PĂMÂNTUL
Neant, femeie bogată, rod îmbelşugat, fecioară mirosind a smirnă,
calc pe ierburile tale fără ca durerea să-ţi cuprindă coapsa, pomi în
floare, seminţe răspândite prin păduri, dulceaţă şi freamăt ancestral,
tu, fată-flăcău, polaritate totală, negru şi galben împletit într-o cunună
de aur. Ţii în tine viaţa şi moartea, înălţarea şi învierea, legile lui Newton
şi intreaga creaţie cu visele ei frumoase şi diadema suferinţei prinsă
în mijlocul unui cerc închis. Păsări de noapte, fluturi cărămizii, pantere
şi urşi polari, toate adunate la sânul tău hrănitor şi neînduplecat.
Ultimul meu leagăn şi primul meu cântec, din pântecele tău aducător
de lumină m-am împărtăşit, adunat în genunchi pe covorul de trestie,
cu ochii deschişi, privind la naşterea ta permanentă, te-am iubit ca un
adevărat cavaler ce-şi abandonează sabia la poarta de lut a iubirii de Sine.
APA
Nectar Divin, simbol al uniunii cu dimensiunea sacrului,
la polul opus focului, unduitoare şi păstrătoare a informaţiei
primordiale, codul perfect şi ascuns în haina fără nasturi
a celulei, transcede viata şi o întreţine, asigură respiraţia
şi existenţa fiinţei, lăsând urme de cristal în palmele mele,
petrecându-mi Sinele pe singurul drum cunoscut universului,
cutremurând din somnul cel greu mintea şi firea omenească,
cascadă a sufletului şi lacrimă maternă lăsată pe obrazul
pruncului ce stă adormit sub roua multicoloră a dimineţilor
violet. Sărutul meu lăsat pe unda fără zgomot a oceanului
ce pluteşte albastră, închinând materiei poezia fără rimă a celui
ce-a zămislit această lume, în globul de sticlă al permanenţei.
LUMINA
Firească, transcedentală, una cu Dumnezeu şi cu mine,
stă precum un artist ce-şi contempla creaţia în inima
ce-şi deschide cămara, în adâncurile mării unde-şi dorm
somnul coralii, în cerul unde stăpânesc luceferii, pe câmpul
cotropit de florile-dantelă, lumină tainică şi parfum de tei,
translucidă pe fruntea mea ce-şi etalează urmele stelei
fără nume. Viteză perfectă, dincolo de cea a sunetului,
duci printre sori şi planete, melodii create de civilizaţii
îndepărtate. Nimeni nu te poate atinge, dar fără tine
nimic nu poate exista, nici privirea mea nu poate
descifra matematica perfectă fără codurile de argint
ale tale: totală, magnifică, nesupusă întunericului.
Lasă un răspuns