Cunoscuta cetatea dacică de la Cârlomănești, din județul Buzău, a fost parțial reconstituită de către arheologi și începând din toamna anului 2014 a devenit prima cetate de tip davă din țara noastră organizată ca muzeu în aer liber. Cârlomănești este un sat în partea de sud a județului Buzău, în Subcarpații de Curbură și aparține de comuna Vernești. Posibil ca denumirea localității să vină de la „cârlan”, cu sens de „miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an; mânz sau cal tânăr, până la vârsta de trei ani”; „cârl-om” putând să aibă sens de „cei tineri”, „cei abia înțărcați”, localitatea cu mulți copii.
Prima atestare documentară datează din 14 iunie 1541, într-un act emis de Radu Vodă. Pe teritoriul localității, în punctul „Cetățuia”, se găsește o importantă stațiune arheologică cu vestigii de locuire din epoca bronzului (Cultura Monteoru) și din epoca geto-dacică, stațiunea fiind cercetată arheologic încă din anul 1967 și până în prezent. Un alt obiectiv arheologic este constituit din cimitirul din epoca bronzului (Cultura Monteoru), situat în punctul „La arman”, unde în cursul săpăturilor arheologice dintre 2001-2007 au fost descoperite 24 de morminte precum și vestigii din secolele al VI-lea — al VII-lea d.Hr. În 1892, Bazil Iorgulescu menţiona „Cetatea de la Cârlomăneşti” în „Dicţionarul geografic al judeţului Buzău” şi aprecia că acea colină „e foarte importantă de studiat din punct de vedere arheologic”. Pe „Cetăţuie” se află o aşezare ce a fost intens locuită în cea de-a II-a epocă a fierului. Aici s-a descoperit în profunzime și o consistentă depunere din epoca bronzului, aparţinând Culturii Monteoru. Graţie acestor cercetări, „Cetăţuia” de la Cârlomăneşti se înscrie într-o familie de situri, răspândită în cea mai mare parte a României, caracterizată prin bogate vestigii suprapuse, din epoca bronzului şi din epoca dacică preromană. „Cetăţuia”, cunoscută încă din 1871 de către Al. Odobescu sub numele de „Movila cu cetate”, a fost cercetată sistematic de Mircea Babeş şi colaboratorii săi de la Institutul de Arheologie al Academiei Române şi de la Muzeul Judeţean de Istorie Buzău, în anii 1967 şi 1972-1981. Săpăturile au fost reluate în anul 2001 în situl aflat pe terasa înaltă din dreapta râului Buzău, într-un punct situat între satul Cârlomăneşti şi şoseaua care leagă satele învecinate Nişcov şi Cândeşti.
Situl ocupă un platou de formă ovală neregulată, cu suprafaţa de cca 7500 mp, separat spre Nord şi Vest de restul terasei Buzăului şi Nişcovului prin ravene adânci, tăiate de apele torenţiale, şi prezentând spre Est şi Sud pante greu accesibile, cu o diferenţă de nivel de 25-30 m. Locul e dispus astfel, încă din preistorie, are o bună protecţie naturală, care explică alegerea sa repetată drept sediu al unor comunităţi umane, întâi în epoca bronzului, apoi în epoca dacică. În arealele din partea de sud-est, cercetate în anii 1972-1978, şi în secţiunea transversală, săpată în 1979-1981, s-au identificat 571 complexe. Dintre acestea, 172 aparţin epocii bronzului şi 271 celei de-a II-a epoci a fierului. Complexele respective aparţin unei depuneri antropogene groase de 1,70-2,00 m, în cuprinsul căreia au putut fi distinse patru niveluri principale de locuire (numerotate de jos în sus): nivelurile I şi II, precum şi partea inferioara a nivelului III aparţin unor locuiri succesive ale purtătorilor culturii Monteoru şi se datează în mare în prima jumătate şi la mijlocul mileniului II î.Hr. Partea superioara a nivelului III corespunde mileniului scurs între locuirea monteoreană şi locuirea geto-dacă clasică. Inventarul descoperit în aceste complexe constă în principal din ceramică geto-dacă clasică, lucrată de mână sau la roata olarului, inclusiv vase fine cu decor în relief sau pictat. Se întâlnesc şi exemplare de import elenistic, precum amforele de Rhodos şi, mai ales, de Cos, kantharoi, balsamarii. Săpăturile au scos un mare număr de unelte şi ustensile, precum fusaiole, greutăţi şi „calapoade” din lut, cute şi râşniţe din piatră, mânere din os, cuţite, seceri, nicovală de bijutier şi sule din fier, oglinzi, fragmente de vase din bronz sau sticlă. Piesele de port şi podoabă sunt mai rare, dar nu mai puţin importante: pandantiv de aur (lunula), fibule de argint, bronz şi fier, paftale de fier, placate cu foaie de bronz ornamentată, brăţări de bronz. Cele mai rare sunt armele şi piesele de echipament militar: lance, pinteni, zăbale.
