Nu vrem jucării…

Poate că vă întrebați,
Voi, oameni mari și voinici,
De ce suntem întristați,
Deși suntem așa mici.

Lacrimile nu ne seacă,
Căci mama-i prin țări străine,
Ea ne-a spus că dacă pleacă,
O s-o ducem noi mai bine.

Numai că de-un an și-o vară
N-a-ntrebat nici de-ăsta micu,
Și-am rămas, toți trei, povară
În spinarea lui tăticu.

Despărțirea ne-a marcat,
Ne priviți și vă dați seama,
Copilul e bulversat
Când e părăsit de mama.

Tăticu nu ne-a lăsat,
A rămas cu noi acasă
Și trudește greu prin sat,
Să avem pâine pe masă.

L-așteptăm cu nerăbdare
Cât este pornit la treabă,
Dar astăzi că-i sărbătoare,
Ne plimbă cu-această roabă.

E instrumental lui tata,
Iar pentru noi e mașină,
Să își ia bietul răsplata,
Trage de ea zi lumină.

Și că Moșul e pe drum,
Trece pe la fiecare,
Îi spunem și noi acum,
Ce ne frământă mai tare.

De Crăciun noi ne dorim
Să fim mereu împreună
Și pentru cel ce-l iubim,
O roabă un pic mai bună.

Iar în seara de Ajun,
Nu vrem jucării, nimica,
Dar de poți Moșule bun,
Adu-o tu… pe mămica!

One Response to Nu vrem jucării…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *