Marele joc al competiției cibernetice

Rusia s-a întors cu bang această lună în marele joc al competiției cibernetice. Acel SolarWinds (hackul Sunburst) de aprovizionare, de compromis a lanțului (organizațiile guvernamentale și private din întreaga lume se luptă acum pentru a dezactiva produsele SolarWinds afectate din sistemele lor),  a confirmat unele dintre cele mai importante instituții din guvernul Statelor Unite și unul dintre cele mai bune companii de securitate cibernetică a Americii, va rămâne în istorie ca una dintre cele mai multe campanii cibernetice de impact efectuate vreodată împotriva Occidentului. Profesorul Woodward, la fel ca mulți din lumea securității, spune că atacul are semnele distinctive ale unei operațiuni rusești, deși acest lucru nu poate fi încă confirmat.

Dar totuși, este doar spionaj . Ceea ce a făcut probabil Rusia este la fel de vechi ca Internetul; de ce au făcut-o este la fel de vechi ca statecraft. Rusia exploatează inteligent punctele slabe ale tehnologiei Americii (ceva ce au făcut alte state ostile precum Iranul și Coreea de Nord și bineînțeles China, mai puțin capabil, dar uneori cu impact semnificativ). Dacă ar exista un astfel de lucru ca o Convenție digitală de la Geneva, acest incident nu l-ar fi încălcat.

Printre toate zgomotele, merită să ne amintim dictumul cel mai recent articulat de Ken McCallum, noul și extrem de impresionant șef al MI5 („Military Intelligence, Section Five“), potrivit căruia „Rusia este vreme rea, dar China este clima”. Acest lucru este valabil mai ales pentru concurența geopolitică în tehnologie. „Clima” artificială, inventată de om, a spațiului cibernetic, a fost în mare parte creată de sectorul privat american. Activitatea rusă în cadrul acesteia constituie o vreme foarte proastă în această lună. Dar Rusia nu are capacitatea de a schimba climatul tehnologic.

China o face și încearcă… Acest lucru este destul de recent. Regimul chinez a început în acest secol îngrozit sau mai bine spus obsesionat de tehnologie. Noile mecanisme pentru exprimarea masivă, necenzurată, au constituit o amenințare existențială pentru autoritățile din Beijing. Însă guvernul chinez a stăpânit destul de rapid noua tehnologie, nu doar eliminând amenințarea din aceasta, ci folosind-o ca un instrument terifiant de control intern al propriilor cetățeni și de reprimare a minorităților sale.

Acum merge chiar dincolo de asta. Publicată în 2015, strategia Made in China 2025 articulează o viziune, susținută de planificarea pe termen lung și uriașe subvenții de stat, de a stabili China ca lider mondial în multe dintre tehnologiile cheie ale viitorului.

Puterile occidentale au început încet să realizeze amploarea acestei provocări. Dar nu este același lucru cu a începe să-l contesteze. Într – adevăr, numai în a doua jumătate a „termenului” Trump  a început un pushback serios . Și, deși chiar faptul că acea împingere a galvanizat o mare parte din Occident, conținutul acestuia a fost întâmplător, unilateral și probabil contraproductiv.

Ceea ce a făcut SUA de fapt a fost destul de restrâns. S-a axat pe restricționarea accesului unor companii tehnologice chineze de profil înalt – în special Huawei și compania de social media TikTok – la piețele americane și la alte piețe occidentale. În cazul Huawei, aceasta implică reducerea acestuia cu sancțiuni .

Această abordare evaluează greșit intenția chineză în două moduri importante și contraproductive.

În primul rând, presupune că Chinei îi pasă la nivel strategic de companiile tehnologice individuale. În mod evident nu. Răspunsul urât al Beijingului la arestarea Meng – inclusiv încarcerarea canadienilor nevinovați din China – a distrus perspectivele comerciale și politice până acum susținute de Huawei în Canada. Pentru Beijing, înșurubarea Huawei a fost un preț demn de plătit pentru a preda o lecție lui Ottawa. Regimul nu a ridicat un deget pentru a ajuta TikTok, o companie pe care a tratat-o întotdeauna cu suspiciune . Și poate cel mai revelator dintre toate, anularea bruscă a IPO-ului AliBaba ne amintește că regimul, în primul rând, nu va dori niciodată ca nici o companie să devină atât de importantă încât liderii săi trebuie să o acomodeze. Nici o companie de tehnologie chineză nu este prea mare pentru a eșua.

În al doilea rând, răspunsul SUA se concentrează pe oprirea vânzării Chinei către Occident. Beijingul, fără îndoială, salută atunci când companiile sale se vând bine în Occident și vor fi încântați să exploateze orice pârghie pe care i-o poate da. Dar acesta este doar un obiectiv periferic în strategia de la Beijing. Obiectivul principal este ca China să dezvolte cea mai bună tehnologie, astfel încât să fie cea mai avansată economie din lume și cea mai avansată țară. Prin urmare, dacă China poate avea 5G mai bună decât Vestul, este un succes pentru Beijing, chiar dacă ZTE este dată afară din piețele din sudul Europei sau Huawei nu are voie să construiască stații de bază în Marea Britanie.

