Arhive autor: George Alexander

Alegerile locale 2020. Pe scurt…

Unii laudă calitățile extraordinare ale cetățeanului român care, cică, s-ar fi trezit cumva din apatia, lipsa elementară de simț civic și iresponsabilitatea față de propria țară. „Un nou val, se spune, a cuprins România!”… Sincer, am văzut! La Deveselu a


Fratele meu, ajută-ți aproapele!

Nici măcar reflectoarele nu mai arată totul! Frica, panica, dezastrul acesta pe care-l trăim, ascunși în spatele gardurilor! – garduri care ne despart… – teama de ziua de mâine, îngrijorarea tuturor, percepția publică, tot mai acută, că suntem SINGURI în


Să nu-i abandonăm!…

Nu pot să accept și nu voi accepta niciodată ca unul din noi să fie abandonat, uitat de ai lui sau lăsat să moară de disperare, printre străini!… M-a sunat Camelia Smicală… Îmi este imposibil să vă spun cum era.


Suflete de piatră…

Sufocați de grijile zilnice, manipulați și mințiți, românii nu mai au puterea să fie Oameni și să iasă în stradă pentru aproapele lor, pentru cei mai neajutorați dintre ei! Cazurile dramatice sunt atât de numeroase încât eu însumi am devenit


Suntem la pământ; atât de mulți…

Poate că nimic nu este întâmplător, totuși! Poate că a trebuit să ne moară copii pentru ca noi să înțelegem anumite lucruri. Poate că a trebuit să apară încă o Dramă!, precum cea a Sorinei, copilul molestat, brutalizat, târât cinic,


Tinichele și subcultură de Europa

Am crezut cu toții că va fi mai bine. Am crezut toți, poate, în același ideal: o Europă unită, a Națiunilor, unde bunăstarea, democrația și grija față de popoarele europene va fi evidentă. Ceea ce am văzut deseori însă este


Ce a murit în noi?

Aceasta este dragostea față de propriul popor, față de cei mai neajutorați dintre noi, exersată de monștrii cu chipuri de om, care lucrează chiar în instituțiile statului! Cum să silești, tu, un copil inocent, să renunțe la ce are mai


Un spectacol sumbru

Când scriu aceste rânduri, mă gândesc la prietenii mei maghiari… N-am să uit niciodată cum o biserică întreagă, maghiară, m-a onorat, primindu-mă în mijlocul ei, venerându-mă, aproape!… De aceea, frații mei, sunt hotărât să lupt pentru voi – chiar dacă


Vegheați ca răul să nu se întâmple!

Nu mă bucur de răul nimănui, dar Liviu Dragnea a ajuns în penitenciar nu pentru faptele sale reale, grave, de trădare națională!, ci pentru o simplă găinărie! Prin ce minune, însă, o fi făcut milioanele de euro, averea incomensurabilă?!… Prin


Segregând morți…

„Despre morți, numai de bine!”, spune un proverb. Despre vii, nici nu mai ştim ce să spunem… În spatele atâtor interfețe de comunicare, s-a pierdut frumusețea vieții, Adevărul! Unii spun că oamenii cu adevărat fericiți nu ştiu că sunt fericiți,