Deci Mareșalul a fost acuzat de promovarea unei legislații antisemite, de pogromul de la Iași și de holocaustul din Transnistria. Legat de „holocaustul” din Transnistria, fac o paranteză și dau un citat din Norman Manea cu privire la experiențele tatălui său, deportat în timpul lui Antonescu iar după „eliberarea” României de către bolșevicii evrei ajuns în lagărul de la Periprava (pentru cine nu știe, Norman Manea este un scriitor evreu născut în 1936 în Burdujeni, jud. Suceava, rămas în 1987 în Berlinul de Vest de unde a plecat anul următor în SUA, considerat ca fiind în prezent cel mai citit scriitor român din lume – lucru firesc atunci cînd Occidentul se ocupă în primul rind de promovarea evreilor români și niciodată de scriitorii români patrioți).
Textul este următorul: „Tatăl meu a fost arestat și condamnat într-un caz total înscenat,. Când s-a întors din sinistrul lagăr de la Periprava, unde a stat vreo zece luni, până s-a rejudecat procesul, (acuzația fiind că ar fi primit de la un subaltern un pachet de carne fără să-l plătească) a aflat de la un activist de partid, ca toată povestea fusese regizată la organele locale de partid. Periprava a fost un absolut coșmar, unii au considerat că era mai rău ca în Transnistria” (sublinierea mea, DCI) explică Norman Manea si adaugă că tatăl său, a fost întâi o victimă a regimului fascist condus de Ion Antonescu si apoi o victimă a regimului comunist.”
Este adevărat că evreii bolșevici au arestat mulți evrei, unii fiindcă erau „exploatatori”, alții fiindcă erau „deviaționiști”, alți fiindcă erau sioniști, etc., dar este prima dată cînd aud că „partidul” înscenează unui evreu o mită constînd într-un pachet de carne. Neștiind nici un fel de amănunte, mă abțin de la orice comentariu tendențios.
De fapt, eu pentru altceva am postat rîndurile de mai sus. Pentru a face o paralelă din care se poate încă o dată vedea în ce țară trăim. La începutul războiului, Mareșalul a deportat evreii bolșevici din Moldova, adică trădătorii, în Basarabia – ceea ce acum se numește „holocaustul românesc”. O măsură firească în acele timpuri. Desigur, copiii au fost deportați împreună cu părinții – altfel, dacă îi separa, Mareșalul ar fi fost acuzat de altceva. Astăzi, în fiecare an, Iohannis decorează evrei care au fost deportați sau care, pur și simplu, au fost contemporani cu evenimentele. Și tot lor, le plătim rente lunare.
După instaurarea bolșevismului, au fost înființate lagărele în care erau închiși patrioții, în primul rînd luptătorii din munți (desigur, mai puțin cei deja uciși). Acolo, ajungeau Eroii Namului, nu întîmplător cei mai mulți dintre ei fiind legionari. Iohannis nu a decorat nici un erou. În prima lui zi de mandat, l-a decorat, propagandistic, pe Octavian Bjoza, președintele AFDPR. Acesta nu fusese luptător în munți, nu fusese legionar. Chiar și așa, comunitatea celor mai mari criminali din istoria omenirii a protestat: Bjoza îi lăudase pe legionarii cu care a împărțit temnița pentru faptul că îl învățaseră ce înseamnă demnitatea! Apoi, Iohannis și-a dat seama că a greșit față de poporul ales, astfel că i-a cerut lui Cîțu să-l destituie pe Bjoza din funcția de subsecretar de stat. În continuare, la inițiativa legislativă a unor minoritari sprijiniți de obișnuitele cozi de topor de care poporul român este plin, drepturile foștilor deținuți politici legionari și ale urmașilor acestora, au fost retezate. După cum ne spune Marius Oprea, Bjoza se hotărîse să ceră aprobarea AFDPR să-i restituie în semn de protest lui Iohannis „Steaua României” pe care o primise în numele asociației – și atunci, la 2 aug. 2021, a fost lovit de un atac cerebral! Revin la vorbele tatălui lui Norman Manea: „Periprava a fost un absolut coșmar, unii au considerat că era mai rău ca în Transnistria”. Deci trădătorii trimiși în Transnistria și urmașii lor sunt decorați și primesc rente viagere, dar Eroii trimiși în gulagul românesc, mai rău decît Transnistria, sunt condamnați și prigoniți și azi, sunt deposedați de despăgubirile binemeritate. Toate astea, în nepăsarea totală a unui întreg popor parcă paralizat de o frică nefirească, și care ori a uitat ori nu a știut că acest pămînt a dat pînă nu de mult atîția eroi. Iar unii, vorbesc despre mîndria de a fi romîn!
