Revoluție

REVOLUȚIE

În țara mea-nceput-a o nouă revoluție
făcând să cânte-n mine instrumente de percuție
și s-a născut din piatră o nouă instituție
ce a deschis o poartă spre-o mare evoluție.

Din centrul mut al minții mele un strigăt se aude
un strigat ce se pierde aprins pe frunze ude
a celor ce s-au dat râzând ofrandă vieții
pentru o cauză clară ca zorii dimineții.

Un imn adus celor ce sângele și-au dat
și pâine dulce/amară cu rudele-au mâncat.
Doar să respire liber și-această libertate
și-au luat-o cu durere, pășind cu demnitate.

Cât să suporte-un neam atâta umilintă
stând cu genunchii frânți de-atâta nevointă?
S-au ridicat să-și strige cu fața-nlăcrimată
că nu mai vor dictatură, în astă viață, toată.

Am așteptat momentul, minutul și secunda
așa precum oceanul își drămuiește unda.
Să cadă zidu-acesta ce strajuia-ntre noi
lăsând în urmă pete și urme de noroi.

Sunt urme-adânci de gloanțe și azi se mai aud
cum cad pe rând în noapte, pe caldarâmul ud.
Ați preluat puterea, atunci ne-ați secerat,
noi am intrat în horă cu capul frânt, plecat.

Și sute de blesteme pe voi vă vor ajunge,
că ne-ați furat credința și-ați scris pe cer cu sânge.
Minciuna și urâtul le-ați fluturat pe rând
în timp ce pruncii noștrii plecau câtre mormânt.

Căci nu există taine și nici tăinuitori,
dar ce-ați făcut atunci și-acum ne trec fiori.
Ascunși în blănuri albe de miei, ne-ați sfârtecat
și ne-ați vândut în piață ca pe un fruct furat.

N-aveți loc de odihnă, grăita-ți doar otravă
nu v-ați uitat la țara ce lacrima firavă.
Ați dus o luptă hâda cu demonii din voi
v-ați insușit cu forța, stindarduri de eroi.

BLESTEM

Căzut-a ca trăsnet ce vine în senin
scăldat în lacrimi albe și pline de suspin
așternut pe un neam ce-și așteptă demult o dreaptă sărbatoare
și s-a trezit plin de noroi și călcat în picioare.

În lanțuri ruginite, prinse de mâini și-atent mesteșugite
voi scorpioni ai răului și ai minciunii fii
v-ați făcut cazemate, castele și palate din trupuri de copii
făr’ să gândiți o clipă c-ați plămădit iluzii cu aur poleite.

Eroi au fost aceia ce s-au jertfit în stradă
ca-n urma pașilor lor cruzi să faceți voi paradă
un cârd de cerșetori netrebnici, un pumn de oseminte
ce n-au avut nicicând un crez, uitând de cele sfinte.

Vânzătorii de suflete umblă încă liberi pe stradă
orchestra din umbră cânta din noi aceiași șaradă
de seceră, ciocan și coasă s-or stinge vinovații
să ne-nchinăm cu toții dar, căci din mormânt ne strigă frații.

Tu, umbră ce-mi treci prin față încă zâmbind
e doar un rânjet sec ce umblă liber, defilând,
ți-ai luat omule gloria toată pentru tine
și n-ai lăsat pe masa lor nici un colțuc de pâine.

Blestem e ora ce-a trecut și-n timp cea viitoare
iată poporul alergând în piept cu-o rană mare
cere dreptatea să i-o dai căci tu i-ai stins lumina
l-ai lăsat străin în solul lui strivindu-i rădacina.

O haită de lupi ce-și ascultă vânatul
deghizați în oi își ascund în umbră păcatul
și-au luat drepturi pe care nu le-au avut
și-au ascuns crime atroce, de care noi n-am știu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*