În data de 30 mai 2011, în cadrul celei de-a doua ediţii a Stagiunii „Muzica la Palatele Brâncoveneşti”, s-a desfăşurat la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia, un recital pianistic dedicat bicentenarului naşterii compozitorilor Frederic Chopin şi Robert Schumann, susţinut de Ioana Maria Lupaşcu. Pe parcursul unei ore am putut astfel călătorii virtual în trecut, până în secolul XIX-lea, când geniul – sortit unui destin tragic – era privit deopotrivă cu admiraţie şi rezervă. Pianista Ioana Maria Lupaşcu, cu studii la Conservatoarele din Bucureşti, Lausanne, dar şi la Academia Europeană de Muzică din Italia, a selectat din creaţia compozitorilor aniversaţi lucrări care au conturat două ipostaze, diferite şi totuşi complementare din punct de vedere al limbajului muzical, ale suferinţei umane: zbucium interior şi resemnare meditativă, încrâncenare şi seninătate, incertitudine şi speranţă. Rezumând într-un singur cuvânt această după amiază muzicală, voi spune: „contrast”. Un contrast timbral, sugerat prin intermediul celor două planuri: regimul grav al pianului şi cel acut.
Pianista Ioana Maria Lupaşcu este cea care în anul 2004 a scăpat de furia valului tsunami ce a lovit sudul Pacificului. Sursa: Arhiva personalăAcum aproape unsprezece ani, ca solistă la pian a Filarmonicii „Paul Constantinescu“ din Ploieşti, avea lumea la picioare. Era o tânără de 27 de ani şi îl avea drept dascăl pe maestrul italian Lazar Berman, alături de care susţinuse concertul de Crăciun în exclusivistele Insule Maldive. La scurt timp după acesta şi cu trei zile înainte de concertul contractat pentru Revelion, luxoasele insule s-au dovedit a fi decorul tragic al celui mai mare tsunami din istoria recentă a omenirii. Pianista a dezvăluit pentru presa de la cea dată cum norocul supravieţuirii s-a transformat într-un coşmar pentru familia sa. „În dimineaţa de 28 decembrie, îmi beam cafeaua pe plaja insulei Kanuhura din Maldive. De Crăciun avusesem un concert şi ne pregăteam pentru recitalul de Revelion. La un moment dat am auzit multe ţipete şi oameni ieşind înspăimântaţi din ocean. Când mi-am ridicat privirea, am văzut un zid de apă imens, prăvălindu-se spre mine. Am fugit cât am putut şi am urmat exemplul localnicilor, care s-au agăţat de copaci în aşteptarea potopului“, povesteşte Ioana Lupaşcu. Atu-ul pe care tânăra pianistă l-a avut în aceste momente a fost experienţa sa de înotătoare profesionistă (în copilărie a fost campioană naţională în lotul de juniori). S-a luptat cu puhoiul de apă minute bune, încercând să se ferească de copacii şi materialele de construcţie cu care tsunami-ul a măturat micuţa insulă. „După valul ucigaş am trăit într-o teroare continuă pentru că cei de pe insulă erau avertizaţi zilnic de posibilitatea producerii de noi tsunami. Am stat pe acoperişul unui bungalow ore în şir, privind cu spaimă la ocean şi aşteptând să murim“, ne mărturisește pianista. Nu mici i-au fost mirarea şi bucuria când din apele înspumate „a răsărit“ geanta de voiaj în care erau actele de identitate şi paşaportul fără de care nu putea părăsi insula. După cinci zile de aşteptare, Ioana şi colegii săi de breaslă au fost transportaţi cu un hidroavion în capitala insulelor Maldive, Male. „Aici, aeroportul era inundat şi se făceau liste cu plecările turiştilor. Alergam disperată de la un poliţist la altul pentru că voiam să scap cât mai repede din acel iad. Îmi era frică să nu fiu abandonată acolo. Abia am reuşit să prind un loc în cursa spre Milano, iar când am decolat şi am văzut dezastrul din avion, mi-au dat lacrimile“, spune artista. Coşmarul Ioanei nu s-a oprit însă aici. La revenirea în ţară, pianista a aflat că tatăl său, medicul Gabriel Lupaşcu, a crezut că Ioana a murit înecată în apele oceanului şi a făcut un infarct fatal. „Am trecut de la o extremă la alta. Tata s-a prăpădit pentru că m-a crezut moartă. Aşa că eu am fost cea care l-am condus pe tata pe ultimul drum“, spune tânara cu durere în suflet. „A fost momentul în care am decis să părăsesc Italia, unde am concertat cinci ani, şi să mă întorc în România, să fiu alături de mama mea“, spune pianista. La patru ani de la această cumpănă a vieţii, solista Filarmonicii „Paul Constantinescu“ din Ploieşti va publica o carte, „Bagheta Prinţului“, în care îşi spune povestea cutremurătoare trăită în inima valului ucigaş.
