Situația kafkiană, ubuescă a unei pensionare din România!

Scrisoare deschisă adresată Ministrului Muncii si Justiției Sociale, doamna Victoria Violeta Alexandru

Sunt absolventă a Facultății de limbă și literatură franceză a Universității București și întreaga mea activitate de 42 de ani s-a desfășurat  în Biblioteca Națională a României și au mai fost încă opt luni lucrate la Fortuna SA.

Doresc să vă prezint o situație absolut kafkiană, cu două procese absurde, dar și inutile. Ultimul proces fiind  împotriva Casei de pensii a sectorului 3 București.

Dacă procesul absurd și inutil s-a încheiat după doi ani, urmările acestuia de peste  un an și jumătate sunt năprasnice, prin tot „coșmarul” pe care-l trăiesc, depășind  patimile lui Josef K. – eroul romanului „Procesul” de Franz Kafka.

Iar în tot acest timp răspunzătorii de la Casa de pensii a sectorului 3 București sub oblăduirea CNPP–Casei Naționale de Pensii Publice, Ministerului  Muncii,  iar mai apoi și Guvernulului  României  sunt liniștiți cu conexarea care-i absolvă și le ascunde incompetența care ajunge până la încălcarea Legii.

După un proces nedrept care a rezolvat foarte, foarte puțin din ceea ce solicitam,  totuși, dețin o Sentință civilă definitvă și degeaba o am pentru că m-am lovit de un aparat birocratic monstruos, cu persoane incompetente în a rezolva  o chestiune foarte simplă  și anume punerea în aplicarea a celor cinci (5) puncte clar enunțate de  Sentința definitivă.

Trăiesc de patru ani un coșmar, trăiesc într-o tensiune dramatică  unde absurdul devine logică și exact ca în societatea de acum aproape 100 de ani a eroului kafkian simt că sunt incapabilă să pot schimba ceva, sunt incapabilă să schimb „regulile jocului” care sunt deja făcute.

Nu mă pot apăra, am un sentiment de disperare tăcută, chiar de groază, realizând cât sunt de neajutorată, ce înseamnă „să te naşti singur şi lipsit de apărare, înarmat doar cu credinţa fermă în propria nevinovăţie, într-un sistem total de neînţeles”.

Iar dacă ne gândim că este anul 2019, într-o Românie care își zice democratică  și nu suntem în anul  1925 – acum 94 de ani – când a fost scris „Procesul”  lui Franz Kafka, mi se pare că situația este cu atât mai gravă.

Ce-i de făcut? CEDO? CEDO rezolvă cazurile unora ca Udrea, Dragnea, Kövesi  sau a unor pușcăriași – se zice – închiși pe nedrept, săracii… Nici o speranță cu CEDO. Pierdere de timp. Ultimă speranță este ca prin apariția în ziar a acestei situații stranii,  cei avizați  SĂ REZOLVE ceea ce durează de peste patru ani…

De aceea mă adresez și actualului Guvern. Deși copleșit de probleme, ar putea solicita o verificare a celor declarate aici. OBȚINEREA, în sfârșit, a drepturilor care mi se cuvin printr-o sentință judecătorească și așa șchioapă,  dar definitivă, ori  nici aceea nu este aplicată corect de către Casa de pensii a sectorului 3, București.

Calvarul – Episodul nr. 1

Mi s-a depus dosarul de pensionare în august 2009.

Fără să primesc Decizia de pensionare – am acte/dovezi că nu am primit nici o Decizie – mi s-a desfăcut brusc Contractul de muncă la 1 Martie 2010 de un director pasager prin Biblioteca Națională a României pentru care nu conta un om sau activitatea lui strălucită timp de 42 de ani.

De aceea nu am avut posibilitatea să depun Contestație pentru că aceasta trebuia făcută în 90 de zile de la primirea Deciziei… Cum eu am primit Decizia după 1 Martie 2010, la cererea mea scrisă, iar Decizia fusese dată în 11 decembrie 2009… am pierdut acest drept.

Prin anul 2012 am realizat că am o pensie mult prea mică, de numai 1165 lei,  peste cîteva luni  brusc a devenit de 1184 lei. Am spus că era o pensie  cu o sumă ridicol de mică întrucât în ultimii zece ani înainte de pensionare am avut salariul  între 2000-2500 de lei, iar veniturile BRUTE  au fost între 3000-3600 lei.

