Un act abject de lașitate și slugărnicie!

Ce merită o țară care își batjocorește oficial simbolurile? Nimic! Este cazul României. Am citit o știre uluitoare: MApN a șters postarea care omagia un general care neagă Holocaustul din România. Institutul „Elie Wiesel”: «Elogiul purtătorilor de valori radicale ne îndepărtează de NATO și UE». Da, este uluitor ce s-a întîmplat după ce M.Ap.N. l-a omagiat pe generalul-maior aviator Radu Theodoru, veteran de război, cu ocazia împlinirii vîrstei de 98 de ani. Institutul „Elie Wiesel” a protestat vehement aratînd pentru început că acum 81 de ani, legionarii au ucis peste 125 de evrei (cifră care văd că în timp crește) – ce legătura are asta cu generalul Theodoru, care pe atunci era elev? După care critică prezentarea ca model de viață a unui antisemit și negaționist militant al holocaustului, membru fondator al unui partid extremist (adică Partidul România Mare).

Hai să lămurim mai întîi doi termeni folosiți în mod greșit: primul este cel de „antisemit” – semiți sînt evreii sefarzi și arabii, nu și evreii k(h)azari; al doilea este „holocaust” (termen lansat referitor la lagărele naziste în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea, mi se pare, de un polonez) care înseamnă ardere completă, și se referă la arderea persoanelor vii. Spun asta întrucît pentru arderea morților exista de mult termenul de incinerare. Evrei arși de vii au existat doar în basmele lui Elie Wiesel, mincinosul care s-a declarat deținut în Auschwitz unde a fost dus de jandarmii români (asta pe cînd Sighetul lui natal era sub ocupație horthystă!), deși Miklos Gruner a declarat și reclamat peste tot că nu este acel Elie Wiesel care i-a fost coleg de lagăr – dar minciuna o dată lansată, trebuia susținută și promovată în continuare, așa că nu l-a băgat nimeni în seamă.

Evreii nu folosesc termenul de „holocaust” ci pe cel de „shoah” (adică nenorocire, catastrofă – și acesta este într-adevăr potrivit și adevărat). Cuvîntul exista de mult și conform Dicționarului Enciclopedic Român, vol. II (1964) însemna „sacrificiu practicat în antichitate de către vechii evrei, asirieni și alte popoare idolatre, constînd din arderea ritualică a animalelor pe altar; în împrejurări excepționale se practicau și jertfe omenești”.

Generalul Radu Theodoru nu este antisemit – el îi critică pe k(h)azarii care în ultimii 150 de ani au făcut atît de mult rău României și românilor. Iar datele oficiale prezentate de el nu le poate contesta nici Alexandru Florian și nici vreun alt sionist.

Generalul Radu Theodoru nu a negat suferințele nedrepte ale mai multor milioane de evrei în timpul ultimului război mondial – el critică minciunile dovedite lansate de sioniști din mai multe motive, în primul rînd financiare. De unde am aflat noi de această imensă escrocherie? De la mulți evrei, în primul rînd Norman Gary Finkelstein (ai cărui părinți au fost deținuți în lagărele naziste), autorul cărții „The Holocaust Industry” (Industria holocaustului).

Generalul Radu Theodoru nu a fost fondator al unui partid extremist – Partidul România Mare a fost un partid patriotic, dar pentru sioniști tot ce este patriotic, este extremist. C. V. Tudor a avut multe calități însă din punct de vedere politic îl consider execrabil, un circar fanfaron, care a compromis naționalismul din România (am scris pe larg și motivat despre aceasta). Aberațiile lui Vadim s-au răsfrînt asupra și împotriva partidului. Cît de sincer „antisemit” a fost acesta? Gîndiți-vă că pentru alegerile prezidențiale din anul 2004 a fost consiliat de firma israeliană „Arad Communications” aparținînd lui Eyal Arad, a trimis în parlament cel puțin patru evrei (printre care și Nati Meir, condamnat anterior în Israel și ulterior și în România), a dezvelit la Brașov o statuie a lui Itzac Rabin, etc. Și atunci ce au sioniștii cu generalul Radu Theodoru? Păi au.

Ni se tot povestește despre jertfele făcute de evrei în războiul pentru reîntregire. Dar generalul ne prezintă, din rapoartele unităților militare, situația reală, cu militarii evrei care au dezertat sau au trecut la inamic. Deci nu au fost patrioți, ci trădători.

Ni se tot povestește despre binele făcut României de evrei, dar generalul vorbește și despre răul pe care l-au făcut aceștia. (din păcate, aceasta este doar prima ediție, însă singura care este pe net). În bibliografia cărților sale găsiți mulți autori evrei de bună credință. Generalul este acuzat de antisemitism întrucît scrie despre crimele, trădările și jafurile săvîrșite de unii evrei. Dar, ca și în cazul lui N. C. Paulescu, nimeni nu poate contesta datele istorice sau statisticile oficiale prezentate.

