Eu…

EU

Ploua mărunt, strada tremura liniştită sub imperiul nopţii, felinarul din colţ dădea o lumină galben-dulce. Priveam pe geam cufundat în clepsidra minţii încercând să-mi amintesc ultimul zâmbet. Minutele-mi păreau SECOLE şi lungi ERE. Respiraţia… incercam să-mi aud bătăile inimii, dar eram secerat din când în când de-un frison rece. Nu eram eu însumi. Plecarea ei mi-a scuturat grădina de roade şi pădurea de frunze. A lăsat leul liber, înfometat, în agonie. Nu ştiu unde-a plecat sau dacă revine. Mă întreb, oare această suferinţă va dura mult? Nu pot îndura, mai degrabă aş fi pornit un război, să aud în ureche lovituri de tun, decât să trec prin acest iad al lipsei ei. Nu ştiu cum o cheamă, nu cred să aibă vreun nume, dar interesant, răspunde la toate numele. Am făcut dragoste doar privindu-ne, este supremă această atingere, n-o simţi, doar o intuieşti.

Doamne, măreşte-mi frecvenţa respiraţiei, simt că mă sting sau învaţă-mi fiinţa să caute moscul, parfumul ce vine de nicăieri şi se duce pretutindeni. Ştiu, am văzut bucăţi din mine înainte de a mă naşte, mi-am văzut plusul şi minusul „bărbatul şi femeia”.

Erau împreună atunci, pe urmă şi-au început cadenţa separate „la umbră minţii.” Şi s-au înstrăinat. Pe om, dacă nu se simte complet îl cuprinde goliciunea/ suferinţa şi încearcă să-şi completeze forma cu ceva din exterior.

De fapt toată această călătorie şi căutare este iniţiatică. Încercarea de-a aduce la un loc cele două jumătăţi de măr. El şi Ea, Ea şi El, EU…

Şi din nou plouă mărunt, stradă tremură liniştită sub imperiul nopţii, felinarul din colţ dădea o lumina galbenă- dulce.

EFECTE

Am avut curajul să călătoresc printre lupi şi-am simţit forţa distructivă a pietrelor deşertăciunii şi nemernicia inconştienţei colective. Mai bine trăiesc frigul şi tremurul Siberiei, decât să accept resturile zeilor.

Un animal metafizic îmi dă târcoale încercând să-mi invadeze memoria. Sângele vocalelor a curs peste şoapte închinându-se în faţa curenţilor imperiali. Am simţit muşcătura gerului astral şi fiordul cuvintelor bolovănoase, dar am rezistat căci sentimentele mele făceau piruete într-o stare de tranşă.

N-am plantat niciodată otravă şi n-am permis profesorilor de morală să-mi dea speranţe oarbe. În Turnul de Fildeş este o tăcere fără chip, nu ştii cine urmează să ucidă. Trăim imprevizibilul pe viu, unii au colţi de aur. Clipa flămândă priveşte la viitorul care scârţâie trist, un biet pribeag condamnat la speranţă. Ce va fI?

Întrebându-mă, era să-mi prind tâmpla în moara iluziilor, dar în ultimul moment mi-am spălat chipul cu gânduri. Nu este vremea să cerşim îndurare, am greşit destul, am văzut Universul sângerând de-atâtea ori.

O conştiinţă sfărâmată încearcă să înoate singură către liman, n-o aşteaptă nimeni, doar palate ingenunchiate.

CE DEZAMĂGIRE . . .

OCHI DE VULTUR

Privirea mea, întreaga fiinţă stă în faţa unui nuc, un nuc falnic, bătrân şi plin de vulturi. Probabil îşi au cuibul acolo, nu ştiu, sau poate au sosit pentru mine! O fi vreun semn? În tradiţia şamanică vulturul simbolizează eliberarea, eliberarea sufletului meu, a ochilor plini de lacrimi, întoarcerea la zborul iniţial.

Închişi, deschişi deasupra lumii
şi-a stelelor cuprinşi
regi şi supuşi, vulturi pleşuvi
destine amare frunze şi gheare

fiorul meu strâns în noapte
peste câteva şoapte de la vreun Zeu
stăpâni în cer cuprinşi în mister
cuibul ascuns în nepătruns

ouă de aur dintr-un tezaur
doar inima-mi grea ştie a-l căuta
mă înspăimântaţi zburdându-mi pe frunte,
mergeţi departe în grota din munte.

SĂ NU UCIZI

Să nu ucizi în tine speranţa de-a fi OM
Să nu ucizi prin ură iubirea din ATOM

Să nu ucizi trecutul tabelă de MARCAJ
Să nu ucizi durerea produsă de PICAJ

Să nu ucizi cuvântul puterea de A FI
Să nu ucizi candoarea născută în COPII

Să nu ucizi străbunii uitând al VIEŢII SENS
Să nu ucizi credinţa că eşti un TOT IMENS

Să nu ucizi misterul LUMINII de-NCEPUT
Să nu ucizi momentul TOPIRI-n ABSOLUT.

*

Voi fi cândva o amintire
O rugăciune fără glas
O adiere de iubire
Un gând ce-n urmă a rămas.

Nepieritor, trecut prin veacuri
Cuvântul creator va fi
Şi prin aceste vorbe-leacuri
Mereu şi pur vă voi iubi . . .

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*