Dar Antonescu mai este acuzat și de jefuirea evreilor. Altă minciună. În timpul războiului, în România își vedeau liniștiți de afaceri 10-12 miliardari evrei. Acestora, Antonescu le-a cerut să contribuie la întreținerea coreligionarilor lor deportați în Transnistria, pentru evreii săraci, dar și pentru efortul de război, ținînd cont de faptul că evreii nu erau trimiși pe front. De asemenea, în aceleași scopuri, s-au solicitat bani și de la cei 16.000 evrei funcționari menținuți prin dispense individuale. Acum, așa ceva se numește „jefuirea evreilor”.
Antonescu era în bune relații cu Wilhelm Filderman, președintele comunității evreiești din România, cu care se împrietenise în liceu și care avea în permanență ușa deschisă la Mareșal. Tot Antonescu l-a numit pe Radu Lecca comisar general pentru probleme evreiești, director fără titlu al Centralei Evreilor din România. Colaborînd cu liderii acesteia, Lecca a rezolvat problemele comunității evreiești și s-a ocupat de organizarea emigrării evreilor către Palestina. Nu insist asupra lui Radu Lecca întrucît mai am multe de scris, așa că vă propun să căutați mai multe singuri pe internet.
Mareșalul Ion Antonescu a fost acuzat de multe rele, dar cele mai grave acuzații i-au fost aduse de prințul Mihail Sturdza, ministru legionar de externe între 14 sept.-20 dec. 1940, în cartea sa „România și sfîrșitul Europei. Amintiri din țara pierdută. România anilor 1917-1947.” Sturdza îl acuză pe Mareșal de toate păcatele lumii, că a fost prost, nebun, trădător, laș, corupt, etc. Probabil că Ion Antonescu a avut și el păcatele lui, ca orice om, dar în mod evident acestea sînt minciuni. Sturdza îi purta Mareșalului o ură nestinsă din cauza unui conflict (care nu știu în ce a constat) și în urma căruia a demisionat din fruntea externelor. Cum rămîne cu afirmația mea că legionarii spuneau întotdeauna adevărul? Simplu – Sturdza a fost ministru legionar, dar nu și legionar. Nu a fost găsit nici un document care să ateste adeziunea lui la Mișcare.
La un articol prin care îmi exprimam admirația atît față de Mareșal cît și față de legionari, un comentator m-a întrebat cum este posibil să îi apreciez și pe primul și pe ceilalți, avînd în vedere sfîrșitul sîngeros al colaborării lor în fruntea țării. Și aici răspunsul este simplu: cu toții au fost mari patrioți, oameni de mare curaj, cinstiți și buni creștini. Ce s-a întîmplat în ianuarie 1941 probabil că nu vom afla niciodată, dar părerea mea am exprimat-o în scris de mult.
