Nu ştiu cum mi-am însuşit eu, de mic copil, limba cea dulce a mamei şi a tatălui meu, limba ce se vorbea în casa noastră, în satul meu natal, Silivaşu de Câmpie, minunata limbă cea de toate zilele, pe care o ador eu acum şi mai mult, odată cu trecerea anilor, cu tot sufletul, pentru că în ea trăiesc ai mei, cei dragi. Apropo de cuvântul ador, format din prefixul a- şi din substantivul dor, oare cum s-a format? Aici am vrut să ajung şi să semnalez o lucrare de excepţie apărută sub egida înaltului for ştiinţific românesc Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan –Al. Rosetti”, şi anume Formarea cuvintelor în limba română din secolele al XVI-lea – al XVIII-lea. Am rămas de-a dreptul încântat să descopăr miracolul creaţiei poporului nostru prin veacuri. Şi este foarte simplu, tot ce-i măreţ are o simplitate extraordinară.
1) Prefixe provenite din latină:
– Prefixul a-, aflăm că provine de la latinul ad- (în româneşte însemnând la). Deci tot ce mi-au transmis părinţii începând cu prefixul a- poartă pecetea latinităţii: adormi (lat. addormio), aduce (lat. adduco), aprinde (lat. apprendo), apune (lat. appono) şi alte derivate de origine latină: adăpa, aseamănă, alina, afuma, alungi, amuţi, amesteca, apăsa, aşeza etc. Interesant este că această pecete latină se aplică şi asupra cuvintelor de origine slavă: azvârli, asfinţi, alipi (din slava veche: lĕpiti = a lipi), anevoie etc. De dovadă mai mare de continuitate românească în acest spaţiu nici nu e nevoie, deoarece dacă românii veneau în Transilvania după stabilirea slavilor în sec. VII –IX şi după venirea ungurilor, ei nu mai aplicau regulile de formare a limbii române şi cuvintelor de origine slavă, ci numai celor de origine latină, eventual albaneză, apoi maghiară şi celor “de origine necunoscută”, pentru că slavi nu mai erau, de la care să împrumutăm cuvinte;
– Prefixul de-, provine de la latinul de (-): deprinde (lat.: deprehendere), depune (lat.: deponere), deda (lat.: dedare) etc;
– Prefixele des-, şi dez-, provin de la latinul dis(-): dezghioca, la Silivaşu de Câmpie (în continuare: la SC) se zicea “dezjghioca” sau “giojgioca”, desface (lat.: disfacere), descărca (lat.: discarricare), deschide (la SC: geşchige) (lat.: discludere), descoase, descoji, descuia, desculţa (lat.: disculciare), dezbrăca (lat.: disbracare), desfăca, desmorţi, descânta (lat.: discantare), despărţi (lat.: dispartire), descoperi, destupa, deslega (lat.: disligare), deznoda, dezgoli, dezgropa, desprimăvăra, destrăma, etc. La SC, prefixele des- şi dez-, se pronunţau şi se mai pronunţă în popor ges- şi gez-. Interesant este că această pecete latină se aplică şi asupra cuvintelor de origine slavă: deslipi (la SC: gezlipci), descâlci, desgoli, despleti (la SC: gespleci), dezveli, etc. şi chiar de origine maghiară: „geschiliinii” (la SC)/ deschilini;
-Prefixele în- şi îm- provin de la latinul in, de exemplu cele derivate din cuvinte latine: îmbărbăta, îndrepta, întinde (la SC: încingie), întoarce, înfăţişa, înfrâna, înfrânge, îngrăşa, îngreţoşa, înjuga, îndesa, înfoca/înfocat, îmbrăca (de la lat.: bracca = pantaloni), îndatora, înspica (la SC: înscica), învechi (la SC: înveci), înflori, înfăşa, încorda, însănătoşi, îngheţa, înmuia, îmbăta, înseta, îmbuna, întări, îmblânzi, înmulţi, împăna, împresura, înrădăcina, întrecut, îndoit, înştiinţa, întineri, îmbătrâni, îmbrăţişa, înăcri, înălbi (la SC: înălgi), încrunta, înverzi, îngălbeni, înnegri, încuscri, înnora, încălzi, încrede (la SC: încrege), înzestra, întrece, etc. Interesant este că această pecete latină se aplică şi asupra cuvintelor de origine slavă: îmbogăţi, îndruma, îndrăgi, împrieteni, întina (la SC: încina), învrăjbi, îngrozi, împrăştia (la SC: împrăşcié), încâlci (la SC: încâlcişi), împleti (la SC: împleci), înveli, îngrădi, încremeni, înşela, înţelina/înţelenit, înţepeni, învârti (la SC: învârci), etc. şi chiar de origine maghiară: închipui, înhăma, sau de origine necunoscută: îmbuiba, încreţi, împuţina, înspăimânta, etc, sau albaneză – spun lingviştii: înmuguri, îmbulzi, înţărca, sau greacă: înfrica etc
– Prefixul pre- provine din latinele per- şi prae-, de exemplu, cele derivate din latină: preumbla, preveghea/priveghea/priveghi (la SC: prevegi), pricepe, presăra, prelinge, prelua etc şi din slavă: prevesti etc.