În Ioan 8.44, Mîntuitorul îi acuză pe farisei că sînt fiii satanei, care este și tatăl minciunii. Sioniștii de azi sînt urmașii fariseilor. Ei nu suportă adevărul, care îi contrazice în toate. Dar cel mai mult, sioniștii îl urăsc fiindcă încă mai trăiește, fiindcă încă luptă pentru adevăr, fiindcă încă este un model de patriotism. Ca să distrugi sentimentul național, trebuie să ucizi trecutul prin falsificarea istoriei, prin denigrarea eroilor. Ce simplu este! Arunci stigmatul antisemitismului și atunci autoritățile române îi scot din istorie! După 1947 eroismul românilor s-a manifestat prin luptătorii din munți, cei care au luptat împotriva celor reprezentați de tatăl lui Alexandru Florian, tatăl lui Radu Ioanid, tatăl lui Vladimir Tismăneanu, tatăl lui… Dar 80 % dintre aceștia erau legionari – și atunci vorbim despre ei, dar nu îi nominalizăm. Alexandru Florian nu știe dacă vreunul dintre aceștia a fost antisemit, nici dacă vreunul dintre aceștia a făcut vreodată vreun rău vreunui evreu – dar nici nu îl interesează. Este suficient că au fost legionari, deci au fost patrioți, iar patriotismul este „verboten” (interzis – n.r.). Trebuie cultivate lașitatea și trădarea.

Ministerul Apărării a șters mesajul omagial calificîndu-l ca pe „o eroare impardonabilă”. Vă pare absurd dacă vă spun că pentru acest „fleac” ar fi trebuit să iasă în stradă sute de mii de români? Nu a ieșit nimeni. Cine are butonul care a mobilizat protestarii în favoarea familiei Bodnariu din Norvegia și a copiilor lor, a Cameliei Smicala din Finlanda și a copiilor ei? Acelea erau niște cazuri personale, foarte probabil întemeiate. Dar în cazul de față este altceva, nu retragerea unei omagieri ci mult mai mult – aruncarea în derizoriu a celui care simbolizează astăzi patriotismul în această țară, de către Ministerul Apărării, la porunca unor dușmani ai României. Cine mai poate avea încredere în Armata Română, cînd se dovedește a fi condusă de trădători?

Nu știu dacă ați remarcat, dar sunt convins că nu. Cînd este vorba de falsificarea istoriei noastre, trădătorii care distrug România însărcineză cu asta fiul unui bolșevic evreu:

– „Procesul comunismului” a fost încredințat lui Vladimir Tismăneanu, fiul lui Leonid Tisminețchi. După ce l-a dat afară din comisie pe cel mai competent să se exprime în această materie (Paul Goma), a redactat un raport în care rolul evreilor bolșevici este trecut sub tăcere.

– I.N.S.H.R.-E.W. a fost încredințat lui Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian. Un institut plătit de la bugetul statului (aflat în subordinea directă a prim-ministrului României – n.r.) pentru a fi cel mai mare dușman intern al Istoriei noastre, al unor valorilor naționale și al adevărului.

– Nu de mult, director științific la Institutul Revoluției Române (cu care nu avea nici o legatură a fost numit Andrei Ursu, fiul pretinsului dizident Gheorghe Ursu. Am urmărit la sfîrșitul lui decembrie un interviu al lui și am ramas uimit: nu am ascultat niciodată o jumătate de oră de minciuni, de la cap la coadă! Cel mai important lucru, nega implicarea serviciilor străine în evenimentele din decembrie 1989! Acum este propus pentru funcția de președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (I.I.C.C.M.E.R.).

Gheorghe Ursu a fost un activist evreu bolșevic, pînă cînd Gheorghiu Dej a trecut la eliminarea evreilor din structurile de conducere politice. Biografia lui este permanent cosmetizată (falsificată) – ultima dată, cea în limba engleză, chiar zilele trecute (la 13 ianuarie a.c.). Că a fost racolat de Securitate, nu se pomenește nimic. Știu foarte bine acest caz întrucît am făcut propria mea anchetă privată cu privire la uciderea lui.

În fine, mai sînt multe scris, dar ar însemna să tot repet lucruri studiate și scrise în ultimii 15 ani. Închei arătînd situația unui alt general – un evreu criminal de război, fugit în Israel unde a fost făcut general și director la „Yad Vashem”, a cărui extrădare cerută de Lituania a fost refuzată (extras din „Codul lui Lucifer” ediția a V-a, pag. 280). Ce optică diferită! Un general român, luptător împotriva Germaniei naziste, un erou pentru noi, pe care trebuie să îl uităm. Și un criminal evreu făcut general și transformat în erou de Israel!

„După anul 1990, oficialităţile lituaniene au devenit interesate de cercetarea crimelor de război săvîrşite de evrei împotriva civililor. În decursul anchetei, a apărut necesară interogarea lui Yitzhak Arad. Acesta (n. 1926 cu numele de Itzhak Rudnicki) intrase în anul 1944 în N.K.V.D., iar după ce la o vîrstă fragedă săvîrşise o serie de crime de război, în noapte de Crăciun a anului 1945 a emigrat ilegal în Palestina; aici, a continuat activităţile teroriste, de data aceasta împotriva armatei britanice iar, după constituirea statului Israel, a devenit istoric al Holocaustului, general de brigadă în cadrul Tzahal iar, între anii 1972-1993, director al „Yad Vashem” (Memorialul Victimelor Holocaustului, înfiinţat în anul 1953 prin hotărâre a Knesset-ului). In anul 2007, Lituania a solicitat Israelului extrădarea lui Arad în vederea cercetării acestuia pentru executarea unor civili lituanieni şi a unor membri ai rezistenţei antibolşevice – Israelul a refuzat”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*