Arhive autor: Zoe Dantes

Nu am venit pe lume pentru a fi aprobați de cineva…

Este doar despre unii dintre noi!  Cu siguranță mulți o să vă recunoașteți! Pentru voi! Ploaia e de vină! Există oameni care trăiesc toată viața cu sentimentul că s-au născut într-un loc care nu îi poate înțelege pe deplin. Lângă


Între două vieți: despre ceea ce se vede și ceea ce se trăiește pe rețelele sociale…

Nu știu exact când a început să se formeze această dublă realitate, dar știu că, la un moment dat, am început să o văd clar: viețile oamenilor nu mai curg într-un singur plan. Există viața trăită și există viața afișată.


Despre oameni și viață…

Mă uit uneori la ecranele acestea mici și am senzația că privesc o lume care se construiește singură din fragmente de emoții. Nu mai știu dacă oamenii trăiesc și apoi postează sau postează ca să poată înțelege că au trăit.


România este poezia care nu se termină niciodată!

Există țări care impresionează prin forță. Altele prin bogăție. Unele prin disciplină, altele prin putere militară sau rigoare administrativă. România, însă, pare să fi fost alcătuită dintr-o altă substanță: o combinație de geniu tăcut, frumusețe melancolică, suferință istorică și o


Despre cum poți rămâne, iată, Om liber, absolut…

Există un moment rar în viața publică a unui om în care presiunea nu îl mai micșorează, ci îl dezleagă. În care hărțuirea nu mai strivește, ci decantează. În care sistemul, crezând că își apără zidurile, ajunge să creeze fără


România pe fâșie…

România nu mai stă la masă. România stă pe margine. Pe o fâșie îngustă de asfalt geopolitic, între două lumi care nu ne mai privesc cu adevărat în ochi. Nu pentru că am fi mici. Doar pentru că am tăcut


„Raportul” și tăcerea instituțională din România…

Sau, cine se ascunde când întrebările devin incomode? Raportul prezentat în Comisia Juridică a Congresului american a pus România într-o situație rară: aceea de a fi obligată să se privească din exterior. Nu prin propagandă, nu prin comunicate diplomatice, ci


Democrația, ca obiect de muzeu…

În afară de discursul Președintelui Donald J. Trump, pe mine personal nu m-a interesat decât ce a avut de spus ideologul „gurii iadului”, cum îl numesc eu, pe Yuval Noah Harari. Profesor de istorie parcă, dar de istoria „predictivă după


Europa a devenit continentul care cere scuze istoriei…

Europa, fată, te-ai declarat profund îngrijorată de discursul lui Trump. A fost primul tău reflex. Europa, fată ești mereu îngrijorată. De ton, de formă, de context, de sensibilități. Niciodată de irelevanță. Președintele Trump, boss-ul la lume, a vorbit despre putere,


Ziua Unirii și ziua în care democrația a fost îngropată „elegant”…

România nu mai este condusă. Din 6 decembrie 2024. Din mai 2025, România are doi președinți și de fapt niciunul. Este doar administrată de o putere care se teme de popor și justifică această teamă prin „responsabilitate”. Pe 24 ianuarie