Palatul Voievodal Curtea Veche – prima reședință domnească a Bucureștiului

La intrarea în Centrul Vechi din București, primul lucru demn de remarcat este un ansamblu de clădiri impresionante, de unde ar trebui să înceapă orice itinerariu turistic bucureștean, pentru că acolo a luat naștere orașul de acum. Prima atestare documentară a cetății o găsim într-un hrisov adresat de Vlad Țepeș lui Andrei, Iova și Drag cu ocazia întăririi obcinelor acestora de la Ponor (Oltenia) și a scutirii lor de obligațiile față de domnie: vama oilor, a porcilor, albinăritul, găletărit, vinărici, dijme, cositul fânului, posade, podvoade și cărături. În textul documentului așternut pe pergament în limba slavă, limba oficială a cancelariei Țării Românești, unde se menționează că s-a „scris în septembrie 20 în cetatea București, în anul 6968” (1459).  După urcarea pe tron a lui Țepeș, Bucureștiul devine, timp de peste două secole, a doua reședință a domnitorilor munteni, paralel, până la 1660 cu vechea capitală Târgoviște, an după care rămâne capitala unică a Țării Românești, iar după 1862 a Principatelor Unite. „Castelul”, cum i se spunea palatului domnesc, semnalat și drept „Castro fluvii Dombovicha”, a fost reconstruit și lărgit de către Vlad Vodă Țepeș ca o curte domnească, cu o suprafață de aproximativ 918 metri pătrați, protejată de ziduri construite din piatră de râu și bolovani prinși în mortar. La 14 octombrie 1465 Radu cel Frumos își alege și el ca reședință domnească această cetate care se va constitui, drept un centru economic important unde se strâng negustori și meșteșugari. După ocupațiile lor sau după orașele de unde se aduceau mărfurile (Lipsca/Leipzig – Germania (Lipscani)), Gabrovo-Bulgaria (Gabroveni), Brașov, etc.), se vor da numele ulițelor din această zonă centrală.

Conform unui document din 1480 aflăm că cetatea purta numele „Cetatea nouă de scaun București”, iar alt document emis de vornicul Neagu amintește de „Castro Bokorestch”. Curtea domnească va cunoaşte transformări substanţiale si în timpul lui Mircea Ciobanul care, după 1550 îi va da amploare construind un palat cu pivniţe vaste, căruia îi va adăuga Biserica Domnească (1558-1559), rămas până astăzi cel mai vechi lăcaș de cult din oraș păstrat în forma sa inițială. Fosta capelă a palatului, biserica poartă hramul „Buna-vestire”, dar este cunoscută și ca biserica „Sf. Anton”, numele provenind de la o altă bisericuță aflată în vecinătate, astăzi dispărută. Paul din Alep unul din însoțitorii patriarhului Macarie care a vizitat București în 1556 nota: „Acest edificiu este uimitor de elegant, cu un aspect mult mai încântător și mai vesel decât curtea din Târgoviște”. Curtea domnească avea în componența sa palatul, Biserica „Buna Vestire”, case cu saloane de recepție, cancelariile domnești, grajduri și grădini. O altă mărturie istorică o găsim la Pierre Lescalopier, în jurnalul său de călătorie („Voyage de Venice a Constantinopole, l’an 1574”) în care acesta vorbește despre o arhitectură neobișnuită în comparație cu cea din apusul Europei: „Fortificațiile erau făcute din trunchiuri mari de copaci înfipți în pământ și legați laolată cu grinzi curmezișe”. Palatul domnitorului era construit din „despărțituri de dulgherie umplută cu vălătuci de noroi și iarba hăcuită (tăiată), dar foarte bine păzit și întărit ca un oraș”. Accesul în curtea domnească era posibil prin două porți opuse.

Prima poartă amplasată la intersecția străzilor Smârdan cu Halelor (fosta Carol), a avut de-a lungul timpului mai multe denumiri: Poarta de Sus, Turnul despre Nemți, Clopotnița Domnească, iar mult mai târziu după ce turnul de piatră s-a ruinat, Foișorul Roșu, nume luat probabil de la culoarea în care a fost vopsit turnul. Cea de a doua poartă, Poarta de Jos, era situată în locul în care pornește strada Moșilor. În anul 1595 Sinan Pașa incendiază Curtea Domnească, palatul fiind însă refăcut pe rând de toți domnitorii care l-au locuit ulterior, de la finele secolului XVI și până la 1714: Matei Basarab, Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu (1688-1714) pe durata domniei căruia Curtea Veche își cunoaște epoca de glorie. Acesta reclădește complet palatul și adaugă noi construcții: corpurile de gardă, turnul de veghe și băile. Suprafaţa palatului și a grădinilor ajunge să însumeze 25.000 mp, într-un perimetru delimitat azi, la sud, de râul Dâmboviţa, la vest de străzile Smârdan şi Şelari, la nord de artera comercială Lipscani, iar la est de bulevardul I.C. Brătianu. Curtea domnească cuprindea palatul propriu-zis cu parter și etaj, biserica „Buna –Vestire”, camerele slujitorilor curții, foișorul din grădină, grajdurile situate pe locul unde se afla azi „Hanul lui Manuc” și un turn de la poartă numit „La nemți”. Viața curții se desfășura într-o serie de săli: spătăria mare și cea mică (numită „cu stele”, deoarece avea zugrăvite stele pe pereți), sala tronului, divanul cel mare și cel mic, iatacul domnului, cele două camere ale doamnei, un paraclis, încăperile cuconilor. Interioarele palatului sunt descrise de călătorii străini: „Palatul cât și construcțiile înconjurătoare, s-au lucrat din cărămidă, piatră și marmură. În interior, pereții erau împodobiți cu fresce, iar spre exterior erau acoperiți cu un strat de tencuială albă. Perdele de mătase și covoare orientale împodobeau sălile și culoarele. Candelabre aduse din occident asigurau lumina Palatului. Latura de sud, cea orientată spre Dâmbovița, era străjuită de două foișoare legate printr-o loggia, împodobită cu coloane și capiteluri realizate în stil brâncovenesc”. După moartea lui Brâncoveanu, palatul său este neglijat și devine nefuncțional după incendiul din 1718, și mai ales după cutremurul din 1738. În 1798 se sfârșește istoria „Curții vechi”.

