor și prejudecăților, creând astfel o temelie solidă pentru prietenie. Dar noi am uitat de diplomație, ne arătăm superioritatea în fustițele de firmă create pentru băieții frumoși și liberi. Să fie pace și poate ne dă Domnul mintea cea de pe urmă!

Destinul uman…

Data: 15 mai 2025 by Ben Todică

Nu știu cum am ajuns atât de bolovani. Nu înțelegeam și credeam aproape totul când toți aruncau cu pietre și lozinci demonice în regimul de până în 1989, însă azi, după 435 de ani de capitalism am realizat că eu nu l-am cunoscut așa, și că am descoperit o altă față a lucrurilor. Eu nu pot să-mi descriu decât perioada trăirii mele din 1952 pană în 1979 când am părăsit țara, trecând fraudulos frontiera în Iugoslavia. Nu știu cât de dictator a fost Ceaușescu pentru că nu l-am simțit așa în acele timpuri. L-am văzut ca un luptător împotriva comuniștilor ruși și simpatizant al vestului democratic. În această prezentare, încerc să demontez mitul civilizației europene, dezvăluind un viitor al declinului gestionat, al dezindustrializării, al colapsului demografic și al represiunii tehnocratice sau a thnofeudalismului, cum îi zice Yanis Varufakis. Să explic modul în care soarta Europei a fost scrisă pentru viitor de către Proprietarii și Controlorii naționali ai Capitalului Financiar Global (O.C.G.F.C.) explicată pe rețelele de mediatizare de mai mulți specialiști și, de ce prăbușirea continentului a fost inevitabilă – proiectată de cei care i-au construit odinioară bogăția prin exploatare și jaf. „Dar n-am ce face, Europo. Tu nu m-auzi, deşi nu-s mut,/ Când mi te văd asediată de spectrul larg al nebuniei/ Călcată însăţi tu pe coaste de Evul Mediu renăscut/ Atât îți cer acum, bătrâno, grijește Floarea României!” (MI). Tot ce i se aplică Europei azi sunt mecanisme de eutanasiere induse prin inteligența artificială, nu unor țări ci unor regiuni dispersate, deoarece I.A. așa le vede: ele nu se mai conduc ci doar supraviețuiesc conduse de datorii și lipsite de suveranitate, toate planificate nu întâmplător; chiar și războiul din Ucraina a fost indus. Pentru noi, cei care am crescut să ne credem buricul civilizației, ajunși în Europa, am observat că oglinda s-a întors: Occidentul nu a fost niciodată un model de civilizație, a fost o mascaradă a rafinamentului care ascunde o moștenire de violență, brutalitate, furt intelectual și eșec moral.

Principalul lucru care i-a făcut pe americani să se simtă liberi a fost faptul că puteau să se urce în mașină și să călătorească nelimitat pe distanțe mari prin țară. Prosperitatea, libertatea religioasă, libertatea de a călători fără restricții… a creat fundamentul iluziei lor de a fi liberi. De exemplu: azi dacă plătești pentru o casă timp de 30 de ani, cum am făcut și eu, și după pensionare, guvernul îți poate confisca locuința dacă nu ai fonduri pentru a-ți plăti impozitul anual pe proprietate – de fapt nu ești chiar liber. Însă oricine este bogat nu are limite. Dacă cineva are peste 10 milioane de dolari de cheltuit, poate practic să plece sau să se mute în orice țară dorește și, chiar dacă nu vrea să se mute, poate trăi oriunde dorește și nu i-ar păsa deloc dacă restul lumii ar suferi. Suntem fermecați rău de sistem; adică vrăjiți de judecata egoului și căutarea plăcerii. Limbajul și divinul sunt despre auto cultivare etc… Chiar și odată, așa cum arăta Dante, popoarele abrahamice, evreii, islamiștii și creștinii mistici se înțelegeau până și cu popoarele indigene… Poți înțelege cum catarii, Dante etc. foloseau limbajul cu dragoste de cuvânt, ca pe medicamente – adorațiile vieții divine… Dar, să vedem cum a decăzut omenirea până în punctul în care pre-limbajul, istoria sa este coruptă și scriptura este spartă.

Totul nu este decât o acaparare nenorocită de folosire a puterii bănești. Este rețeta cuprinzătoare a prădătorilor. O altă modalitate de a spune că informațiile, cunoștințele sunt o sabie cu două tăișuri și că fenomenul se extinde. Nu-mi pot imagina un rău mai mare decât să văd interconectarea lucrurilor la o rezoluție atât de înaltă și toate acestea pentru a mă întoarce și prescrie teocrația; dar asta nu face decât să schimbi un sistem de subjugare cu unul și mai opresiv.

Proprietarii și controlorii finanțelor globale (O.C.G.F.C.) au crescut și au depășit structurile în care s-au născut inițial. După modelul statal, ei s-au compartimentat în boxe și în ele au creat sisteme și reguli de control, iar fiecare boxă are sistemul ei economic de administrare și putere în stat. Economia fiecăruia (noi le numim țări) e lipsită de legi proprii. Și atunci, cei aleși ca să poată conduce cresc în putere fără reguli și necontrolați local încât la un moment dat se trezesc că ei nici nu mai sunt cetățeni ai acelor boxe. Odată ce tu ai crescut peste nivelul zidurilor boxei, începi să vezi lucrurile diferit. Te aliniezi cu instituțiile globale și uiți de ai tăi. Noi ne privim ca țări și națiuni cu tradiții culturale milenare, ei nu. O.C.G.F.C. privesc și văd doar zone și resurse de exploatat atât naturale cât și omenești. Ei văd zone oportuniste de îmbogățire ignorând țări, granițe și legi naționale. Ei nu țin cont de religie, istorie sau ideologie locală, cultură, patriotism, naționalism, artă sau origini etc. Pe ei nu îi interesează decât banul. Dacă noi privim spre o zonă, vedem două, trei țări, însă nu și ei. Ei văd un coridor lung de minerale ce trebuie exploatate. Când ei privesc țara Congo, nu văd o țară, ci văd Cobalt pentru bateriile lui Elon Musk. Ca să le poți prezice intenția trebuie să-i cunoști așa cum sunt.

Noi suntem obișnuiți cu instituțiile noastre locale de a decide în raport cu noi, cu necesitățile poporului nostru, însă acele vremuri sunt trecute azi în vest. Puterile globale au depășit demult pe cele locale. Conducătorii țărilor de azi nu mai răspund cerințelor votanților, ci ale puterii globale. Lui Trump nu îi pasă de America, așa cum nici Ursulei von der Leyen de Europa și dacă nu înțelegem asta, vom fi dezamăgiți de comportamentul lor.

Noi credem că președinților europeni le pasă de ceea ce se întâmplă în Ucraina cu războiul, însă nu e așa. Lor le pasă doar de îndeplinirea directivelor trasate de finanțele globaliste. Nu de morții frontului, ci de resursele câștigate prin confruntare, apoi negociere cu Rusia. Singurul mod prin care ei supraviețuiesc este să cotropească și să deposedeze națiunile sărace de munca lor. În 50 de ani, Europa va dispărea din istorie ca centru al civilizației în ciuda încercărilor ei de a se conecta cu țările din est, China și India sau cele din B.R.I.C.S.

Europa va avea destinul României din ultimii 35 de ani. În ciuda tuturor încercărilor ei, Europa se prăbușește. Acea boală a trădării și execuției conducătorilor ei s-a extins pe nesimțite în întreaga Europă construită din bărbați lipsiți de profunzime și demnitate umană, parental deveniți găluște, moluște… cum scria un general în rezervă. Europa nu mai e văzută ca forță credibilă. Este intenționat reprogramată și redusă la un nou teren de testare, focar războinic bandițesc. Ucraina a fost instrumentul de rupere al Europei de Rusia și extinderea pârjolului în ea, devenind noul Orient Mijlociu, aruncând-o în dezintegrare. Totul a fost planificat de infanteriștii globali. Dezindustrializarea care a avut loc în România se extinde acum pe toată suprafața Uniunii Europene. Germania care a fost motorul Europei până azi, ]nc[ mai funcționează, dar fumegând. Franța condusă de Macron și destrăbălările politice din ea e de râsul lumii. Iar restul țărilor europene au ajuns la nivelul existenței dinainte de industrializare a lumii. Și tot ce se întâmplă nu e o decădere natural, ci una planificată de gangsterii hrăpăreți, finanțiștii globali.