Am repetat continuu, peste tot, conducerii BNaR, conducerii Casei de pensii, ulterior, magistraților  că în nici un sistem de drept al muncii,  nu se poate admite ca eu, salariată cu studii superioare, calificări maxime și cu un salariu brut  de 3600 lei, după 42 de ani vechime să am o pensie de persoană cu liceul – anii de muncă obligatoriu pentru femei fiind de 30 ani după Legea 19/2000, lege după care am fost pensionată.

Și la instituție – Biblioteca Națională a României și la Casa de pensii a sectorului 3 București mi se spunea că totul este corect, nu este nici o greșeală. Am aflat că o pensie calculată corect este atunci când se iau în calcul veniturile brute. Aici am bănuit că este ceva putred… Prin discuții directe, audiențe, cereri înregistrate  la Biblioteca Națională nu am reușit timp în aproape un an să obțin adeverințele cu veniturile brute.

Așadar:

–  ANUL 2012: Audiențe și memorii depuse la ITM – Bucuresti  care obligă BNaR să elibereze aceste adeverințe conform Legii existente în astfel de situații. Refuz obstinat  din partea BNaR de a-mi elibera adeverințele cu veniturile brute – ceea ce era o datorie! Același director obtuz în toate, într-o instituție de cultură.

– ANII 2012 – 2014: în urma unui proces la Tribunalul București și cu Apel la Curtea de Apel – proces care a durat doi ani între 2012-2014 (Comunicare in ianuarie 2015) s-a decis prin sentință judecătorească  definitivă să mi se elibereze adeverințele cu venituri brute.

– ANUL 2015: BNaR mi-a eliberat adeverințe incomplete, cu multe perioade lipsă (??!) de venituri – se pare că erau mai multe state de plată. Apăream  în câțiva ani cu luni întregi lipsă!!! Cei care eliberaseră aceste adeverințe puteau bănui că undeva este o greșeală din moment ce figuram cu activitate neîntreruptă… Cum se putea să fiu absentă luni întregi din câțiva ani?! Dar…

Așa că după aproximativ un alt an, după insistențe și noi verificări au apărut toți anii lucrați efectiv și am obținut ceea ce trebuia să obțin fără procese și amânări. Între timp se schimbase și directorul la Biblioteca Națională…

– ANUL 2016 (ianuarie):  am obținut aceste adeverințe din partea BNaR care prezentau venituri brute superioare celor anunțate în Carnetul de muncă, la Casa pensiilor odată cu depunerea  dosarului meu de pensionare din august 2009.

– ANUL 2016 (ianuarie): înregistrarea  Adeverințelor cu Venituri brute  la Casa de Pensii a sectorului 3 – București.

– ANUL 2016: după o lună – numai în urma cererii mele, Casa de pensii răspunde că în veniturile exprimate în adeverințele prezentate nu apăreau „temeiurile legale” ale unor sporuri, adică nu erau trecute legile în baza cărora se acordaseră acele sporuri. Dacă nu solicitam eu, probabil că nu aș fi fost anunțată. Se aștepta… CE?

– ANUL 2016: revenire la BNaR care de data aceasta aplică rapid “temeiuri legale” și aflu că, de fapt, Casa de pensii avea cunoștință de aceste Legi cu sporuri, dar era, din nou, o amânare șicanatoare…

–  ANUL 2016-martie: înregistrez din nou adeverințele cerute cu „temeiuri legale”

– ANUL 2016 – Casa de pensii găsește o greșeală și în Adeverința celor 8 luni lucrate la Fortuna SA – urmează demersuri și pe la această Societate, acum, undeva, pe la margine de București … Deci, iar și iar amânări…

– ANUL 2016-martie: discuții, înregistrări de memorii și o Audiență la Casa de pensii a sectorului 3 – București prin care solicitam valorificarea acestor adeverințe cu veniturile brute pentru recalcularea unei pensii corecte. Degeaba!

Mi se spune clar că este foarte corect cuantumul pensiei mele stabilit odată cu depunerea dosarului de pensionare și cinic mi se spune că dacă nu îmi convine să  dau în judecată Casa de pensii!