– Prefixele ră- şi re- provin din latinescul re-, de exemplu: răsări (lat.: resalire), răsuna (lat.: resonare), etc. Cuvântul răbdare apare la etimologie necunoscută;
– Prefixele s- şi câteodată z- provin de la latinul ex, exemplu ataşat la cuvinte de origine latină: spune (lat.: exponere). scădea (lat.: excadere), scurge (lat.: excurrere), smulge (lat.: exmulgere), stoarce (lat.: exctorquere), zbatere (lat.: exbattere) etc. sau se aplică şi la cuvinte de origine slavă: sclipi etc., sau de origine necunoscută: sbucium etc;
– Prefixul stră- provine din latinele extra- şi trans-, de exemplu este ataşat aproape exclusiv cuvintelor de origine latină: străbate, străluci, strămuta, străpunge, strecura (la SC: străcura) etc., iar strămoş este plasat spre cuvântul de origine albaneză moshe;
– Prefixele su(b)-, respectiv sup<t>, provin din latinul sub-, de exemplu sughiţa (lat.: subgluttiare), sumuţa (lat.: submotiare), sufleca (lat.: subfollicare) etc.
Aş mai adăuga un prefix provenit din latină, şi anume as -, care provine din latinul ex -, şi mă refer la cuvântul foarte folosit la ţară, în copilărie, la SC: asmuţi (a aţâţa, a îndemna un câine să atace, să muşte pe cineva, fie în glumă, când este vorba de un căţel sau un câine foarte jigărit, fie în serios), cuvânt provenit din latinul ex-mucciare.
Prefixe provenite din slavă:
– Prefixul ne- provine din slavonul ne- şi se ataşează la cuvinte de origine latină: neadevărat, neadormit, neajuns, nedrept, neabătut, etc. sau de origine slavă: necinstit, nemilos, etc., sau de origine maghiară: nebiruit, neîngăduit, nebântuit etc;
– Prefixul po- provine din slavonul po-, de exemplu ataşat la cuvinte latine: ponegrit, sau slave: poveste, pocăi, pojar etc;
– Prefixele răs- şi răz- provin din vechea slavă raz-, de exemplu majoritatea la cuvinte de origine latină: răzbate, răsfira, răsfăţa, răzbuna, răscumpăra, răsturna, răsfrânt, răscoace etc.
Autoarele de la capitolul Prefixe sunt Finuţa Hasan, Cristina Gherman şi Rodica Ocheşanu. De menţionat că au extras exemple de formare a limbii române prin prefixe din texte româneşti din secolele XVI-XVIII (Coresi, Palia de la Orăştie (vezi foto), Manuscrisul de la Ieud, Varlaam, Dosoftei, Miron Costin, Neculce, Cantemir, Biblia de la 1688, etc.), din marii lingvişti (o bibliografie foarte vastă): Sextil Puşcariu, Alf Lombard, M. Gaster, Ovid Densuşianu, Al. Philippide, Alexandru Ciorănescu, Al. Graur, Nicolae Drăganu, Gh. Mihăilă, I. Gheţie, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, etc, dar sunt citaţi şi cercetători noi, profesionişti în domeniu.
Lasă un răspuns