O barcă monoxilă de 4 000 de ani vechime a fost descoperită la Ostrov (jud. Constanța)

O descoperire de excepție a avut loc în toamna anului 2015, în însorita noastră Dobroge. O barcă din lemn, veche de aproximativ patru mii de ani, a fost descoperită întâmplător de pescarii din localitatea dobrogeană Ostrov (jud. Constanța). Barca, o monoxilă, este cioplită dintr-un singur trunchi de copac. Obiectul a fost dus la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța, unde este păstrată în condiții speciale de umiditate, pentru a nu se deteriora. Acest fel de ambarcațiune a început să fie folosit încă din epoca de piatră. Barca este făcută din lemn dur, pentru rezistență. Monoxila era folosită pentru pescuit, transport și chiar în vreme de război. „Acest mod de a lucra ambarcaţiunile este foarte vechi, are 4-5000 de ani vechime”, declara Gabriel Custurea, fostul director al Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța. În România mai există o astfel de barcă, găsită în anii ’70 în albia Crișului Alb, însă are doar 700 de ani vechime. Monoxila de pe Dunăre a fost descoperită accidental de câțiva pescari. Ei ar putea primi 30 la sută din valoarea descoperirii, doar după ce obiectul va fi evaluat de un expert.

Asemenea bărci cioplite din trunchiuri de copaci putea folosi Alexandru Macedon, atunci când a trecut Dunărea cu armata sa, sau mult mai târziu, de Mircea cel Bătrân în secolul al XIV-lea, care avea chiar o mică flotilă de astfel de ambarcaţiuni din trunchiuri de stejar scobiți, pentru a naviga pe râurile ţării şi pe Dunăre. Monoxila care a ajuns la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (M.I.N.A.C.), a intrat într-un proces necesar de restaurare și conservare. Tehnologia de creare a monoxilei este foarte veche, aşa că barca descoperită la Ostrov poate avea între 5.000 de ani și 100 de ani, pentru că ţăranii și pescarii din Dobrogea scobeau câte o astfel de lotcă şi ieşeau la pescuit. Pentru a se clarifica problema vexhimii sale, noua descoperire din Dobrogea va fi datată de specialiștii de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, după ce va fi trimisă o mostră. „Am avut noroc cu această descoperire. Mai ales şi că este în stare bună, are doar nişte crăpături, care vor fi rezolvate de restauratorul nostru. O vom expune pentru publicul probabil în primăvară (2016), dar să vedem unde: la expoziţia de istorie modernă sau la preistorie. Depinde de datarea pe care o va face institutul. Oricum, este o descoperire importantă, chiar dacă are doar o sută de ani“, a mai spus domnul Custurea.

Alte bărci scobite în trunchiuri de copac descoperite pe teritoriul României se mai află la Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova (aici sunt două), la Complexul Muzeal Arad, dar este una şi la Muzeul Marinei Militare din Constanţa. Aceasta este una dintre cele mai valoroase obiecte din patrimoniul său, având o lungime de 10 metri şi datând din secolul al XV-lea. Monoxila de aici a fost descoperită în albia Crişului Alb. Mijlocul de navigaţie tradiţional al strămoşilor noştri a fost folosit în număr mare atât pe Dunăre şi râurile interioare, cât şi la Marea Neagră, până în vremea lui Vlad Ţepeş (1476). Trunchiul de copac scobit este primul pas în arta nautică, fapt demonstrat de descoperirea în unele aşezări preistorice dobrogene a unor resturi de peşti ce nu puteau fi pescuiţi decât în larg. Monoxila de la Muzeul din Arad a fost descoperită în mâlul Crişului Alb. Cea din Ploieşti a fost găsită în 1998, în urma unei ploi abundente de mai multe zile, care a dus la ieşirea din matcă a Teleajenului. Aşa a ieşit la suprafaţă buşteanul prelucrat, folosit pentru navigaţie în secolul XV. Aceste bărci erau folosite şi ca „pod umblător”: două dintre ele erau puse una lângă alta, legate între ele şi acoperite cu scânduri, pentru a putea trece chiar şi un car cu boi de pe un mal pe altul.

Veche tehnică strămoșească, această artă a scobirii trunchiurilor de copac pentru crearea unui mijloc de transport pe ape s-a pierdut în timp, acum fiind mult mai accesibile bărcile din fibră de sticlă. Totuși, spre a avea repere, spre a ști de unde am pornit și către ce ne îndreptăm, este necesar să conservăm și să știm de existența acestor elemente ajutătoare cu care omul a cucerit și mediul acvatic de-a lungul timpului. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*