Basarabia, în disputa contondentă româno-sovietică din perioada 1964-1989

În august 1992, publicam în Adevărul de Cluj un articol intitulat „Problema Basarabiei în polemica (nediplomatică) româno-sovietică (1964-1989)”, după lucrarea lui Anton Mărgărit, „Rezistenţa Basarabiei”, la care am adăugat şi alte note. Anul 1964 pare a fi, după unii autori, începutul polemicii româno-sovietice, nu lipsită de unele aspecte dure, privind problema Basarabiei. Partea română polemiza pe terenul ştiinţei şi culturii, duelul de principii şi de adevăruri istorice, deschis deja, venea în sprijinul sufletului românesc, atât de opresat de acest rapt făcut de ruşi, respectiv de sovietici a unei provincii vechi româneşti. Noi, cei care am trăit atunci, in comunism, orice argument ştiinţific românesc aruncat în luptă, ne mângâia foarte mult sufletul atât de opresat de faptul că nici nu aveam voie să vorbim de Basarabia, ceea ce era o mutilare a condiţiei noastre de români şi de oameni.

O cronologie a acestei polemici, în mare, arată astfel:

1962 – România respinge proiectul interstatal al sovieticilor, cunoscut sub denumirea de proiectul Valev, care atenta la suveranitatea, la progresul economic şi la independenţa ţării noastre.

1964 – Are loc „Declaraţia de Independenţă” a lui Gheorghiu-Dej faţă de Moscova, pe plan intern şi extern.

1964 – Se publică în România – desigur selectiv – „Însemnările despre români”, ale lui Karl Marx, texte inedite, în care este judecată cu severitate expansiunea ţaristă rusă asupra Ţărilor Române.

1964 – Liderul chinez Mao Tze Dun atacă U.R.S.S., în august, ca putere imperialistă, deoarece – spune el – a anexat insulele Kurile şi „părţi din România”.

1964 – Ambasada Chinei la Bucureşti, difuzează o hartă a României cuprinzând Basarabia; prima dată când o mare putere susţine cauza românească a Basarabiei.

1964 – 1970 – În documentele partidului – stat (P.C.R.) se condamnă tezele trădătoare al cominterniştilor în problema naţională şi în chestiunea Basarabiei.

1966 – Dacă până la această perioadă se spunea în istoriile româneşti că în anul 1940 Basarabia „a fost restituită U.R.S.S.-ului”, deja în Dicţionarul Enciclopedic Român, în volumul IV se afirmă că Basarabia „a intrat în componenţa U.R.S.S.”, ca urmare a unei cuceriri.

1968, august – Urmare manifestaţiei de solidaritate a României faţă de Cehoslovacia, ocupată de sovietici, românii basarabeni suferă o adevărată represiune culturală din partea ruşilor.

1970 – Apar două cărţi despre istoria României şi a poporului român, semnate de Ştefan Pascu, C. Daicoviciu, Miron Constantinescu, respectiv Andrei Oţetea, în care Basarabia este tratată ca pământ românesc, pierdut în 1812 datorită agresiunii ţariste şi se vorbeşte pentru prima dată de ultimatumul dat de U.R.S.S. (de Stalin) statului român în 1940.

1970 – Începând cu acest an, în România se susţine în mod categoric că nu există un popor şi o limbă moldovenească dincolo de Prut, ci români şi limbă română.

1971 – Apar alte două istorii a românilor şi a vieţii politice din România, semnate de C. C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, respectiv de Mircea Muşat şi I. Ardeleanu, în care se vorbeşte deschis despre anexarea Basarabiei de către ruşi, respectiv sovietici.

1971 – Apare în România un excepţional „Atlas Istoric al României”, semnat de Ştefan Pascu, C.C. Giurescu, Camil Mureşan, Radu Florescu ş.a., care înfăţişează corect evoluţia istorică a hotarelor statului român de-a lungul secolelor, individualizând Basarabia.

1972 – Au loc în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească o serie de arestări şi deportări contra românilor.

1974 – Ceauşescu vizitează Chişinăul, afirmând că România nu are de revendicat niciun teritoriu de la Uniunea Sovietică. (Ceauşescu s-a făcut mic de tot).

1974 – Leonid Brejnev, dictatorul sovietic de la Kremlin, aflat la Chişinău, în octombrie, afirmă că România a smuls cu forţa teritoriul dintre Prut şi Nistru de la „patria mamă sovietică”.

1964 – Apare la Chişinău cartea Organizarea Statului Sovietic Moldovenesc şi problema basarabeană, în care autorul polemizează cu părerile ştiinţifice româneşti privind apartenenţa Basarabiei la România.