Să mă refer acum puțin la recunoștința evreiască, în patru situații punctuale:
1, N. C. Paulescu a inventat insulina care a salvat viața a milioane sau zeci de milioane de oameni din întreaga lume, inclusiv evrei. A fost considerat antisemit, i s-a furat invenția, i s-a furat Nobelul, i se interzic statui sau busturi, i se interzice numele. Citez acum din scrisoarea adresată lui Ioan Aurel Pop: „În al doilea rînd, domnule Pop, adevărul nu este nici semit, nici antisemit. Paulescu este dușmănit în continuare pentru faptul că a scris adevărul. Studiind documentele oficiale, cu spiritul lui de savant, atît analitic cît și sintetic, a prezentat cauzele decăderii poporului român începînd cu a doua jumătate a sec. XIX. Alcoolizarea țăranilor moldoveni de către cîrciumarii evrei care le vindeau acestora băuturi alcoolice cu o concentrație de peste două ori mai mare decît cea legală, aducîndu-i la dependență iar după aceasta la boli grave (ale aparatului digestiv, ale ficatului, tuberculoză, delirium tremens, orbire), dar și la impotență și sterilitate ceea ce a condus la scăderea sporului natural al populației. Tot în Moldova, matroanele evreice (peste 90 % din matroane) atrăgeau în bordeluri tinerele fete creștine naive de la țară. Altele, seduse și părăsite de evreii la care erau slujnice, ajungeau tot în bordeluri, și nu numai în România. Rapacitatea arendașilor evrei (frații Fischer) a dus la izbucnirea răscoalei din 1907, extinsă în toată țara și soldată cu 11.000 de țărani uciși. După 1990 s-a spus că cifra este o exagerare comunistă, că în realitate au fost doar cîteva sute. Ei bine, Paulescu a scris de 11.000 de morți iar în el, care nu era comunist, am mai multă încredere decît în toată secția de științe istorice a Academiei. Iată motivele pentru care unii, dușmani ai României și ai românilor (ca și înaintașii lor) vor ștergerea numelui Paulescu din memoria poporului. Dacă în Academie ar exista un singur istoric patriot, acesta ar fi moralmente obligat ca pe baza datelor culese și expuse de Paulescu să scrie o vastă lucrare despre distrugerea moralității creștine la români.” Problema nu este dacă N. C. Paulescu a fost sau nu antisemit, problema este dacă ce a scris este sau nu adevărat. Dar la asta nu se referă nimeni, fiindcă ESTE adevărat, datele expuse de el sunt preluate din documentele oficiale ale statului român.
2. Numele lui Radu Gyr ar trebui înscris pe o placă de marmură la intrarea în teatrul evreiesc de stat. Asta întrucît în timp ce Radu Gyr (deținut politic sub trei dictaturi) era director general al teatrelor în timpul guvernării legionare, a aprobat înființarea teatrului Barașeum, primul teatru evreiesc din lume. De ce ieri, 28 mai, pagina lui wikipedia a fost falsificată (vedeți cînd apare ultima modificare!) și acest merit al lui a dispărut? Azi apare că „Sub conducerea sa actorii evrei au fost eliminați din toate teatrele. Sub interdicția de a apare pe scenele teatrelor românești, o trupă de actori evrei a înființat în București teatrul evreiesc „Barașeum”, care a adunat actori evrei din toate teatrele din România într-un ghetou artistic”. Cît ne vor mai falsifica acești nemernici istoria sub ochii bovini care au înlocuit ochii eroilor? Azi, numele autorului poeziei „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, pentru care a fost inițial condamnat la moarte, cel care a înființat teatrul evreiesc de stat, este interzis de Alexandru Florian.
Cu privire la pretinsa ură a legionarilor față de evrei, mai dau un citat din scrisoarea mea deschisă adresată lui Klaus Iohannis: „Ce este cert, este faptul că legionarii au fost deranjați de faptul că evreii îi jefuiau pe români, și atunci au înființat ateliere legionare, magazine legionare, restaurante legionare, etc, unde totul era mult mai ieftin decât la evrei. Evreii au fost loviți unde îi durea mai tare: la afaceri. De aici, nu ura legionarilor față de evrei, ci ura evreilor față de legionari.”
3. Mareșalul Ion Antonescu a salvat viața a 400.000 de evrei – Shimon Peres mulțumea poporului romîn pentru salvarea acestor vieți, dar nu poporul îi salvase, ci Mareșalul. Recunoștința evreilor? Condamnarea lui la moarte.
4. În 1988/1989 (nu mai știu exact), securitatea a cerut aprobarea de arestare pentru trădare a lui Siviu Brucan. Ceaușescu nu a fost de acord. Pe 25 dec. 1989 Brucan a hotărît că soții Ceaușescu trebuie condamnați la moarte și uciși. Nu mai explic de ce.
Lasă un răspuns