„Amabile” câteva funcționare din cadrul Casei de pensii mă sfătuiau să nu dau în judecată pentru că doar mă voi enerva, stresa și sigur voi pierde…

Calvarul – Episodul nr. 2

– ANUL 2016 – luna mai – dau în judecată Casa de pensii a sectorului  3  București pentru recalcularea pensiei mele de la depunerea dosarului de pensionare din 1 august 2009,  ținându-se cont de veniturile brute din cele trei (3) adeverinţe de la Biblioteca Națională și Adeverința cu cele 8 luni lucrate la Fortuna SA. Procesul a durat din luna mai 2016 până în aprilie 2018, iar în luna mai 2018, la cererea mea se trimite  Comunicarea atât mie cât și Casei de pensii.  A fost un proces incorect printr-un evident mod răuvoitor de conducere a dezbaterilor din timpul procesului  atât la Fond cât și la Apel. Un proces cu  21 de înfațișări (!?) inutile, anânări nejustificate.

Alte procese identice – dacă ne uităm pe Portalul Tribunalului durează două-trei luni.

–  NU  s-a ținut seamă de multe înscrisuri și documente expuse în Dosarul cauzei.

– NU s-au respectat multe articole din legile țării.

– Mi s-a impus un expert contabil plătit de mine cu  800 lei, de care nu era nevoie,   dar păstrat de către completul de judecată în contra voinței mele.

– Am și recuzat expertul  verbal și în scris după prezentarea de către acesta a unui Raport de expertiză cu multe greșeli – NU S-A ADMIS!

(Prin vizitele dese ale expertului la Casa de pensii, acesta a aflat de la o persoană din Compartimentul Juridic că situația doamnei Constantinescu Vasilica putea fi rezolvată  la Casa de Pensii. NU trebuia să se ajungă la Tribunal)

– NU s-au discutat niciodată obiecțiunile mele la Raportul de expertiză care prezenta multe greșeli, eu analizându-le pagină cu pagină, prezentându-le foarte clar. Deși au fost 3-4 înfațișări pentru discutarea acestora, de altfel, obiecțiuni solicitate chiar de Completul de judecată, acestea nu s-au discutat/analizat niciodată.

–  Am recuzat și Completul de judecată – NU S-A ADMIS!

– Am depus memorii explicând lipsa unui proces corect către Președintele Tribunalului București, Conducerii CSM și  Conducerii Inspecției Judiciare.

Totul fără rezultat! Procesul și-a urmat cursul… nefiresc.

Dacă ar exista o Lege și pentru magistrați, ar mai fi avut loc atâtea înfățișări inutile?

Așadar, la cererea mea, în 11 mai 2018 se transmite Comunicarea.

Hotarârea TB nr. 7312/2017- 18.10.2017 spunea foarte clar și simplu în cinci puncte: Recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 01.02.2016; Un punctaj mediu anual de 1,75969; cu un cuantum al pensiei de 1615 lei; cu obligația Casei de pensii să plătească DIFERENȚELE dintre pensia legal cuvenită, stabilită conform sentinței definitive a TB și pensia efectiv încasată începând cu 01.02.2016!; Casa de pensii să plătească  pârâtei drept cheltuieli de judecată suma de 800 lei.

Fără nici o motivație, în urma procesului care a durat doi ani  nu s-a admis reviziuirea totală  a cuantumului pensiei mele începând cu  01.08.2009  odată cu depunerea dosarului de pensionare așa cum ceream încă din Întâmpinarea depusă în susținerea cauzei.

ÎNTREBARE: dacă s-a constatat că era o pensie greșit calculată din start, de la depunerea dosarului de pensionare din august 2009,  DE CE modificarea trebuia să fie doar din 01.02.2016?

Sau

DE CE nu s-a hotărât, măcar,  RE-calcularea pensiei, din anul 2012 de când am solicitat Bibliotecii Naționale adeverințele cu veniturile brute și a fost acel proces inutil între 2012- 2014 pentru a obține aceste adeverințe?

Toate aceste acte cu explicații erau depuse în Dosarul cauzei.

URMEAZĂ…

Calvarul meu – episodul 3 – cu NE-respectarea unei Sentințe defintive, scriindu-se clar, negru pe alb, în Adresa CNPP nr. 19019/21.05.2019 semnată de director Carmen Toni:

Programul informatic NU a preluat cuantumul stabilit de SENTINȚA CIVILĂ  pe perioada 01.02.2016 – 01.01.2017”

One Response to Situația kafkiană, ubuescă a unei pensionare din România!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *