Călător prin România: Ilfov, comuna Nuci

Într-o frumoasă zi a acestei toamne pastelate am abordat cu elan drumul către comuna Nuci din Ilfov, dornic de a cunoaște vecinătățile capitalei noastre aglomerate. Odată ajuns în localitate, am pornit în călătorie printre nucii rămuroși, prin întreaga comună… Comuna Nuci, cea care în trecut s-a numit și Merii Petchii-Netezești, iar apoi Merii Petchii, este formată din satele Merii Petchii, Balta Neagră, Micșunești-Moară, Micșuneștii Mari și Nuci (reședința). Comuna Nuci s-a format ca așezare pe teritoriul unor foste moșii mânăstirești sau boierești. A cunoscut o perioadă de maxima dezvoltare în secolele XVIII-XIX, odată cu construirea unor biserici, considerate astăzi monumente istorice. Comuna Nuci (numele comunei îi vine de la o livadă de nuci,  un așa zis „nucet”) se află în extremitatea nord-estică a județului, la limita cu județele Prahova și Ialomița, pe malurile Râului Ialomița, fiind singura comună ilfoveană având localități pe malul stâng al acestui râu. Comuna se învecinează la nord cu comunele Balta Doamnei și Gherghița din județul Prahova, la vest cu comuna Gruiu, la sud cu comuna Grădiștea, iar la est cu comuna Rădulești din județul Ialomița.

Pe raza comunei Nuci se află Mănăstirea Balamuci, un monument istoric de arhitectură de interes național, datând din secolele al XVII-lea – al XIX-lea (menționată la anul 1627 ca Mănăstirea Nicolae Sitaru), ansamblul cuprinzând biserica „Sfântul Nicolae”, chiliile și zidul de incintă. Mănăstirea se află pe un drum forestier, la 3 km Nord de satul Sitaru. Movila pe care a fost construită mănăstirea a fost inițial o insulă în mijlocul apelor Ialomiței, fapt pentru care, Patriarhul Macarie al Antiohiei, care a vizitat mănăstirea în anul 1656, o numea în însemnările sale de călătorie „Mănăstirea în apă”. Ulterior, apele și-au schimbat cursul, insula rămânând o simplă movilă de pământ. Documentele atestă faptul că, încă din secolul XIV, această regiune constituia proprietatea familiei Greceanu, care a construit pe această moșie un frumos palat boieresc precum și biserica familiei din satul Greci. La începutul secolului XVII, moșia Greci devenise proprietate a Mănăstirii Snagov, fiind donată de un strămoș al lui Papa Greceanu. Se știe că regiunea Codrilor Vlăsiei a constituit o străveche vatră sihăstrească caracterizată printr-un mare număr de așezări monahale constituite din mici schitulețe și chilii izolate. O notă caracteristică a sihăstriilor din Codrii Vlăsiei o constituie faptul că erau situate cel mai des pe insule, în mijlocul râurilor și lacurilor din această regiune. Ceea ce știm cu certitudine este faptul că aici exista încă din secolul XVI „o bisericuță de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, abia îngrădită de niște sfinți pustnici pădureți”. Această bisericuță a rezistat până în secolul XIX. Jupânul Papa Greceanu a ridicat în 1627 frumoasa mănăstire Balamuci, dăruindu-i și o parte din moșia sa. În legătură cu originea numelui mănăstirii nu dispunem de informații sigure. Cert este numai faptul că de la bun început s-a numit Mănăstirea Balamuci, asemenea și satul cel mai apropiat. În legătură cu numele acesteia, cea mai plauzibilă tradiție este cea care afirmă că numele s-ar datora faptului că întemeietorii primului schituleț din acest loc erau niște călugări numiți „nebuni pentru Hristos”. Papa Greceanu, ctitorul Mănăstirii Sitaru, a fost una din personalitățile de frunte ale țării, care a avut timp de peste 30 de ani un rol deosebit de important la curtea domnitorilor din Țara Românească. D. Greceanu afirma că mănăstirea a fost construită în anii 1626-1627. Această afirmație nu este susținută de documente concrete, dar este totuși cea mai plauzibilă, deoarece este cert faptul că lucrarile nu puteau începe înainte de 1626 (deoarece abia în 26 noiembrie 1625 a fost răscumpărată moșia) precum și faptul că în 1631 lucrările erau deja terminate și mănăstirea era deja bine organizată (nr. crt. în Lista Monumentelor este 582, cod LMI IF-II-a-A-15263).

