Memento mori

MEMENTO MORI

Dacă priveşti dincolo de limitele impuse, realizezi că eşti în centrul legilor galactice, ce ţin sub control întreaga mecanică a lucrurilor. Această textura fină ce penetrează realitatea este expresia lui Dumnezeu. Rămâi tăcut în faţă ei şi a acestei teleportări a elementelor iniţiale şi finale. Zeul morţii este un modelator, fără de care nu se poate. Învăluit într-o perdea fină, transpare uneori dezvăluindu-şi misterul. .

Moartea este o TRECERE, nu este statică, este nedefinită, perceptibilă uneori şi spectaculoasă. Aburul cald „energia” ce populează lutul frământându-l cu gingăşie, este un magician al timpului. Toate porţile temporare sunt deschise în faţa morţii
„imprevizibilul drum,” este filmul unei vieţi si căpitanul vasului navigând pe oceanul străveziu şi nestatornic.

În ultima clipă se arată, o recunoşti, este una cu tine, niciodată n-a stat deoparte. Îţi întinde mâna să nu te-mpiedici în pragul necunoscutului şi să-ţi depăşeşti teama însoţind-o.

Nu există sfârşit, este un nou început, INCREDIBIL PUZZLE . . .

TIPAR

Se afla la o răscruce, desprinderea de lume îi dădea senzaţia de libertate. O tăcere smerită a minţii se făcea auzită pretutindeni.
Ştia că iluminarea era preţul muncii personale, o căutare situată dincolo de micuţa carapace a trupului.

Şi-a încetat rătăcirea când a realizat că ataşamentele dau aripi experienţelor. Cel puţin avea un punct de plecare.
Această independenţă a structuri psihice era o stare atemporală unde misterul se revelează în linişte, iar fiinţa îşi extinde curgerea vieţii către acea ultimă împărtăşanie simbolică.

Încerca să facă un experiment de gândire, să dea inutilului o definiţie. În adâncurile matricei, dincolo de cochilia nevăzută, să atingă nucleul Divin, dar vocea furioasă voia să oprească drumul evolutiv, printr-un urlet animalic.

Toate ideile filosofice se disipau rând pe rând, dar n-au avut forţă să rupă echilibrul, pentru că la marginea devenirii, fiinţa iese din carapacea ei ca un organism ce respiră plenar, supraelaborandu-şi condiţia.

Raţionamentul abstract îşi traduce impresiile; trăim în mai multe dimensiuni.
Aventura spiritului a reprodus realitatea, sfidând legile logicii şi arătând tuturor cauza oricărei iluzii / IGNORANŢA.

DOAR EU

Dacă eşti adânc implementat în propria energie, înveţi să culegi destine, îndepărtând pânzele de păianjen de pe chipul lumii.
Imposibilul poate fi atins, trebuie să devii un cerc perfect, un întreg mulţumit de Sine, conştient că suferinţa are întotdeauna un sens.

Te împiedici sau zbori, nu există altă cale privind în aceiaşi direcţie fără complexităţi sau mândrie, deschizi aripile personale ale iubirii, ştiind că sacrificiul aduce sublimul.

Iubirea este un joc sălbatic uneori, dar care nu se deghizează. Prin acest joc omul atinge adâncimea, înălţarea şi extazul, topindu-se într-un înger.

O aromă a delicateţii şi esenţă a civilizaţiei, o stare lipsită de suferinţă în care regula jocului rămâne neschimbată.
Un arc de triumph, triumf asupra ipocriziei, dogmatismului, aroganţei şi revenirea la o stare normală, silenţioasă, este originea vieţii manifestate.

Sunetul unui bambus gol deţine ecuaţia vidului, iar tăcerea este un refuz Hristic, care ţine porţile deschise şi lăsate prins în jocul ce duce mereu departe, strivind puterea dominantă a minţii, acoperind goliciunea interioară, gustând şi savurând nebănuita
bogăţie de tandreţe.

– Subconştientul nu doarme niciodată –

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*