Golanii Financiari Globali împreună cu tentaculele finanțelor europene protejați de armata americană, descalificând complet organizația NATO și cărând înainte cu respect ignorarea pe mai departe a forțelor locale din vest. Mutându-și astfel noile baze în est, Polonia și România, noi țări flămânde și în poftă de glorie. Vestul rămâne să ajungă zona de conflicte locale. Război civil continuu. Videocamere peste tot și poliții militare pe străzi. Noii politicieni nu vor mai fi responsabili în fața alegătorilor, ci în fața comisiilor financiare globale.

Încetul cu încetul națiunile vor fi desființate ca entități independente. Populația va fi amestecată, „coudenhove-kalergizată” și ținută sub tăcere, intimidată cu pensii de supraviețuire. Inteligența artificială va face experimente de guvernare a populației prin creare de noi logaritmi de control. Centrele vor fi liniștite și vesele atât timp cât populația se va supune. Iar pentru toate țările care și-au dorit mereu, au aspirat să fie primite în Uniunea Europeană, să fie acceptate ca parte a culturii și înțelepciunii Europei. Pentru că de-a lungul istoriei ei nu a încetat de a fi violență cotropitoarei și colonialiștă, Europa le poate servi doar ca poveste sau ca basm frumos, nu ca model.

În ciuda atrăgătoarelor modele și arhitecturi artistice, în ciuda paradelor insistenței că realizările lor academice sunt de neegalat. În ciuda tuturor acestor pretenții, ei vor continua să rămână primitivi așa cum au fost dintotdeauna. Comportamentul sălbatic a fost dintotdeauna același. De fapt, iluminarea lor i-a făcut și mai violenți și mai jefuitori, i-a transformat în criminali.

Trebuie să înțelegem că sălbăticia în comportament nu e doar un indicativ al căderii din punct de vedere moral, ci reprezintă și o ratare a intelectului uman. Omul inteligent nu se comportă așa. Violul și brutalitățile nu fac parte dintr-o minte intelectuală strălucită. Nimeni nu gândește așa despre o persoană care comite astfel de crime – „că ei sunt rafinați, sofisticați și inteligenți.” De ce ai crede altfel despre o națiune care se comportă așa?

Chiar mai mult: când furi în loc să construiești, când exploatezi în loc să cultivi, când copiezi în loc să studiezi și să creezi. Acest lucru l-au făcut europenii copiind de la egipteni, indieni, asirieni și alte popoare preistorice. Atunci când tu faci sclavii să se istovească pentru tine în loc să muncești, tu nu te dezvolți intelectual, spiritual sau să modelezi în termeni sănătoși caracterul tău de om.

Nu există scurtătură spre civilizație, ci doar o fațadă goală pe dinăuntru precum toți conducătorii noștri de azi și din‚ ’89 încoace.

Ați văzut că toate hotelurile arată minunat la intrare și recepție, iar camerele sunt roase de timp și neîntreținute? Asta e Europa, Vestul. Împopoțonați, flămânzi și hrăpăreți. E ca și cum ai compara un agricultor cu un hoț din aprozar. Nu sunt egali. Unul care fură nu e egal cu unul care câștigă cinstit. E mare diferența!

Unul care folosește nu e egal cu unul care creează. Nu sunt identici ca revelare din punct de vedere mental, spiritual, intelectual, psihologic. În orice fel sau cale, ei nu sunt egali. Când vestul vorbește de dezvoltare, se referă doar la dezvoltarea materială și economică. Nu pot vorbi despre dezvoltare morală și etică, intelectuală și spirituală pentru că dezvoltarea lor materială a fost făcută prin imoralitate, antispiritualitate și căi brutale.

