Istoria ultimelor decenii ne arată clar că din 1946, România a avut un parcurs tot mai sinuos. Ştim astăzi cam ce a însemnat pentru poporul român experimentul totalitar al comunismului. Ştim însă mai puţin ce s-a întâmplat după căderea dictaturii ceauşiste, când ni s-a spus că am ales tranziţia spre capitalism. Şi nu ştim mai nimic despre vremurile pe care tocmai le trăim, când totul evoluează cu repeziciune către primul totalitarism şi imperialism la scară planetară.
Ne putem reaminti că după anul 2000, partidele de stânga (PSD şi PC) au început demersurile pentru integrarea României în Uniunea Europeană, fără a consulta specialiştii, toate partidele şi ONG-urile, fără a analiza impactul şi consecinţele acesteia pe termen lung. S-au făcut câteva sondaje de ochii lumii şi cam atât. Nu s-a făcut, cum ar fi fost firesc şi necesar, o dezbatere publică serioasă şi un referendum. În timpul guvernării lui Ion Iliescu, a fost revizuită în 2003 Constituţia României, cu toate că participarea a fost una extrem de slabă, pentru a permite pe viitor ca legile adoptate la Bruxelles să prevaleze asupra legilor române, adică să aibă întâietate. Iar fostul premier Adrian Năstase a promovat printre altele iniţiativa legislativă prin care avocaţii să ia parte la toate actele de urmărire penală! Pentru a îngreuna sau împiedica activitatea procurorilor şi în special lupta anticorupţie, care tocmai începuse să dea roade.
Se ştie desigur, că România a avut foarte puţine cazuri de condamnări la nivel înalt. Imunitatea parlamentară a permis neînceperea urmăririi penale sau achitarea senatorilor şi deputaţilor care au săvârşit diverse fapte de corupţie, oferind un exemplu negativ pentru alţii. Ştim de asemenea şi ce privilegii şi ce pensii şi-au votat în ansamblu aceşti ,,reprezentanţi ai poporului”.
Nu este de mirare nici faptul că fosta securitate şi-a făcut de cap în toate domeniile, inclusiv în mass-media. Intoxicarea presei şi aruncarea în derizoriu sau minimalizarea unor probleme majore ale societăţii, continuă şi astăzi fără nicio reticenţă. De pildă, se mai invocă uneori ,,aşa-zisa conspiraţie împotriva României” de parcă nici n-ar exista de fapt. În realitate, au existat şi există unele grupuri de interese (şi oculte), care au încercat şi continuă să destabilizeze multe state, în special România. Pentru simplul motiv, că toate statele lumii trebuie să dispară pentru a se naşte o ,,republică universală”, de fapt un imperiu în toată regula iar libertatea oamenilor să fie restrânsă până la anulare.
Aţi observat şi dumneavoastră cum a reacţionat, după 1990, mass-media internaţională în ceea ce priveşte România şi cetăţenii ei. Prin zugrăvirea în cele mai sumbre culori (inclusiv în sondaje), s-a susţinut o adevărată propagandă împotriva noastră. Au fost amplificate la maximum şi generalizate faptele sau slăbiciunile unora dintre compatrioţii noştri.
Apoi ne-au ruinat, cu aportul unora dintre noi, mediul cultural şi spiritual. Ne-au determinat să renunţăm la multe din produsele româneşti, prin falimentarea multor firme şi să importăm tot mai mult din afară, din Uniunea Europeană. Ne-au adus pe cap gripa aviară, care ne-a costat multe sute de milioane de euro, vaccinuri mai mult decât dubioase (precum Gardasilul, pentru ,,prevenirea” cancerului de col uterin la fetiţele până în 14 ani), împrumuturi externe înrobitoare, prin care economia românească a fost afectată mai grav. Ba, am mai fost acuzaţi nu demult, că actuala gripă porcină a plecat din România, ştiind că în anii trecuţi am avut la Timişoara cazuri de pestă porcină…
România a cheltuit sume enorme pentru exerciţiile militare în parteneriat cu NATO, pentru participarea sa activă cu trupe şi echipamente în diverse operaţiuni efectuate în Afganistan, Kosovo şi Irak. Dar şi pentru aderarea completă la Uniunea Europeană. În acelaşi timp, exporturile româneşti au scăzut drastic în favoarea importurilor, îndeosebi venind din UE. Iar agricultura şi turismul, care puteau fi şi sunt atuurile României, au fost sprijinite cu adevărat doar în declaraţiile electorale.
Mai recent, asistăm şi la un alt import, generat de ,,necesitatea” introducerii la noi a microcipurilor în acte (cu toate elementele) şi prin implant (deocamdată pentru unii pacienţi, în sistemul sanitar). Ni s-a spus că trebuie, dacă… vrem să intrăm în Spaţiul Schengen şi să avem dreptul de a lucra legal în statele membre ale acestui acord. Iar aceste microcipuri sunt introduse deja, tot fără nicio dezbatere publică sau referendum! Ca şi când părerea noastră, a românilor, nu ar avea nicio importanţă sau valoare.
Cum poate fi cineva liber, când i se întocmeşte cel mai mare şi complet dosar electronic, când este urmărit oriunde pas cu pas, zi şi noapte? În timp ce, alţii – nu se ştie măcar cine sunt exact, pot avea acces permanent la aceste date şi le pot manipula!
Lasă un răspuns