Necontenitul impas

Şarlatanismul politic, fără tăgadă, nu e totuna cu amatorismul în domeniu. Caragialescul necontenit de la Bucureşti ţine amăgitor România de peste 20 de ani în impas şi diletantism, fiindcă în permanenţă ceea ce ar trebui să fie social-democraţie menţine adjudecată cu înverşunare „patriotică” o majoritate electorală ușor de amăgit cu promisiuni majoritariste. Cum însă și în ignoranță se fac progrese (numai diferența de acumulare menține decalajele), social-democrația românească schimbă doar registrul cu fiecare nou lider ajuns la putere: de la conjuncturalul iliescian, prin ariditatea sclipitoare a pragmaticului Năstase, la impersonalul „victorian”,  dar nu mult mai departe.

Ce ne oferă astăzi pe scena politică PSD (fiindcă despre PNL se vorbeşte tot mai puţin şi tot mai altfel în guvernarea USL)  este o hibridare ciudată dintre garda veche a partidului şi tot mai insidioasa generaţie tânără cu o percepţie a valorilor occidentale contradictorie şi tocmai de aceea imprevizibilă. Lipsa de maturitate politică a premierului Ponta, pe de o parte, temperamentul lui compozit şi constrângerile unei alianţe tot mai vulnerabile, pe de altă parte, trec frecvent pe lângă soluţiile ferme tot mai reclamate de economia românească şi de interesele generale ale românilor, în situaţii acutizate reuşind în chip periculos să pună cap în cap opţiuni categorice care nu sunt totuna cu actuala structură politică a Parlamentului. Cauza Roşia Montana divizează de câteva luni aceste opţiuni, mai întâi la distanţă (demonstraţiile pro- din Apuseni şi cele contra- de la Bucureşti), mai apoi apropiind linia frontului (cei de la Roşia Montana şi „grupul reacționar” de la Câmpeni).

Și toate astea pentru că Victor Ponta pune îngustele interese de partid înaintea intereselor și angajamentelor europene ale țării, chiar dacă președintele Traian Băsescu vorbește tot mai apăsat despre acestea în spațiul public. Se pare că de data aceasta este nevoie nu numai de mesajul transmis diplomatic de americani, ci e nevoie să fie chemat premierul Ponta la discuții punctuale în SUA pe problema Chevron, adăugată în timp celei a Companiei Bechtel, dar poate și altor stângăcii executive contabilizate la Casa Albă. Însă pentru români e mai important ce se petrece în proximitatea lor politică, unde reacţiile lor sunt de-a dreptul surprinzătoare, dacă luăm de bune datele sondajelor în care Victor Ponta întruneste opţiunile a 42% din electorat pentru prezidenţialele de anul viitor.

De remarcat, în aceleaşi sodaje, că vin din urmă doi potenţiali candidaţi; pe linie PSD Sorin Oprescu, iar de la liberali Călin Popescu Tăriceanu. Dacă sondajul scoate pe piaţă o diversiune,  şi nu ar fi  ceva inedit, înseamnă că se vizează dezechilibarea lui Antonscu (cu retragerea sprijinului electoral PSD către liberali) şi se deschide calea lui Oprescu în virtutea convenţiei USL privindu-l pe cel mai bine plasat în sondaje, iar ascensiunea lui Tăriceanu acutizează animozităţile în PNL, care cu greu ar face altă propunere la prezidenţiale fie şi riscând o şansă reală. Românii vor totuşi un preşedinte maturizat, cu experienţă politică, cu abilităţi diplomatice şi maşinăriei de vot a PSD, pe care ar valorifica-o Oprescu, doar Tăriceanu ar putea să-i  reziste cu succes, asta numai reuşind să coaguleze un pol de dreapta omogen şi fără a intra în ostilitate cu PSD de la care ar putea lua numai voturile  pe care Oprescu le-ar pierde sigur. Ponta, chiar dacă stă mai bine în sondaje, în situaţia concretă a scrutinului e mai vulnerabil decât orice alt candidat tocmai pe motivele cunoscute şi vânturate de presă începând de la plagiatul din teza de doctorat până la conflictul deschis cu Traian Băsescu, acesta din urmă fiind totuşi în topul opţiunilor politice ale multor români, după cum s-a văzut cu prilejul celor două suspendări.

Şi apoi românii au mai păstrat în codul lor moral condiţia respectului pentru notabilităţi, demnitari şi mai ales pentru cei mai în vârstă dintre ei: Înfruntarea acestora este socotită obrăznicie şi când se reţine pe seama premierului şi când este văzută la oamenii de rând. Ca să nu mai amintim de impasul prelungit în care continuă să se afunde ţara cu actuala guvernare, căreia tot mai inevitabil i se poate aplica sancţiunea revocării PSD după un singur mandat, iar cariera politică a lui Victor Ponta, în consecinţă, ar fi stopată de timpuriu.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*