Dacă vrem să vorbim despre dezvoltări morale, culturale, spirituale, intelectuale, filosofice sau evoluții actuale inteligente ca și criterii ale termenului dezvoltare-evoluție, atunci Vestul ar fi clasificat ca lume subdezvoltată. După aceste criterii, lumea întâi și a treia își vor schimba locurile. Populațiile așa numitelor lumi avansate trăiesc în condiții materiale de lumea a treia. De ce oare trăiesc ele așa? Pentru că ele nu s-au dezvoltat și nu s-au civilizat.

Cultura actuală a Vestului e subdezvoltată. Cum poți să-i motivezi să evolueze, când îi pui să se întreacă la alergat. Cât de repede fugi (păi după ce îi dai în cap unuia trebuie să fugi repede ca să nu fii prins). Dacă tu ai nevoie ca oponentul să aibă amândouă picioarele rupte și mâinile legate la spate, ce fel de campion la box ești tu? Dacă trebuie să-i interzici cultura intelectuală, morală și realizările sale civilizaționale, unuia pentru a demonstra altora că a ta e mai mare, atunci cât de mult ai evoluat tu?

Dacă adevărul tău este atât de frumos și mare, atunci de ce e nevoie ca tu să-i dărâmi vestigiile istorice și civilizaționale și să le transformi în ruine? De ce ți-e frică? De ce construiești minciuni fantastice despre ceilalți? Despre musulmani, despre chinezi, despre Africa și așa mai departe. Dacă te crezi atât de mare de ce trebuie să-i cotropești pe alții? Ai fi binevenit dacă ai fi într-adevăr cineva. Nu ți-ar cere nimeni să pleci din țara lor. Adevărul e că nimeni nu vă dorește în țara lor pentru că sunteți subdezvoltați moral. Mințiți, manipulați și dați în cap. Deci, în concluzie, sunteți subdezvoltați ca oameni. Voi nu aduceți civilizație, voi o terorizați. Spun asta ca să vă arăt de ce Europa merge în direcția în care merge, afirmă un analist.

Întregul Vest a căzut pe o traiectorie de prăbușire, de involuție. Și motivul e: pentru că nu a evoluat. Nu s-a civilizat. Vestul este o fraudă violentă! Nu își respectă familia. Nu-și respectă cuvântul dat. E necredincios. E lacom, încrezut, puturos și este plătit să omoare. E nesigur, laș, toxic, neiertător, violent, bătăuș, scandalagiu și murdar. Nu vrei să șezi lângă el în autobuz că miroase urât. Darămite să-l angajezi ca învățător sau să-l dai exemplu ca civilizat. E doar un criminal vicios care nu are curajul s-o recunoască. Si atunci să nu fim surprinși că Vestul se prăbușește? În cultura Vestului se promovează și admiră criminalul, trădătorii, saltimbancii, mincinoșii, profitorii, exploatatorii, hoții pe care îi ridicăm în slăvi. Îi iubiți și premiați pe tirani. Îi încurajați pe oameni să renunțe la moral, spirit și educație în schimbul consumerismului nesăbuit și al materialismului. Agonisire cu orice preț și de oriunde. Și dacă le promovezi în societate, desigur că noile generații așa ajung să creadă că e normal să-i deposedezi pe alții de munca lor. Acesta e drumul pe care îl pavați pentru viitorul civilizației voastre? Cum să obții poziții înalte și putere. De fapt tactica voastră este – cum să devii o bestie, un sălbatic primitiv. o persoană dezumanizată. Vestul a creat sistemul așa. Ei l-au programat, în așa fel încât panaramele societății ajung în poziții de conducere și prădează omul. Ai crezut că o dată ajunși sus, se vor schimba și se vor opri. E doar o deziluzie să aștepți asta de la un om subdezvoltat moralicește. Și noi stăm privind din afară șocați, sperând că vestul a evoluat. Dar nu. Asta mă duce cu gândul la artiștii care desenează gropi sau poduri pe trotuare deosebit de credibile încât chiar și animalele le ocolesc. Așa face și politicianul de azi. Pictează uși și ferestre pe pereți către un viitor luminos, iar atunci când vrei să ajungi acolo, te lovești cu capul de zid și pici jos, cădere dureroasă. Aceasta e meseria de politician – să mintă. Să te convingă să treci prin perete în credința că, acesta e pasul spre înainte. Așa văd ei destinul Uman.