1975, aprilie – Partidul-stat (P.C.R.) dispune să se răspundă acestor atacuri printr-un nou tratat de istorie a României (realizat abia în anii ’80, dar tipărirea lui a fost împiedecată de cenzori şi „îndrumători”, printre care şi Elena Sonea, în 1992 era vicepreşedintă a U.D.M.R.).

1975 – Revista „Anale de istorie”, demonstrează că Unirea din 1918 a Basarabiei cu România s-a făcut de către Sfatul Ţării, în mod democratic.

1975 – „Sovietskaia Moldavia” dă replica imediat, susţinând că Sfatul Ţării ar fi făcut unirea sub ameninţarea baionetelor române.

1975 – Apare romanul, de largă audienţă la public, a lui Marin Preda, „Delirul”, care evocă trecerea Prutului de către armata română în 1941, când mareşalul Antonescu a dat celebrul ordin: „Vă ordon treceţi Prutul, să ne luăm înapoi patria străbună”.

1976 – China reacţionează din nou favorabil faţă de România, Radio Pekin transmite următoarea corespondenţă: „Revizioniştii sovietici întâmpină o puternică rezistenţă în Moldova în promovarea şovinismului velicorus”.

1976 – În revista de largă audienţă la public „Magazin Istoric” nr. 2 (107), acad. Ştefan Pascu publică un articol despre istoricul Basarabiei, „trupul şi inima ţării Moldovei”, dând statistica populaţiei de aici, din 1817 (la 5 ani după anexarea Basarabiei de către Rusia ţaristă): 86 la sută români, iar în Bucovina anului 1779 erau peste 75 la sută români.

1977 – 1980 – Apare ciclul de 10 volume „Zăpezile de acum un veac”, de Paul Anghel, care abordează şi drama românilor basarabeni din perioada 1877-1878.

1983 – 1986 – Apar trei lucrări importante despre marea unire, printre care şi cele două volume ale acad. Ştefan Pascu, sub titlul „Făurirea statului naţional unitar român” (lucrare bine apreciată chiar şi de istoricul David Prodan), în care se folosesc documente exacte şi ştiinţifice privind unirea Basarabiei cu România.

1983-1989 – Revistele literare româneşti de la Iaşi şi Bucureşti publică poeţi „moldoveni”, sub titulatura „Lirică din U.R.S.S.”, prin care se atrage atenţia publicului românesc despre imaginea Basarabiei noastre oropsite şi totodată se aduce sufletul românesc basarabean în atenţia publicului din ţara-mamă.

1983-1989 – Nichita Stănescu şi Fănuş Neagu încearcă să poposească pe cont propriu în Basarabia, dar sunt practic expediaţi înapoi în România, ca nişte oaspeţi nepoftiţi.

1989 – Poetul Grigore Vieru este primul care vizitează România, stabilind o serie de relaţii cu oameni de cultură din ţara mamă, iar Basarabia începe să existe pentru marele public românesc.

1989 – Apare la Bucureşti antologia de poeţi români basarabeni „Constelaţia lirei” (Editura Cartea Românească) şi se admite prezenţa unei delegaţii de scriitori români la lansarea volumului la Chişinău.

1989, aprilie 26 – Are loc la Chişinău un mare miting al Frontului Popular din Moldova, circa cincizeci de mii de oameni condamnă pactul Ribbentrop-Molotov şi cer anularea lui.

1989, noiembrie – La congresul al XIV-lea al partidului-stat (P.C.R.), Nicolae Ceauşescu condamnă pactul Ribbentrop-Molotov, din iunie 1939, afirmând că a sosit vremea ca discutarea lui să nu fie doar platonică.

1989, după congresul din noiembrie – Presa internaţională face speculaţii asupra sfârşitului lui Ceauşescu, hotărâtă la Malta de către Bush şi Gorbaciov, afirmându-se că ultimul ar fi fost hotărât de declaraţia lui Ceauşescu prin care cerea de fapt restituirea Basarabiei.

PS. În discuţiile pe care le-am avut cu dl. acad. Ştefan Pascu, mi-a spus ce uriaşă presiune a avut pe suflet, mai ales după publicarea Atlasului istoric al României şi după articolul din Magazin istoric din 1976, din partea ruşilor, care i-au cerut lui Ceauşescu să-l pedepsească pentru îndrăzneala de a afirma clar că Basarabia este teritoriu românesc. Un colos de la răsărit era, aşadar, cu toată ura, asupra unui intelectual om de ştiinţă onest de la Cluj.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*