Pe malul râului Siret, în dreptul localității Alexandru Ioan Cuza, s-a descoperit în anul 2014 un coif macedonean. Cum a a juns acest coif în acestă regiune? Între anii 330 – 331 î.Hr. are loc la nord de Marea Neagră expediția de pedepsire a geților și sciților condusă de către Zopyrion, strategul lui Alexandru cel Mare. În fruntea a 30.000 de ostași macedoneni acesta ajunge la Olbia, loc consemnat și de către cronicarii vremii. Aici are loc o confruntare majoră, undeva la nord de Marea Neagră, într-o locație neconfirmată, unde Zopyrion este înfrânt și ucis, el și cea mai mare parte a oastei sale. Alexandru cel Mare a fost foarte afectat de înfrângerea suferită de Zopyrion și intenționa să conducă personal, la un moment dat, o expediție de pedepsire a geților din zona Pontului. Nu a mai apucat să facă acestă expediție, întrucât a murit în anul 323 î.Hr., la vârsta de numai 33 de ani.
După 2.300 de ani, în anul de grație 2014, în zona comunei Alexandru Ioan Cuza pe malul Siretului se descoperea un coif de origine corintiană. Zona unde a fost găsit este bogată în materiale arheologice care datează din timpul cucutenienilor, dacilor și marilor migrații. În regiune s-a găsit și ceramică grecească într-o cantitate destul de mare, lucru care poate sugera existența unei tabere cu origine grecească (macedoneană). Deasemenea, la câțiva kilometri de locul acestei descoperiri, la Movileni, există două movile unite între ele cu un val de pământ (la care s-a cercetat (sondat) arheologic doar valul de pământ) unice în Moldova ca amplasament. Nu știu să se fi făcut o cercetare a locului unde s-a găsit coiful. Este posibil ca pe teritoriul actual al comunei Alexandru Ioan Cuza, sau undeva în împrejurimi, această mare oaste de 30.000 de macedoneni să fi avut o tabară militară. Este posibil deasemenea, ca la întoarcere, macedonenii să fii făcut un popas și să fi înhumat în cele două movile (sau doar în movila de pe partea dreaptă a drumului ce duce la Heleșteni) pe viceregele Zopyrion și pe unul din generalii săi, căzuți în bătălie. Poate și această bătălie a fost undeva pe aproape.
Satul Alexandru Ioan Cuza, în raza căruia a fost descoperit coiful de tip corintian, a fost strămutat din vechea vatră în anul 1878, de pe malul vestic al râului Siret, pe malul estic, într-o zonă mai puțin supusă inundațiilor. Vechiul nume al satului era Șcheuleț (de la șchei= defileu, chei, crucea șalelor la cai). În apropierea satului există două situri arheologice: unul în locul numit „la Movilă”, la 2 km V de sat, pe malul stâng al Siretului și un al doilea situat în „Țarina de Jos”, la cca. 300 m SE de sat, la confluența pârâului Țiganca (în stânga) cu Siretul prezentând, urme de locuire succesivă din perioadele: sec. XVII – XVIII, sec. XV epoca medievală, sec. IV epoca daco-romană și sec. II-I î.Hr. Latène, cultura geto-dacică. Satul Șcheia este menționat în cronica „Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă” scrisă de Grigore Ureche, unde apare ca loc de desfășurare al bătaliei de la 6 martie 1486, dintre oastea moldavă condusă de Ștefan cel Mare și oastea ungară condusă de Hroiot. Descrierea bătăliei de pe Dealul Șcheii poate fi găsită în poemul „Aprodul Purice” de Costache Negruzzi.
De curând, în sud-vestul Ucrainei, pe vechile teritorii ale Geților de Aur primordiali, s-a descoperit un alt coif de sorginte corintiană, datat în perioada secolelor IV – III î.Hr., la o adâncime de 50 cm în sol, acesta aparținând probabil tot unui soldat macedonean. Descoperirea a avut un ecou deosebit pe rețelele de socializare, datorită sumei pentru care a fost vândut (11.500 de dolari).
Cele două coifuri seamănă identic unul cu celălalt, fiind fabricate de aceiași meșteșugari și dovedindu-și prin formă și caracteristici aceeași sursă. Dar, în colecţia de arheologie a Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, se păstrează un tezaur unicat prin componenţa sa pentru întreaga Europă. Acesta a fost descoperit în localitatea Olăneşti, raionul Ştefan Vodă, în anul 1958 şi datează de la sfârşitul sec. IV î Hr. Tezaurul conţine șase coifuri, opt cnemide şi un opaiţ din bronz (candelabru). La momentul descoperirii tezaurului, coifurile erau puse unul peste altul și ascundeau cea mai importantă piesă din comoară – opaiţul din bronz (candelabru), cel care are o inscripţie în limba greacă veche. Istoricii au concluzionat că piesele acestui tezaur au aparţinut armatei lui Zopyrion. După cum observăm, faptul că armata macedoneană a pierdut bătălia cu geții din zonă, a făcut-o pe aceasta – aflată pe drumul de retragere – să renunțe la o parte din echipamentul militar ce-i devenise povară. Nu ar fi de mirare ca pe viitor să se mai descopere astfel de artefacte, lăsate de marea armată a lui Zopyrion, cea înfrântă de nemuritorii geți, strămoșii noștri. (G.V.G.)
Lasă un răspuns