Poate că vă întrebați,
Voi, oameni mari și voinici,
De ce suntem întristați,
Deși suntem așa mici.
Lacrimile nu ne seacă,
Căci mama-i prin țări străine,
Ea ne-a spus că dacă pleacă,
O s-o ducem noi mai bine.
Numai că de-un an și-o vară
N-a-ntrebat nici de-ăsta micu,
Și-am rămas, toți trei, povară
În spinarea lui tăticu.
Despărțirea ne-a marcat,
Ne priviți și vă dați seama,
Copilul e bulversat
Când e părăsit de mama.
Tăticu nu ne-a lăsat,
A rămas cu noi acasă
Și trudește greu prin sat,
Să avem pâine pe masă.
L-așteptăm cu nerăbdare
Cât este pornit la treabă,
Dar astăzi că-i sărbătoare,
Ne plimbă cu-această roabă.
E instrumental lui tata,
Iar pentru noi e mașină,
Să își ia bietul răsplata,
Trage de ea zi lumină.
Și că Moșul e pe drum,
Trece pe la fiecare,
Îi spunem și noi acum,
Ce ne frământă mai tare.
De Crăciun noi ne dorim
Să fim mereu împreună
Și pentru cel ce-l iubim,
O roabă un pic mai bună.
Iar în seara de Ajun,
Nu vrem jucării, nimica,
Dar de poți Moșule bun,
Adu-o tu… pe mămica!
Moş Crăciun
Ştefan SILVA
Moş Crăciun de sus din ceruri,
Iubitor de bucurii,
Şi de casele creştine,
Şi de mame şi copii.
Tu, cu darurile tale,
Aduci suflete pribege,
Să alini dureri şi doruri,
De la inime betege.
Moş Crăciun cu daruri scumpe,
La sărmani şi năcăjiţi,
Eu, copil, cel mai cumimte,
Eu, Te rog, să nu mă uiţi.
Să treci şi la casa noastră,
Unde-s singur şi aştept,
Ca să-mi luminezi fereastra,
Şi durerea mea din piept.
Nu vreau daruri complicate,
Doar un leac să-mi vindeci rana,
Ce-i plecat , demult, departe.
Te rog s-o aduci pe mama !