,,Sărbătoarea fânului”

De aproape patruzeci de ani propoveduiesc în pustiu! De primăvara până toamna, câțiva enoriași ai noștri, fie că au, fie că nu au treabă, își găsesc de lucru Dumineca! De-ar sta toată săptămâna tolăniți la umbră, dar Dumineca trebuie să facă ceva! Musai! Altfel nu se simt bine, nu le tihnește nici mâncarea, nici somnul în cursul săptămânii. Dumineca au sporul cel mai mare! Nichipercea pune umărul, se opintește și treaba se isprăvește! Respectivii trăiesc un sentiment de mulțumire, de bine, desatisfacție, de victorie, când lucrează Dumineca. Parcă ar vrea să spună celorlalți: „Vedeți ce curajos sunt eu? Nu mi-e frică nici de Dumnezeu!” La biserică am vorbit de nenumărate ori despre importanța Duminecii, numai că nu cei care vin la biserică batjocoresc cele sfinte, ci alții, care nu vin la biserică nici în ziua de Paști!

L-am atenționat pe unul, care lucra de zor Dumineca, că e păcat să batjocorească cele sfinte. Mi-a răspuns, rânjind: „ – Ha, ha, părințele, știu că vă ocupați cu folclorul! O vorbă din bătrâni zice, că fânul n-are sărbătoare!” A trebuit să recurg și eu la folclor și i-am răspuns ca atare: „ – Tot din bătrâni ne-a rămas și o legendă cu tâlc. Ea spune că într-o Duminică dimineața Dumnezeu s-a uitat peste pământ, să vadă ce faccreștinii Lui. Și-a oprit privirile asupra unui sat. Toți erau la biserică, afară de unul, care ședea pe o bancă la poartă și răsucea un pai pe deget. S-a mâniat Dumnezeu și în momentul acela degetele creștinului s-au uscat! E tot din bătrâni! Aș adăuga, însă, porunca lui Dumnezeu, a patra din Decalog, care spune așa: „Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca s-o sfințești. Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Că în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele, iar in ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o” (Ieș., XX, 8-11). În afară de aceasta, pentru noi, creștinii, Dumineca este Ziua Învierii Domnului Iisus Hristos. Altfel spus, fiecare Duminecă este o repetare a Sfintelor Paști!”

Este dureros și revoltător, ca niște creștini botezați în numele Sfintei Treimi să lucreze într-o veselie în dumineci și sărbători religioase, dar să nu miște un pai în „sărbătorile băbești”, fie că e „marțea trăsnetului”, fie „joia iepelor”, „marțea lupilor sau a urșilor” etc.

În Sfânta Scriptură Îl întâlnim pe Mântuitorul la un moment dat mergând pe malul mării. Aproape de țărm era o corabie pescărească. Niște oameni, pescari de meserie, se străduiau să pescuiască. Asta făcuseră de mici, asta făcuseră părinții, moșii și strămoșii lor. Din pescuit trăiseră. Mântuitorul le-a cerut ceva de mâncare. Pescarii I-au răspuns: „- Nu avem, căci toată noaptea ne-am chinuit și n-am prins nimic!” Atunci Domnul Iisus le-a spus: „ – Aruncați mreaja de-a dreapta corăbiei și veți afla!” Și ei au făcut așa și nu puteau să mai tragă mreaja de mulțimea peștilor. Nu vi se pare că cei care batjocoresc Dumineca și celelalte Sărbători Creștinești, pe care le găsim scrise cu litere de foc(roșii) în calendar se aseamănă cu acei pescari, care toată noaptea se chinuiseră și nu prinseseră nimic? Știți de ce nu prinseseră? Fiindcă fuseseră fără Dumnezeu! Când Dumnezeu a fost cu ei, în câteva minute au umplut corabia. Priviți-i pe cei care sunt creștini doar cu numele, cei care batjocoresc cele sfinte, inclusiv Sărbătorile Creștinești: sunt oameni muncitori, se trudesc din greu, dar parcă se zbat pe nisip mișcător, căci înainte nu mai dau și spor nu mai au!

Vă rog să faceți un efort și să vă amintiți de anii de dinainte de 1989. Nu era zi de Duminecă sau de altă Sărbătoare Creștinească, nu era zi de Paște, în care să nu se lucreze. În mod sistematic se profanau astfel cele sfinte, pentru ca ele să se piardă, omul să-și piardă respectul față de ele. N-a fost așa! Oamenii, în majoritatea lor, au păstrat respectul față de cele sfinte, inclusiv de zilele de Duminecă și de Sărbătorile Creștinești. Vă rog să observați, însă, și ce s-a ales din realizările „epocale”, clădite prin munca din Dumineci și Sărbători! Vă spun eu: praful! În zeci de ani s-au construit cu trudă grea combinate, fabrici, uzine de tot felul și câte altele. Astăzi li se mai păstrează doar amintirea sau ruinele! Cui a folosit?

Să nu vă amăgiți de faptul că cei ce batjocoresc zilele de Duminecă și celelalte Sărbători Creștine rămân vii și nevătămați, continuând să-L sfideze pe Dumnezeu cu „curajul” lor. Vă spun doar ce-a spus Mântuitorul: „Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui!” Mai multă bunătate de atât ce mai vreți? Da, dar și această răbdare a lui Dumnezeu nu e nesfârșită. Vă amintesc în acest sens un alt cuvânt din Biblie: „Dumnezeu nu se lasă batjocorit!”

Eu, ca preot și creștin, nu am nimic cu cei ce batjocoresc Duminica și Sărbătorile Creștinești. Nu-i urăsc, nu-i disprețuiesc, ci, dimpotrivă, îi respect. Eu îmi fac datoria să le spun ce e bine și ce e rău din punct de vedere religios. Și Mântuitorul le-a spus la fel Ucenicilor Săi. Majoritatea, adică unsprezece, L-au ascultat, dar unul, Iuda, nu L-a ascultat, ci dimpotrivă. Știți ce-a urmat!

Așadar, vă rog să rețineți, că nu există nici o „sărbătoare a fânului”, a lemnelor, a bălegarului, a cocenilor, a viei, iar Dumineca și Sărbătorile Creștinești sunt valori sfinte, cu care nu trebuie să ne jucăm și pe care nu avem dreptul să le profanăm! O zi a judecății va veni pentru fiecare, mai devreme sau mai târziu. Lui Dumnezeu nu-I vom face cu ochiul la judecată, indiferent cât de „puternici” sau de „șmecheri” am fi aici pe pământ!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*