Certă este existenţa unui atelier pentru prelucrarea cornului, atestat prin piese finite, dar şi prin ramuri de corn de cerb în curs de prelucrare. În chip sigur a funcţionat şi un original atelier coroplastic, ale cărui produse sunt unicate în arta întregii Dacii preromane. Montate pe suporturi conice speciale, statuetele reprezintă în chip naturalist, cu multă expresivitate, lupi, mistreţi, cervidee, păsări şi, mai rar, un bărbat înarmat cu scut, călare (Cavalerul Trac, Danubian, Zamolxian). De o deosebită valoare pentru stabilirea cronologiei davei de la Cârlomăneşti, ca şi pentru studiul vieţii ei economice, sociale şi politice, sunt descoperirile monetare. Tezaurul de 124 piese descoperit aici prezintă particularităţi de execuţie care justifică ipoteza unui atelier monetar local, ceea ce implică existenţa unei autorităţi politice emitente, iar descoperirea recentă (în campania arheologică din 2003) a unei inscripţii ceramice ce documentează existenţa unui „basileus” local vine să aducă o senzaţională confirmare.
Este vorba de trei fragmente dintr-un vas de provizii, de culoare cărămizie, lucrat la roată, cu pereţi groşi de 8-12 mm, în pasta căruia, înainte de ardere, olarul a scris în greceşte numele şi titlul proprietarului. Pe fragmentele descoperite s-au păstrat 5 litere greceşti cursive, incizate cu un vârf ascuţit; primele patru reprezintă, fără dubiu partea finală a substantivului grecesc „basileus”, declinat la genitiv, iar cea de a cincea, foarte probabil, prima literă a unui nume propriu. Traducerea acestei inscripţii este: (vasul/proprietatea) „regelui B……”, confirmând faptul că şefii unor mari aşezări geto-dace aveau statutul şi titlul de rege. Muzeul Județean Buzău a organizat în premieră, în septembrie 2014, „Ziua porților deschise pe șantierul arheologic de la Cârlomănești”, la fosta cetate dacică. Potrivit directorului Muzeului Județean Buzău, Sebastian Matei, turiștii au fost astfel arheologi pentru o zi la situl Cârlomănești din comuna Vernești: „Vizitatorii au putut vedea un cuptor dacic și o locuință, reconstituite de o echipă formată din arhitecți, istorici și arheologi. Aceasta a fost o manifestare complexă cuprinzând inițierea elevilor în tainele arheologiei, vizitarea sitului arheologic și a primelor piese care vor compune „Muzeul satului preistoric”, dar și o expoziție în aer liber cuprinzând vasele și obiectele descoperite în actuala campanie arheologică”. Săpăturile sistematice întreprinse aici în ultimele patru decenii (1967-2006) în situl „Cetățuia” de la Cârlomănești, situată pe raza satului Mierea, comuna Vernești, localizată la patru kilometri nord-vest de municipiul Buzău, au prilejuit descoperiri de o remarcabilă valoare științifică și muzeistică, făcând ca această stațiune să capete un loc astăzi bine definit în sistemul de cunoștințe privind arheologia și numismatica epocii geto-dace clasice, nu numai pe plan local sau regional, ci și pe ansamblul întregului spațiu cultural al Daciei preromane.
Abundența obiectelor descoperite, ca și contextele lor de descoperire, arată că ele nu erau doar folosite, ci și produse pe scară largă în dava de la Cârlomănești. În plus, cetatea adăpostește bogate vestigii ale culturii Monteoru din epoca bronzului și ale civilizației fierului din prima epocă, Hallstatt. Din perioada dacică au fost cercetate trei sanctuare și numeroase construcții civile, a fost descoperit un tezaur de monede din argint și celebrele statuete din lut, cunoscute astăzi în toată lumea drept „plastica de la Cârlomănești”, dintre care se detașează clar statueta „Lupul”, declarată piesă de tezaur. Cetatea dacică de la Cârlomăneşti, judeţul Buzău, a fost parţial reconstituită de arheologi şi începând cu anul 2014 a devenit prima cetate de tip davă din ţara noastră organizată ca muzeu în aer liber și își așteaptă vizitatorii.
Lasă un răspuns