Cu parcarea-n Primărie

Se plânge şefimea de la nivel local că – vezi Doamne! – nu sunt bani. Că bugetul e mic şi nevoile mari. Însă anumite nevoi, desigur, sunt suficient acoperite, după principiul piramidei roşii care bate în orașle noastre până şi piramida nevoilor lui Maslow. Dar să revenim la chestiune. Banii! Prin ţările alea necivilizate pe unde am fost, mai la vest de Budapesta, problema banilor e simplă. Banii se adună din diverse taxe inteligente şi armonios structurate. Una dintre ele e cea pe parcare. O să ziceţi că pe la noi nu se poate, că avem străzi mici şi maşini multe etc. Ba se poate, dar ideea este că nu se vrea. Să le luăm pe rând.

În general, nu avem decât câteva zone de parcare cu plată. Nu avem parcomate care să înregistreze timpii orari, nu avem un serviciu eficient de ridicare a maşinilor, nu avem zone de taxare diferenţiată şi, mai ales, nu avem o gândire strategică în domeniu. Ştiu că la socialişti e omenia mai mare, dar nici chiar aşa, pe banii noştri. Restricţiile sunt puţine şi de-a dreptul cretine. Nu avem loc între blocuri pentru a parca maşini mici, dar nimeni nu ridică şi nu taxează maşinile de firmă, uneori chiar tiruri! Spaţiile nu sunt aranjate, nu avem un serviciu care să verifice acest lucru pe teren şi care să propună şi să implementeze strategii.

Nu avem suficiente spaţii de vânzare maşini second-hand ca să putem elibera anumite intersecţii şi zone publice unde acestea zac la întâmplare. Da, dar nu au numere, nu avem ce face că e proprietate privată, vor mârâi unii. Nu mai spuneţi? Dar de hotărâri locale aţi auzit? Daţi una ca să ridice maşinile de vânzare şi să fie depozitate, luaţi-le 500 de lei pe maşină, iar a doua oară să fie confiscată ca bun abandonat, şi o să vedeţi cum toţi, dar absolut toţi vor merge la târgurile de maşini, asta dacă primăriile vor binevoi să le facă!

E nevoie de oameni, veţi spune! Ei bine, da! E nevoie de oameni, dar de alţi oameni, de unii care să aibă simţul răspunderii şi mai puţin cultura UTC-ului. E nevoie de oameni care să muncească, nu să bea cafele şi să dea foc la hârtiile oficiale în timpul serviciului. De asta avem nevoie, dar şi de fermitate în impunerea legilor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*