Ce urmează?…

Și ce să mai facem noi când președintele Putin chiar și-a verificat arsenalul nuclear și a trecut forțele nucleare de „descurajare” în starea de alertă și a explicat că a luat acestă măsură „din cauza comportamentului agresiv al NATO și al sancțiunilor economice impuse de occident”. Thomas Mann avea o expresie tăioasă la adresa războiului: „Este doar o evadare fricoasă din problemele timpului pașnic”.

Dar mai bine să vorbim despre iubire…! Dar cum să uităm de istoria furată de acești înaintași costelivi…? Drama umană a fost înlocuită cu „sacrificiul”, omul a ajuns un număr iar după războiul covid ne pregătim și de un război real. Dacă Primul Război Mondial (28 Iulie 1914- 11 Noiembrie 1918) a avut ca rezultat Victoria Antantei și destrămarea imperiului Rus, (Revoluția și crearea URSS) apoi a urmat o pandemie (Gripa Spaniolă) care a făcut mai multe victime decât războiul. Astăzi totul se petrece altfel.

Ce să facem…? Istoria se repetă și este scrisă de învingători iar noi nu am învățat nimic din ce a fost, și nu știm nimic din tot ce este astăzi. Dar mai bine să vorbim despre iubire…!

A venit primăvara, au apărut ghioceii, iar în acest an îi văd pentru prima dată cum și ei sunt cu capetele în pământ rușinați de frumusețea lor și de tristețea noastră. Nu vreau să mai vorbesc despre paradoxul folosirii integrării în UE în scopul consolidării statelor instabile, nu vreau să vorbesc despre arsenalele nucleare, sau despre ce s-a întâmplat cu adevărat la Hiroshima și Nagasaki. Ce rost are să mai spun ceva când nu mai am voie să ascult concertul pentru vioară opus 35 de Tchaikovsky…? Rienzi de Richard Wagner am putut să ascult abia după 60 de ani după ce a fost reevaluat. Opera era îndrăgită de un fost lider mondial și interzisă. Ce deosebire mai este între noii și vechii conducători? Cum să citesc Tolstoi când tot ce este rusesc este rău…? O să citesc cartea lui Alistair Maclean „Fear Is The Key” care la noi a fost tradusă cu un titlu foarte inspirat „Ultimele șase minute”. Traducerea lui „Fear Is The Key” ar însemna mot-a mot „Frica este cheia”, dar oricum în „cheia” sufletului meu înseamnă același lucru.

Dar să vă povestesc despre un articol apărut pe 19 August 1945 în ziarele Chicago Tribune și Washington Times-Herald a lui Walter Trahan. El ne spune: „Pe 20 Ianuarie 1945, cu două zile înainte de a decola pentru întâlnirea de la Ialta cu Stalin și Churchill, președintele Roosvelt a primit un memorandum de 40 de pagini de la generalul Douglas MacArthur, subliniind cinci capitulări în avans venite de la oficialii japonezi de grad înalt”. Această notă arăta că japonezi ofereau termeni de capitulare pe cât se poate de identici cu cei care, în cele din urmă, au fost acceptați. Apoi „Enola Gay și-a luat zborul spre moarte. Mă gândesc și la Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, care a intervenit la conferința ONU pentru Dezarmare printr-un mesaj înregistrat. Acesta nu a putut fi prezentat fizic din cauza interdicțiilor de a călători. În semn de solidaritate cu Ucraina, ambasadorii UE și alți participanți la conferință au decis să părăsească camera când a început adresarea lui Lavrov.

Am să vă stric iluzia că ceea ce vedem reprezintă realitatea. Prima victimă a unui război este adevărul! Data viitoare am să vorbesc, poate, despre poezia lui Eugen Jebeleanu „Surâsul Hiroshimei”, dar asta o să fie posibil doar dacă o să fim lăsați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*