Născută la Brăila, Ioana Lupaşcu începe studiul pianului la vârsta de 4 ani cu prof. Mircea Bogatu. Absolvă Liceul de Muzică „George Enescu” Bucureşti, apoi Conservatorul „Ciprian Porumbescu” tot din Bucureşti, obţinând apoi la susţinerea licenţei (la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi) nota maximă. În anul 2000 este admisă la Masterul „Virtuosity Level” la Conservatoire du Lausanne, Elveţia, la clasa Prof. J.F. Antonioli, dar după câteva luni se mută în Italia, unde devine studenta marelui pianist Lazar Berman, la Accademia Europea di Musica. După încheierea masterului de trei ani în Perfecţionare Solistică, a continuat să lucreze cu maestrul Berman până la tragica sa dispariţie în 2005 şi cei cinci ani de studiu cu marele pianist au ajutat-o să-şi îmbogăţească mijloacele de expresie muzicală şi să aprofundeze viziunea asupra interpretării solistice. Maestrul Berman o definea drept „…o solistă cu imense posibilităţi tehnice şi artistice.” A mai lucrat şi cu Valentina Berman, Lucia Teodorescu, Dag Aschatz. În anul 2005 se reîntoarce în România.
Câştigătoare, finalistă sau laureată a numeroase concursuri, dintre care „Lira de Aur” (Suceava), „Concursul Naţional de Muzică – În anii copilăriei”, „Mihail Jora” (Bucureşti), „Konzerteum” (Grecia), „Ferdi&Lili Statzer” (Istanbul, Turcia, unde a câştigat şi Premiul „Vedat Kosal”), Ioana Lupaşcu nu s-a simţit atrasă de viaţa competiţională şi a început cariera solistică, fiind prezentă pe scene din Italia, România, Elveţia, Croaţia, Slovacia, Belgia, Lituania, Turcia, Spania, Germania. În Italia a atras atenţia criticilor după un recital la Conservatorio „Giuseppe Verdi” de la Milano, după care ziarele au numit-o o pianistă „ricca di virtuosita” („plină de virtuozitate”). Între 2000 – 2005 este invitată permanentă în stagiunea fribourgheză și participă cu recitaluri solo, concerte sau împreună cu muzicieni de marcă la diferite festivaluri de muzică, precum: Pazailis Music Festival (Lituania), Gala Proms of Delight – Ediţia de Paşte 2007, care a avut loc la Ateneul Român, Festivalul de Teatru de la Sibiu – Capitală Europeană, unde a luat parte la o serată de muzică şi dramaturgie alături de mari nume ale scenei: Ion Caramitru, Richard McCabe și William Nadylam.
De la reîntoarcerea sa în România a cântat cu cea mai mare parte a orchestrelor filarmonice naţionale: Bucureşti (Orchestra Naţională Radio, Bucharest Symphonic Pops), Ploieşti, Arad, Cluj, Iaşi, Timişoara, Bacău, Botoşani, Sibiu, Tg. Mureş, Constanţa, Târgovişte, Galaţi, Craiova, Satu Mare. În anul 2007 în deschiderea stagiunii, este prima pianistă care concertează ca solistă împreună cu Filarmonica „Muntenia” din Târgovişte.