Ceea ce administrația Trump nu a făcut este să încerce să se asigure că va câștiga o competiție de inovație cu China. Într-un mod care este într-un fel izbitor în contradicție cu istoria americană, s-a concentrat pe sancționarea Chinei, mai degrabă decât pe propria dezvoltare. Cu perspectiva unică a unui rezident din Beijing, educat american, fost cadet al armatei canadiene și expert tehnic, scriitorul și tehnologul Dan Wang a subliniat că „SUA au răspuns la creșterea URSS și a Japoniei concentrându-se pe inovație; sunt primele zile, dar până în prezent SUA reacționează la creșterea tehnologică a Chinei, în special prin îngenuncherea firmelor sale de top ”.

Sancțiunile împotriva Huawei nu numai că au rănit compania din Occident, ci, prin încetarea capacității sale de a furniza aprovizionări americane, îi dăunează și capacității de a alimenta progresul tehnologic al Chinei. Dar ce lecție va trage Beijing din aceasta? Că acest lucru nu trebuie să se mai întâmple niciodată: China trebuie să se elibereze de orice dependență de tehnologia occidentală și să se bazeze în întregime pe cont propriu. Pentru a-l cita din nou pe Dan Wang , „în loc să realizeze propriul moment Sputnik, SUA declanșează unul în China”.

Așadar, provocarea pentru noua administrație Biden este să realizeze că acesta este un moment Sputnik pentru întregul Occident. Unde ar trebui să se uite?

Uniunea Europeană este marea enigmă a erei tehnologice. Cumva, Europa a reușit să supravegheze creșterea unei piețe de jumătate de miliard de utilizatori de internet bogați, dar nu a reușit să dezvolte o mare parte a unei baze tehnologice proprii (dincolo de concurenții cheie Huawei ai Nokia și Ericsson). Furnizorii săi de servicii de comunicații, oarecum extraordinar, au avut două decenii mizerabile . Uniunea vorbește în permanență despre suveranitatea tehnologică și, într-adevăr, s-a angajat din nou în această strategie în cea mai impresionantă strategie de securitate cibernetică din această lună ; totuși nu a furnizat detalii despre modul în care vede acest concept sau despre cum intenționează să-l atingă. Singurul domeniu în care UE a devenit o superputere tehnologică se află în reglementare. Dar pe asta s-a concentrat reglementarea companiilor americane , chiar dacă UE a devenit mult mai înrăutățită față de China.

Deci, nu este greu de văzut cum acest lucru nu este atrăgător nici măcar pentru o administrație Biden, deoarece caută parteneri. Prin urmare, poate fi tentat să analizăm unele dintre opțiunile alternative. Dar există vreunul? Este prea ușor să solicitați o „alternativă Five Eyes” la tehnologia chineză. Și guvernul britanic a lansat ideea unui grup de democrații „D10” , G7 dincolo fiind alăturat de India, Coreea de Sud și Australia.

Aceste idei sunt înșelătoare. Ei ar putea conveni cu ușurință declarațiile de intenție. Dar acest lucru nu ar schimba realitatea subiacentă. În cele din urmă, acest „climat” se referă la piețe. Și aici devine mult, mult mai greu.

Soluția se bazează pe remodelarea piețelor disfuncționale pentru a concura împotriva unei națiuni cu un miliard și jumătate de consumatori potențiali, buzunare adânci pentru subvenții și lipsa responsabilității democratice. Combaterea Chinei necesită o strategie pe termen lung, autorizată din punct de vedere tehnic, bine finanțată, reglementată cu atenție și stimulată corespunzător.

Cei „Cinci Ochi” (Five Eyes) este o alianță foarte puternică de partajare a informațiilor, dar asta este tot: nu este un bloc economic. Nu are mecanisme și nici o istorie a activității economice și comerciale coordonate, chiar și între astfel de țări similare. Un nou D-10 ar trebui să fie de acord cu o abordare comună a activității comerciale în domenii cruciale ale tehnologiei din Washington, Berlin, Tokyo și New Delhi, printre altele. Există numeroase probleme evidente aici: pentru a alege una, Berlinul – și într-adevăr Parisul – vor funcționa în conformitate cu normele UE. Cu siguranță, economii precum Japonia, Marea Britanie și India vor avea de jucat roluri importante. Dar ele nu sunt configurate să acționeze colectiv și nu pot remodela singure tehnologia globală.

Pentru toate problemele sale tehnologice, UE este singurul partener disponibil la scară suficientă pentru administrația Biden. Acest lucru ar marca o nouă plecare pentru ambii: după cum a spus recent fostul europarlamentar senior Marietje Schaake, de la Universitatea Stanford , „forța unei alianțe SUA-UE pentru guvernarea tehnologiei democratice este în mare parte neexploatată”. Dar acest lucru se poate schimba. SUA abordează în cele din urmă unele dintre problemele proprii ale pieței tehnologice . UE își dă seama că Silicon Valley nu este de fapt la fel de rău ca tehnologia totalitară. Ambele părți vorbesc în mod activ despre un parteneriat tehnologic transatlantic autentic. Și discuția se referă – pe bună dreptate – la stimularea inovației occidentale, nu la sancțiuni mai potențial contraproductive împotriva companiilor chineze. Un Documentul UE la începutul acestei luni s-ar putea dovedi extrem de semnificativ.

Suntem la început, dar o alianță Biden-Bruxelles este probabil cea mai bună speranță pentru a asigura următoarea generație de tehnologie liberă și deschisă.