Personalităţi culturale şi politice româneşti şi maghiare din Cluj răspund la ancheta „Ce doriţi României-Mari de Anul Nou [1925]”?

În anul 2017, publicam în revista clujeană „Oraşul” o parte din răspunsurile la această anchetă a cotidianului „Înfrăţirea” care apărea la Cluj. Tema este foarte interesantă şi surprinde acest sondaj în lumea idealurilor fiecăruia de a vedea o Românie viitoare consolidată şi puternică. Primul răspunde episcopul ortodox Nicolae Ivan (vezi foto 1), al Vadului, Feleacului şi Clujului. Aminteşte de marile greutăţi suferite de români, mai ales în timpul războiului, apoi conchide:

„Şi s-a prăbuşit împărăţia minciunii şi tirăniei. Au venit zile mari şi frumoase. Ne dădeam mâna toţi, ca fraţii, şi lăudam pe Dzeu că şi-a întors faţa spre noi. Dar în loc de frăţie perpetuă, în loc de înţelegere creştinească, ne-am prins acum între noi de hărţuieli care se ţin lanţ. […] Am uitat de stăpânirea zbirilor cei fără milă, ne lovim reciproc. Tindem spre nimicirea unul altuia, nu cruţăm cinstea personală, nici bătrâneţa, nici munca cinstită de decenii, ca şi cum ne-am apropia de zile de prăpăd. Profesorii universitari aleargă în diferite centre să răspândească lumina, politicianul pleacă şi el cu foc şi cu sabie ca să facă vrajbă şi nemulţumiri. Munca culturală a dascălilor învăţaţi e paralizată de opera distructivă a politicianismului […] Pe un popor învrăjbit îl poţi subjuga şi pune în lanţurile iobăgiei trupeşti şi sufleteşti, spun comuniştii, şi merg orbiş înainte spre scopurile lor infernale. În faţa acestor stări neexplicabile, flacăra patriotismului trebuie să ne inspire pe toţi, pe cel de la stăpânire, ca şi pe ceilalţi, şi revenind cu toţii la simţiri curate, la gândiri mai alese, să punem la o parte toate, dar toate interesele particulare şi având deviza Totul pentru patrie, vom învinge greutăţile, mai mult închipuite decât reale, şi ne vom bucura de roadele muncii înaintaşilor. Cu aceste gânduri să intrăm în Anul Nou, ca să ne fie de folos la toţi. Prea suntem încercuiţi de duşmani externi şi de hulitori interni ca să nu înţelegem la zile mari care e datorinţa noastră şi misiunea noastră în viaţa de stat. Cei incorigibili să stea la o parte, ca să poată lucra cei buni, de cari avem destui, mulţumită Domnului, numai trebuie să-i căutăm şi punem la locul lor – la muncă!”

Dr. Elie Dăianu, protopop român unit (greco-catolic) al Clujului: „În politică, mai mult patriotism bărbaţilor conducători ai partidelor, .. spre a lucra mai efectiv la consolidarea internă şi a produce înafară mai multă considerare pentru Ţară […] În literatură doresc scriitorilor inspiraţii potrivite vremurilor şi împrejurărilor României Mari, pentru opere mari, cu orizont istoric şi fond uman care să ne înalţe sufletele”; Nicolae Bogdan: „Mai mult patriotism bărbaţilor noştri de stat şi mai mult interes faţă de binele public”; Septimiu B. Mureşianu, prefectul judeţului Cluj: „ Un loc de frunte în concertul statelor europene”; Dr. Aurel Ciato, publicist: „E de datoria noastră acum, a acelora cari am supravieţuit războiului sângeros, să dăm conţinut acestei numiri geografice [România Mare], o îndreptăţire prin sine însăşi de a fi, o temelie morală sprijinită pe-o cultură specific naţională, care să explice rostul şi rolul [României Mari] în aşezarea lumii”; Dr. Zágoni István (1887-1959), ziarist, redactor: „Doresc ca şi noi, minorităţile, să putem găsi în această ţară condiţiile de bază pentru vieaţa şi prosperarea noastră culturală, economică şi politică”; Makkai Sándor (1890-1951), scriitor, episcop reformat în Cluj: „Întrecerea nobilă şi liberală a culturilor române, săseşti şi maghiare şi, în cadrul acestei întreceri, comunitatea sinceră şi frăţească a acestor trei popoare”; Aprily Lajos (1887-1967) (vezi foto 2), poet: „Doresc României o antologie frumos tradusă din care să se poată cunoaşte şi aprecia valorile maghiarimei din Ardeal.

Doresc cât mai puţini politicieni şi cât mai mulţi Lucieni Blaga”; Kuncz Aladar (1885-1931), poet: „Doresc reprezentarea la Bucureşti a Tragediei omului, de Madách Imre, să pot citi în cafenelele din Cluj gazete din Ungaria, să pot călători fără paşaport – lucruri cari toate par fireşti chiar si pentru românul cel mai naţionalist”; Nyrö Jozsef (1889-1953), scriitor: „Doresc cea mai desăvârşită pace internă. Dragoste sinceră şi înţelegere între popoarele noastre. Un avânt cât mai pronunţat al vieţii spirituale şi culturale şi o întrecere nobilă pe acest teren…”; Dr. Eugen Janovics (1872-1945) (vezi foto 3), directorul Teatrului Maghiar: „Doresc României ca fruntaşii ei culturali şi politici să deschidă în anul 1925 drumurile ce duc spre cucerirea inimei şi sufletului minoritarilor, căci drumurile acestea duc – în acelaşi timp – şi spre deplina consolidarea a ţării şi spre pacea frăţească şi armonică”. De remarcat îndemnul multora la patriotism, la munca de consolidare a ţării şi câştigarea unui loc de frunte în Europa, Surprinde clarviziunea şi dorinţa poetului Kuncz Aladar de a putea călători fără paşaport, ceea s-a realizat abia în zilele noastre.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*