„Pavilionul Brâncuși” de la Muzeul de Artă din Craiova – o lucrare de arhitectură unică în lume

Călătorind pe meridianele și paralele țărișoarei noastre, România, mă întrebam când vom aborda și noi o nouă modalitate de exprimare artistică, mai „transparentă” și spațială, ca moștenire a unei modernități cărei îi aparținem prin pionierii de seamă ai artei și literaturii ce s-au școlit și au înmugurit în cartierele pariziene la început de secol XX. Iată că o structură mai specială se ridică în Cetatea Băniei, în curtea Muzeului de Artă din Craiova, înfrățită parcă cu piramida de sticlă din curtea Muzeului Luvru din Paris. Este vorba de „Pavilionul Brâncuși”, realizat de renumitul arhitect Dorin Ștefan. Povestea acestui important proiect artistic începe în anul 2013, când Dorin Ștefan a prezentat la Muzeul Olteniei o transpunere într-o viziune modernă a ideilor lui Brâncuși. Firul roșu al ideilor se descâlcește de prin anii ‘30, când un maharajah a intrat în atelierul lui Brâncuși. Acesta cumpără 3 sculpturi cu tema „Pasărea în văzduh” și îi povestește că ar vrea să-i comande un monument în memoria soției sale. Dorește un mausoleu în India cum nu mai există în lume, asemănător cu Taj Mahalul, o minune a lumii realizată în 1640 de alt maharajah. Templul din Indore se afla la limita între sculptură și arhitectură, dar nu a fost niciodată concretizat. Câteva zeci de ani mai târziu, iată că Dorin Ștefan continuă ideile lui Constantin Brâncuși și ridică un „Pavilion de sticlă” de forma Oului Primordial în curtea Palatului Mihail din Craiova, monument istoric. Acest „Pavilionul “Brâncuși” conține două entități spațiale: una subterană din beton și una supraterană din sticlă. În „Templul meditației brâncușiene” se va intra prin subsol și va avea o galerie în care vor fi prezentate proiecții de la „Centrul Pompidou” din Paris. „În proiectul de la extindere a Muzeului de Artă din Craiova, ideea a fost să facem un pavilion în curtea Muzeului care să vorbească despre Brâncuși, care să semnaleze de fapt prezența lui Brâncuși în zonă, în Craiova, Târgu Jiu și Hobița. Am zis că acest pavilion să vină cu un cu totul alt limbaj. Trebuie dus mai departe ceea ce Brâncuși a intuit și a realizat, nu să ne întoarcem la o sculptură de-a lui pe care să o tot modelăm. Deci, nu trebuia să preluăm un limbaj formal din Brâncuși. Și atunci am zis să facem două lucruri: unul de performanță tehnică și unul de imagine”, ne spune Dorin Ștefan, arhitectul acestui proiect.

Dorin Ștefan s-a născut pe 27 iulie 1950 la Zărnești (jud. Brașov) este un arhitect român, fondator al biroul de arhitectură „D.S. Birou de Arhitectură” (DSBA). Este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai arhitecturii românești, apreciat pentru caracterul inovativ, non-convențional al proiectelor sale. În anul 2010 a primit Premiul Academiei Române pentru întreaga activitate, iar in anul 2018 a fost recompensat de Uniunea Arhitecților din România cu premiul „Opera Omnia”.

Pavilionul Brâncuși este o lucrare de arhitectură unică în lume.  „Performanța tehnică este legată de faptul că am folosit integral sticlă – și la structură, și la închidere. Performanță este faptul că sunt pereți de sticlă lungi de 12 metri și jumătate bucata și de trei metri lățime, aduși din Germania de la o fabrică specială. Acum sunt mai multe fabrici care fac aceste panouri, acum șase ani când am început proiectul era o singură fabrică. Au trimis cu tirurile speciale panourile, au avut niște carcase din lemn ca să fie transportate. Nici ei nu mai făcuseră până atunci bucăți de sticlă de 12 metri și jumătate, între timp au ajuns și la 15 metri și se pare că vor ajunge și la 20 de metri. Am avut noroc că proiectul era făcut pentru panouri de nouă9 metri. Între timp șantierul a întârziat, am avut noroc, tehnologia ne-a ajuns din urmă”.

Cum poate fi privită și înțeleasă o astfel de opera arhitecturală? „Pentru mine este o lucrare de Op Art, o lucrare de iluzie. Creem prin anumite lamele și printr-un joc de iluzii, creem oul, ovoidul specific limbajului lui Brâncuși, iar în interiorul oului se citește printr-o transparență silueta Păsării Măiastre. Pentru cunoscători și pentru cei care știu, „Pasărea Măiastră” este intermediară în creația lui Brâncuși, face trecerea de la o imagine zoomorfă de Pasăre, la abstract. E foarte interesantă pentru că are o siluetă incofundabilă pentru această lucrare”.

