S-ar putea să nu avem de ales…

Nu este de mirare că Justiția (?!) aceasta, atât de indolentă şi impetuoasă, uneori, în care ne-am pus mari speranțe!, totuşi, şchioapătă adesea ca orice pacient aflat în criză, ca orice orb ce se îndepărtează tot mai mult de drumul său… Decizia Secției I Penală a Curții de Apel Bucureşti, din data de 24.05.2016, de a o aresta şi extrăda pe Ana Maria Nedelcu, Mama-eroină care şi-a salvat copilul din mâinile tatălui abuziv, din Canada, este malefică! Lunatică! De-a dreptul injustă! Este mai rea decât o diversiune, o piatră aruncată în capul nevinovaților! Ea creează în sufletul nostru analogii dureroase, însă… Cu asemenea magistrați (?!), seduşi de urmele de paşi ale altora, de tratatele internaționale deplorabile, asfixiați de mediocritatea popriului destin, orice sacrificiu uman devine inutil! Până şi o Mamă poate fi incriminată pentru că şi-a salvat copilul şi s-a salvat pe sine însăşi, căutând refugiu în propria ei țară! În patria ei!…

Îmi este şi ruşine să mă gândesc – fie şi o secundă!- că am putea vreodată accepta această nedreptate! Această judecată strâmbă! Şi, totuşi, oameni!… Să fie, oare, decizia aceasta luată de nişte babuini pierduți?!… De ce ne-am face rău în mod deliberat şi de atâtea ori, atunci?! De ce să îi servim pe alții totdeauna, uitând de noi?! De ce un cetățean român şi un copil (alt cetățean român!) ajung pe drumuri, izgoniți în loc să fie protejați de-ai lor?!… Am văzut cazuri când un stat a intervenit în forță – chiar şi în dezacord cu legislația internațională! – pentru a-şi proteja propriii cetățeni.

La noi, din cauza prostiei, incompetenței şi servilismului, românii nu-şi mai găsesc scăpare nici în propria țară. Chiar şi nevinovații sunt vânați în casele lor! Unde mai este compasiunea şi generozitatea?! Empatia pentru cei slabi, în societate, care au nevoie de ajutor?! Nimic nu mai valorează nimic! …Păcat că aşa-zişii justițiari nu sunt de partea noastră! A poporului, deci! Nici de partea dreptății nu sunt, însă… Dar, un lucru ar trebui să-l înțeleagă… S-ar putea să nu avem de ales… Nu putem să ne abandonăm unii pe alții la infinit. La comandă. Singurul drum adevărat pentru noi este cel care ne conduce spre Libertate…