În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente de arhitectură. Unul este biserica „Sfinții Alexandru și Nicolae” din satul Nuci, construită în 1912. Celălalt este ansamblul fostului conac Lecca-Micșunești din satul Micșuneștii Mari, datând de la mijlocul secolului al XVIII-lea. (situat pe şos. Orhideelor nr. 115, sat Micşuneştii Mari, comuna Nuci, cu nr. crt. 640, cod LMI IF-II-a-B-15296, în lista monumentelor istorice), ansamblu ce cuprinde conacul propriu-zis, turnul de poartă și Biserica „Născătoarea de Dumnezeu”, ctitorită în anul 1748 (pictată în stil brâncovenesc la 1790). Conacul Lecca-Micșunești din satul Micșuneștii Mari a fost retrocedat de curând. Demnă de menționat mai este și biserica din satul Netezești (cu hramul Sfânții Alexandru și Nicolae), construită monumental în stil bizantin, dar combinat cu tradiția ortodoxă românească, ridicată între anii 1780-1783 și aflată pe strada Calea București, numărul 213. Interiorul acesteia este pictat în ulei de marele pictor Nicolae Tonitza. Pictura bisericii a suferit două intervenții de restaurare necorespunzătoare, una după primul război mondial și alta în anul 1956. În prezent necesită o restaurare complexă.

Pe teritoriul comunei Nuci mai sunt încă patru biserici creștin – ortodoxe: în sat Nuci Biserica „Constatin și Elena” (str. Calea București, nr. 62), Biserica „Adormirea Maicii domnului” (str. Brazilor, nr. 120; aparține de Ansamblul Conacului Mareşal Constantin Prezan), Biserica „Naşterea Maicii Domnului” (înc. sec. XX; aflată pe str. Crinilor nr. 70, sat Merii Petchi – trup istoric Sudiţi) și Biserica „Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.

Comuna are în utilizare patru școli și grădinițe în satele Micsunești Moară, Micșunești – Mari și Merii – Petchii. A existat în trecut în această comună un ansamblu de dansuri folclorice bărbătești, acum dispărut. Mare surpriză a fost descoperirea în această comună a unor meșteri locali, artizani valoroși ce duc pe mai departe tradiția lucrului în lemn sau al împletiturii din nuiele de răchită. Astfel, Nuțu Vasilica din str. Malu Roșu, nr. 57, lucrează cu lemn de tei, creând linguri și linguroaie, polonice și spatule, tocătoare și sucitoare, atât de necesare gospodinelor ce vor să abordeze în mod tradițional bucătăria noastră românească. Pe strada cu nume predestinat de Răchitari, la nr.2, am întâlnit pe domnul Ganea Petre, cel ce coordonează firma „Agroconstruct Multifuncțional SRL”, ocupându-se cu migăloasa muncă a împletirii din nuiele de răchită a unor coșuri multifuncționale. Coșurile create aici pot avea o dublă funcție: de depozitare și de decor. Acestea, folosite în casă, oferă spațiu de depozitare pentru diferite articole, ajutându-te să păstrezi ordinea în locuință. Coșurile împletite dau și un plus de originalitate în amenajarea încăperii. Ele pot fi disponibile în diverse culori, forme și mărimi.

Pe viitor, aici, sub nucetul rămuros al localității, poate avea loc un „Festival al nucilor”, în perioada recoltării acestor fructe atât de folosite în bucătărie și la cofetărie. Atunci, la umbra unor nuci umbroși vom sorbi un must din proaspăta recoltă a anului, vom mânca niște mieji de nucă prăjiți cu sare și vom rupe cu mâna o pâine proaspătă, fierbinte, așteptându-vă și pe dumneavoastră!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*