România nu poate fi comparată cu Jugoslavia sau Cehoslovacia! România nu oferă niciun temei pentru o dezmembrare teritorială!

Circulă pe internet o așa zisă analiză politică la zi a lui Adrian Severin, pornită de la un document german din 1940. O analiză care pe ici-colo o mai nimerește, dar în rest…

Cel mai tare m-a supărat să văd reluată o prostie pe care au spus-o prea mulți ca să nu-i dăm puțină atenție. Este vorba de aprecierea unora cum că după 1990 ne-a pândit pericolul des-membrării României, după un scenariu care s-a arătat eficient în cazul Cehoslovaciei și al Jugoslaviei. Ba mai mult, în martie 1990, la Târgu Mureș, diversiunea încercată de UDMR ar fi fost parte dintr-un scenariu menit să declanșeze tulburările care ar fi dus la o secesiune, la dezmembrarea României!

O spunem răspicat: România nu se compară cu Jugoslavia, cu fostul stat federal, inventat în cancelariile Europei la sfârșitul Primului Război Mondial. În Jugoslavia trăiau mai multe popoare, fiecare cu teritoriul său relativ bine delimitat. Dintre aceste popoare, niciunul nu alcătuia o majoritate absolută a statului, de aceea și statul purta un nume inventat, care nu avea la bază un etnonim. Numele de iugoslav sau jugoslav nu se referea la un popor, la o limbă, ci doar la o construcție politică, administrativă. O etnie jugoslavă nu exista! Iar între etniile din Jugoslavia se aflau și ne-slavi destul de mulți: albanezi, maghiari, români! Astfel că nici numele de Jugoslavia – adică „țara slavilor din sud” nu se potrivea cu realitatea demografică!

Mai mult: între etniile din Jugoslavia relațiile deveniseră tot mai tensionate, culminând cu ura stupidă, veche și nevindecabilă, dintre sârbi și croați! Așa zis două popoare care vorbesc aceeași limbă, incapabile să se accepte ca mădulare ale aceleiași etnii…

Proverbul bănățean cine a văzut vacă albastră și sârb cuminte?! probabil că are și varianta cine a văzut vacă albastră și croat cuminte?! Ca român, ca european, ca om cuminte, mă doare și nu pot înțelege ravagiile pe care le-a putut face la vecinii noștri, creștini cu toții, deosebirile dintre catolicism și ortodoxie… Nu-mi vine în minte decât diagnosticul PROSTIE! Prostie în proporție de masă!… Unde le-au fost liderii spirituali, cărturarii și politicienii care să le răcorească creierii înfierbîntați?!

Cu alte cuvinte, Jugoslavia a dispărut de pe hartă nu din pricina occidentalilor, ci din pricina unei realități clare: nu existau condițiile pentru care acest stat să se constituie și să dăinuie ca stat național!

Cam aceeași era și situația din Cehoslovacia! Nu există limbă cehoslovacă! Nu există etnie cehoslovacă!

Atât Jugoslavia, cât și Cehoslovacia, erau state inventate în cancelariile europene, prin câteva „semnături puse pe un petec de hărtie”! (Expresia îi aparține lui Petre Țuțea!)

Mai este nevoie să arăt prin ce România se află în cu totul altă situație?!

Adaug numai atât: statalitatea românească nu apare nici la 1859, nici la 1918, cum îi aud pe unii prostănaci! Ci statalitatea noastră este veche de sute de ani! Suntem poporul care și-a construit o statalitate proprie în urmă cu sute de ani! Iar de atunci această statalitate continuă neîntrerupt până azi! Pe o durată de peste 800 de ani! Asemenea dăinuire o găsești la puține popoare!

Un stat în care etnia majoritară înseamnă peste 85% din populație este un stat național, opera politică a unui singur popor. Suntem net majoritari și în Transilvania, și în Banat sau Dobrogea, ținuturi românești care, chipurile, ar fi vizate în scenariile dezmembrării României!

Detaliu semnificativ: când statul român și-a pierdut independența după 23 august 1944, cei care au luat arma și au pornit rezistența armată la ocupația bolșevică au fost numai români! Niciun minoritar printre ei!… A nu se pierde din vedere acest detaliu și semnificațiile sale! Mai e nevoie să le explic?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*