Acesta vestigii ale celui mai vechi monument medieval din București – Palatului Voievodal (sau Curtea Domnească), au pus baza organizării Muzeului Curtea Veche, inaugurat în aprilie 1972. Descoperirile arheologice sunt principale surse în aflarea câtorva date despre înfățișarea curții Domnești de-a lungul timpului. Acestea au scos la iveală ruinele unei cetăți întinsă pe o suprafață totală de peste 900 mp. În urma săpăturilor arheologice începute în anul 1953 și reluate în anii 73 s-au descoperit numeroase vestigii, fragmente de ziduri de cărămidă și de piatră, subsolurile palatului, fragmente de coloane, casa de apă sau „visteria apelor”, un rezervor în care se văd, în partea superioară, orificiile prin care urca pe olane, apa de izvor. Instalația se pare că datează de pe vremea lui Matei Basarab. Pe ruinele Curții Domnești, care este cel mai vechi monument medieval din Bucureşti, a fost amenajat între anii 1969-1974 „Muzeul Curtea Veche”. Aici se păstrează în cea mai mare parte amprenta istorică a secolului al XVIII-lea, precum şi fragmente de ziduri din timpul domniei lui Vlad Ţepeş (1456-1462), alături de fundaţiile primei reşedinţe din secolul al XIV-lea. Importanța „Curții Domnești” este aceea că ea constituie nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat ulterior orașul. Aici s-au așezat negustorii și meșteșugarii, iar în jurul lor, ceilalți orășeni. De aici s-a dezvoltat Bucureștiul, întinzându-se la suprafața de astăzi.

În anul 2018 Primăria Municipiului București, prin Compania Municipală Consolidări SA, împreună cu arheologi de la Muzeul Municipiului București, au demarat lucrările de restaurare, cercetare și punere în valoare a vestigiilor de la Palatul Voievodal Curtea Veche. Lucrările se vor întinde pe durata a trei ani și au ca scop protejarea, restaurarea și consolidarea ansamblului medieval. Proiectant general este SC Polarh Design SRL. La finalul lucrărilor, publicul va avea acces la un nou spațiu muzeal ce va conține expoziții permanente și temporare, precum și spații special amenajate pentru activități culturale și interacțiune cu publicul. Cercetările arheologice se vor concentra în special pe completarea, lămurirea, și explicarea principalelor perioade din evoluția ansamblului. În momentul de față, săpături arheologice preventive se desfășoară în zona fațadei de Sud, în partea vizibilă a Palatului, dinspre strada Franceză, dar și în subsolurile Palatului Voievodal. Rezultatele obținute vor fi făcute publice pe parcursul evoluției cercetării în cadrul manifestărilor științifice organizate de Muzeul Municipiului București, precum și în sesiuni de comunicări științifice din țară și străinătate. Rezultatele finale vor fi prezentate în cadrul unei conferințe organizată de Muzeul Municipiului București. De-a lungul timpului, cetatea a fost supusă periodic invaziilor care au dus la jefuirea și incendierea casei domnești, motiv pentru care reparațiile, completările, dar și extinderea complexului au modificat continuu planul inițial. Istoricul Palatului Voievodal în forma sa actuală începe odată cu domnia lui Mircea Ciobanu și atinge apogeul în timpul lui Constantin Brâncoveanu și al lui Ștefan Cantacuzino. Numele de Curtea Veche îl primește în 1775, când Alexandru Ipsilanti decide construirea noii curți domnești din Dealul Spirii, cunoscută sub numele de „Curtea Arsă”, după ce este cuprinsă de un incendiu în anul 1812. În cele din urmă, „Curtea Veche” este scoasă la licitație și vândută în 1798 de Constantin Vodă Hangerli. Marele Foc care pustiește orașul la 1847 afectează grav Palatul Voievodal și biserica Buna Vestire. Între anii 1980 și 2004, Muzeul „Curtea Veche” a fost deschis parțial publicului, ca zonă de interes cultural a Centrului Istoric bucureștean. Soluțiile propuse în cadrul acestui proiect de restaurare au ca obiectiv stoparea degradărilor și punerea în valoare a vestigiilor arheologice, prin transformarea spațiului într-unul acoperit, care să asigure condițiile optime amenajării unui muzeu la standardele sec. XXI.

Până acum am executat următoarele lucrări: eliberarea amplasamentului, am ridicat și stocat într-un spațiu adecvat toate obiectele și exponatele de acolo, am pus în siguranță vecinătățile, și am asistați de arheologi, săpătura manuală, subzidiri, am turnat pilonii, grinzile și centurile provizorii, am injectat piloți. De asemenea, am îndepărtat intervențiile făcute de-a lungul timpului, o bună parte ilegal, planșeul făcut în anii 80, am sprijinit boltele și ne-am ocupat de montarea conductelor pentru colectarea apelor pluviale, împământare, instalații electrice și sanitare. Acum lucrăm la rostuirea zidăriei de cărămidă”, a declarat Marius Coaje. Acesta spune că lucrările nu se pot executa mai repede deoarece este o clădire foarte valoroasă și atât îndepărtarea construcțiilor parazit cât și săpăturile se fac numai în prezența arheologilor și prin metode specifice, astfel încât să nu fie afectat monumentul. „Toate săpăturile au fost executate doar sub supravegherea arheologilor, la pensulă, de demolat am demolat cu lingurița. Și noi ne dorim să terminăm mai repede, dar nu ne permitem să afectăm clădirea, este una dintre cele mai valoroase din București”, a mai spus Marius Coaje. Săpăturile arheologice au adus la lumină niște ziduri foarte vechi, de dinainte de Vlad Țepes. „Vestigiile descoperite sunt: un zid de secol XIV în incinta corpului 1, o gospodărie de secol XVI, picturi din secolul XIX, elemente mult mai vechi, care nu au fost datate. În curtea din spatele palatului s-au găsit alte două gospodării din secolul XVI”, a mai spus Marius Coaje. De asemenea, s-a găsit și „ușa secretă” către un tunel care iese câteva străzi mai încolo. Lucrările de refuncționalizare propun: asigurarea unui circuit muzeistic adecvat (hol acces, cu toate facilitățile necesare, nod de circulație verticală cu lift), asigurarea spațiilor auxiliare necesare funcționării unui muzeu (spații expoziționale, multifuncționale, administrative, tehnice, depozitare), închiderea și climatizarea spațiilor pentru a asigura conservarea vestigiilor, amenajarea terasei de peste pivnițele boltite, acoperirea cu o structură metalică ușoară, reversibilă a terasei, interconectarea tuturor spațiilor. Se vor reface rețelele electrice interioare, exterioare și branșamentele, instalațiile sanitare, rețeaua de canalizare, instalațiile de încălzire/climatizare. Lucrările de consolidare sunt executate de Compania Municipală de Consolidări și costă peste 32 milioane de lei. Proiectul de restaurare face parte din Planul Integrat de Dezvoltare Urbană. Proiectant general este Polarh Design. După restaurare, Palatul Voievodal va deveni spațiu muzeal care va adăposti spații expoziționale cu caracter temporar și permanent, spații multifuncționale destinate întrunirilor și manifestărilor culturale, spații administrative (birouri), spații tehnice necesare asigurării climatizării, spații de depozitare materiale arheologice, o cafenea, magazine, asta cel puțin în proiectul inițial. Muzeul Palatul Voievodal Curtea Veche păstrează cele mai vechi mărturii istorice din București, care datează din secolul al XIII-lea, însă cel mai important aspect îl reprezintă continuitatea locuirii acestui spațiu timp de peste 500 de ani, foarte puține locuri din București având această valoare istorică, potrivit datelor transmise de municipalitate la începerea lucrărilor. Muzeul este organizat în incinta Curții Domnești, reședință a principilor Țării Românești începând din secolul al XIV-lea. Între anii 1459-1660, Bucureștiul a fost reședința domnitorilor Tării Românești, în paralel cu vechea capitală a Târgoviștei, iar după anul 1660 a rămas capitală unică. La finalul lucrărilor, vor putea fi văzute fundațiile vechii cetăți din timpul lui Vlad Țepeș, înglobate în structura Palatului Voievodal construit de Mircea Ciobanu, fundațiile bisericii-paraclis din timpul domnitorului Grigore Ghica, loggia, foișoarele și băile turcești construite în perioada lui Constantin Brâncoveanu sau celebra „cameră cu stele” realizată în timpul lui Ștefan Cantacuzino.

Spațiul fortificat al Curții Vechi, cel ce a fost „viu” peste 500 de ani, restaurat și repus în valoare, va deveni o nouă destinație atractivă pentru turștii ce doresc să cunoască adevărata istorie a capitalei noastre, a municipiului București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*