A cântat sub baghetele dirijorilor: J. F. Antonioli (Elveţia), Ovidiu Bălan, Brian Barker (Canada), Ken Carella (Italia), Mika Eichenholz (Suedia), Iurie Florea, Dorin Frandeş, I.Ionescu-Galaţi, Ladislau-Petru Horvath (Italia), Marius Hristescu, Alexandru Iosub, Ştefan Novak, Radu Postăvaru, Gottfried Rabl (Austria), Petre Sbârcea,Tiberiu Soare, Florin Totan, Takiro Ueno (Japonia). A colaborat cu violonişti de marcă precum Ladislau Petru Horvath şi Florin Paul. A concertat în săli importante precum Sala Puccini (Conservatorio „G.Verdi” Milano), Teatro San Babila, Ateneul Român, Sala Radio, Sala Thalia.
În anul 2005, după ce a susţinut un recital dedicat muzicii lui George Enescu, în cadrul Festivalului „România – Valori şi tradiţii Artistice Europene” care se ţine anual la Milano, devine Membră de Onoare a A.R.I. Milano (Associazione Rumeni în Italia). Este invitată să facă parte sau să prezideze diferite jurii ale concursurilor naţionale de pian.
În 2007 lansează CD-ul „Live Piano Solo” (Ed. Libris), urmat de „Piano Recital” în 2009 (Ed. Casa Radio – Radiodifuziunea Română). În 2008 a fost invitată de către „Societa dei Concerti” să deschidă stagiunea de recitaluri din Sala Puccini a Conservatorului „G. Verdi” din Milano şi în acelaşi an lansează primul său roman autobiografic „Prinţul Baghetei” la Editura MeteorPress, al cărui prim tiraj se epuizează în primele trei luni de la apariţie. Colaborează foarte bine în spectacolele de muzică și poezie cu actrița Daniela Nane (2011). În anul 2012 aduce ca o inovație scenică alăturarea muzicii clasice cu dansul flamenco în spectacolul „Seduccion”, unde colaborează cu dansatorul Lucas Molina. Împreună cu acesta continuă seria de spectacole de muzică clasică simfonică și flamenco, în luna martie 2013 debutând cu spectacolul „Il pianoforte che sognava il flamenco” la Teatrul San Babila din Milano, repetat apoi în mai multe orașe din România. În decembrie 2012 este invitată alaturi de violoniștii Romel & Victoria Joseph să susțină un recital la sediul Națiunilor Unite din Geneva pentru Ziua Internațională a Drepturilor Omului, urmat a doua zi de o nouă performanță la Paris. În anul 2014 colaborează cu contratenorul Cezar Ouatu în spectacolul „Bijuterii muzicale”, cu piese pornind de la repertoriul baroc și ajungând la canzonette. Tot în 2014 ia naștere și proiectul său „PianoTango” – concerte compuse din muzică de film și tangouri pentru pian și diferite formații. De asemenea urmează tot cu contratenorul Cezar Ouatu spectacolul „Jazz Cafe”.
Având preocupări în mai multe domenii ale exprimării, pe timpul cât a locuit în Italia a fost jurnalist-corespondent din străinătate pentru ziarul „Monitorul de Brăila” publicând timp de trei ani de zile articole săptămânale şi primind în anul 2004 „Diploma de Excelenţă” pentru contribuţii publicistice la ziarul „Monitorul”. Din 2009 începe să publice articole pe teme preponderent culturale pentru diferite publicaţii sau site-uri precum: Global Events Business, Liternet, România în Contact și Q Magazine.
Un artist român cu un destin special, ales de pronia cerească spre a dărui din talentul său, din cântecul şi din interpretarea sa, celor care au nevoie de alinarea suavă a muzicii. Pianista Ioana Maria Lupaşcu, astăzi, pentru dumneavoastră…
Lasă un răspuns