De ce oare autorul este atras de opera marelui Brâncuși? „Eram în liceu când s-a produs acea deschidere, când România a început să recupereze gândirea, oamenii și valorile din interbelic. Și atunci, Brâncuși a apărut dintr-o dată și pentru mine a fost o lumină. A apărut un sculptor român extraordinar care a ieșit în Universal.” (…) „Când eram în facultate, am tot cercetat și am aflat că la un moment dat Brâncuși a trebuit să facă un templu în India pentru un maharajah care avea două statui semnate de Brâncuși și mai comandase una de influență Zen. Își dorea un templu în siajul Taj Mahalului, în memoria soției sale care murise. Brâncuși a început, s-a gândit, a schițat totul. Și are legătură cu ce am făcut la Craiova, sunt două versiuni. Maharajahul spune că și-a dorit ca templul să fie un cub din marmură venit de undeva, Brâncuși spune că și-a dorit Oul ancestral, oul uriaș. Inginerul Georgescu spune că împreună cu Brâncuși ar fi lucrat pentru un ovoid uriaș, există schițe”. (…) „În acest ou uriaș, care ar fi stat pe o pajiște, se intra pe dedesubt, în interior ar fi existat aceste patru sculpturi, trei păsări și una cu statuia lui Budha. Undeva în vârful oului, printr-o gaură, Soarele pătrundea și prin diferite momente transforma în ireal păsările. Practic, raza de soare venea și descompunea vizual totul și pasărea zbura. În anul 1938, Brâncuși a fost în India, lucra la acest monument. Între timp, Maharajahul s-a recăsătorit, noua soție n-a vrut să mai aibe în curte un templu dedicat fostei lui soții și atunci a căzut proiectul. S-a întors foarte dezamăgit Brâncuși din India că nu a reușit să facă templul, o lucrare dedicată ascensiunii spiritului spre Univers”.

În acest demers artistic transparent ați reușit să oferiți continuitate gândului creator brâncușian? „Exact. La Craiova vizitatorul intră pe dedesubt, acolo unde sunt și câteva săli ale acestui Centru de cercetare și de informare Brâncuși. Din subsol intri în acest lift pentru o singură persoană, așa am vrut să fie. Intri singur, cu gândurile tale, pleci din întuneric ca să ieși în lumină. Și poate, citești și povestea lui Brâncuși, afli și ce a urmărit el prin acel templu din India. Dacă n-o citești, ai aceste câteva clipe de revelație și te gândești și tu la ascensiune”.

Ca o informație necesară pentru unicitatea acestui demers arhitectural și monumental, Companiei Elmas Brașov, specializată în instalații de ridicat, i-a fost decernat premiul I în cadrul concursului mondial Elevator World „Project of the Year 2021”, la categoria “Lifturi speciale” cu proiectul „Platforma pentru persoane – Pasărea Măiastră”, pentru soluția tehnică adoptată. Cu o tradiție de peste 65 de ani, compania Elevator World Inc. din SUA realizează publicația Elevator World, fiind distribuită la nivel mondial, către toți specialiștii din domeniul ascensoarelor.

Pavilionul Brâncuși construit în curtea Muzeului de Artă a reușit deja să stârnească conversațiile oamenilor curioși din urmea băniei. Simboluri, semne, legături s-au adunat într-un loc de respirație europeană. Oare se va schimba felul în care locuitorii orașului înțeleg patrimoniul și viața urbană? Oare vor avea loc evenimente și proiecte internationale? Va atrage turiști din toate colțurile lumii? Oricum putem spune că Pavilionul Brâncuși din cadrul Muzeului de Artă din Craiova poate fi trecut în cadrul categoriei: „Ce are Craiova și nu găsești în altă parte”. Este un proiect care personalizează orașul și creează conexiuni. Străinii vin în România pentru ceea ce nu există în Europa și particularități ce nu pot fi asociate cu nimic în altă parte. Willy Olins în cartea ’’Brand new -Viitorul chip al brandurilor’’ are un capitol dedicat brandingului orașelor. El spune că proveniența trebuie adusă în prezent prin proiecte culturale care pun în valoare istoria și generează mai buna cunoaștere a patrimoniului. Pavilionul Brâncuși provoacă publicul să își pună întrebări. Eu cred că reprezintă noua autenticitate a orașului despre care vorbește Willy Olins. Așa avem la Moinești marele monument Dada, la Cazane avem cea mai mare statuie în piatră din Europa…

Craiova are acum în patrimoniu un adevărat vis al marelui sculptor Constantin Brâncuși turnat în transparența sticlei translucide… (George V. Grigore)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*