– partea a II-a –
– S-au mai scris cronici despre interpreta de muzica populară Rafila Bărbos! Credeți că ajung notițele, informările simpliste, așa cum ajung la cititori, ca să-ți faci o părere despre omul care se scrie?
– Să mă credeți pe cuvânt ce voi spune, pentru că eu nu mint, mai ales că suntem în Postul Sfântului Paște! Toate aceste informații sunt simple, chiar dumneavoastră ați rostit acest cuvânt, și pe bună dreptate. Văd că mai nou totul sau toți se rezumă, doar la a puncta în presa locală, doar succint câteva informații despre ce, despre cine, despre unde și despre cum am fost. Poate nu prezentăm atâta interes! Fără a da multe informații mai multe sau fără a reveni cu amănunte. Consider că așa ar trebui să fie. Dacă tot se face referire despre noi, și-acum vorbesc la modul general, despre participările noastre la diverse manifestări, consider că sunt scurte și nu îndeajuns la ce așteaptă cititorii. Dar, nu vreau eu să judec sau să critic modul cum își fac alții meseria, pentru că la urma urmei despre o meserie povestim, nu-i așa?! Noi le spunem la televiziune cele ce le avem de spus! Văd că dumneavoastră v-ați luat în serios munca! Aveți deja câteva realizări frumoase în acest sens – în promovarea noastră a folcloriștilor, a cântăreților de muzică populară. Ați început cu câteva articole în revista pe care o conduceți, Din vatra satului, și-apoi au urmat câteva cărți tare frumoase, despre viața și emoțiile noastre, ale promotorilor cântecului popular. Nu mă rabd să nu spun despre cartea ce ați scris-o despre Silvia Tămășan. Dar și despre lansarea cărții pot spune multe, pentru că tot dumneavoastră, v-ați ocupat de ea. Nu știu dacă asta este ordinea, dar cred că a urmat cartea IN MEMORIAM – Veronica Crăciun Perșe – Un suflet printre stele, lansată la Petreasa, acolo în Bihor, la Veronica acasă. Și între cărți, iar articolele din revistă. Anul trecut l-ați încheiat cu cartea Mariei Tripon – mesagerul Țării Oașului, lansată chiar de Ziua României. Și lista continuă. Le știu pentru că ne-ați implicat pe mulți dintre noi în concepția fiecărei cărți. Felicitări și vă mulțumim că vă mai ocupați și de noi! Și-acum spun dând exemplu acestui interviu … care v-a apărea curând, în presa locală. Și știu că mai pregătiți o carte pentru colegul nostru Vasile Boiciuc-Rogneanu. Nu știm când va vedea lumina tiparului, dar este în pregătire.
– Mulțumesc pentru aprecierile dumneavoastră! Să știți că, din punctul meu de vedere, este o responsabilitate enormă a scrie despre alții, dar uite că avem curajul de-a scrie. O dată apărut un volum despre oricare, cu certitudine, că rămâne ceva mai mult decât cântecul. Rămâne și cântecul, dar rămân și realizările. Ați vorbit atâta de frumos despre toate astea încât următoarea întrebare este dacă v-ați gândit să faceți ceva în acest sens. Așteptați să vă ajute cineva la promovarea dumneavoastră? Vă gândiți și la altceva? La o investiție mult mai serioasă, în dumneavoastră?
– Am multe gânduri, vorba cântecului: ,,Eu atâtea gânduri am / Câte zile-s într-un an”, pentru că simt forță și putere în mine, chiar dacă, nu de mult am împlinit 60 de ani. Nu mă dau pe una tânără! (zâmbește!). Dar anii au tăcut și au trecut, nu-i putem noi opri în loc. Că de-am putea …! Nu te ajută nimeni cu nimic în acest segment. Atâta doar cât ne ajutăm noi colegii și prietenii între noi. Ne susținem, suntem alături la lansările de carte ce se organizează în cinstea artistului. Dar fiecare suntem săraci în felul nostru, și-atunci ce să aștepți? Nu am prea primit ajutor în ce am făcut până acum, iar dacă am primit, mă rog Bunului Dumnezeu să-i răsplătească înmiit, acelora cu dare de mână, care mai fac și astfel de lucruri minunate. Nici nu aștept să vină cineva să mă promoveze. Fiecare ajungem la aceași concluzie – nu sunt bani! Și-atunci, așa cum am făcut eu, fac mulți alții, fiecare a făcut efort personal să iasă pe piața muzicală cu câte ceva. Doar Dumnezeu ne-a ajutat, dar știe El, de ce ne-a dat această cruce, sau acest talant. Am colaborat cu cei din zona noastră, și chiar am avut o colaborare extraordinar de frumoasă. S-au implicat și tinerii (și asta-i un lucru minunat), s-au implicat și cei mai puțin tineri (să nu le zic bătrâni).
– Ați amintit de tineretul din satul tradițional. Care este părerea dumneavoastră despre promovarea folclorului și-a tradițiilor de către acești tineri?
– La noi în zonă chiar se implică cei tineri, și cred că le și place ceea ce fac. Pun suflet și au talent, mare parte dintre ei. Am avut spectacole destul de multe împreună – tineri și bătrâni. Suntem o echipă bine închegată, bine sudată, cum se zice, și am avut turnee în țară și în străinătate. Astea ne-au mai încurajat să facem și mai multe. Avem un program minunat de sărbătorile de iarnă, cu colinde. Avem hori și cântece minunate. Avem voci frumoase. Sunt pe-aici prin zona noastră, câțiva tineri talentați și tinere talentate. Câțiva s-au înscris la facultate, tocmai pentru a învăța sau a se specializa în promovarea tradițiilor și-a folclorului. Din acest punct de vedere, eu mă declar mulțumită că folclorul sau muzica populară sunt pe mâini bune. Doamne ajută-le, tuturor! Le place ce fac, sunt frumoși și le stă frumos în costumul popular. Îl poartă cu mândrie, și le place că îi laudă toate lumea, și pe bună dreptate. Aici în Fisculaș sunt fete tare frumoase. Și nu numai fete! Și feciori frumoși și harnici. Și cuminți!
– Nu mă rabd a nu întreba: aveți ceva în pregătire? Pregătiți o surpriză cititorilor dar și iubitorilor de folclor autentic? Cât despre cărți pot spune doar că au fost primite extrem de bine de către public. Le mulțumesc în acest sens tuturor celor care au colaborat la realizarea lor.
– Deocamdată, nu! Nimic concret, doar gânduri. Evident că și eu mă gândesc la editarea unei cărți, pe lângă C.D.-urile cu care ne bucurăm publicul. Cine știe ce ne rezervă viitorul și mi se va putea împlini visul. Cu criza asta, nici nu mai știu la ce să mai sper? Se zice că speranța moare ultima. Așa este! Apoi, încă mai sperăm, dar cum a vrea Dumnezeu, că în mâna Lui sunt toate. Din punctul meu de vedere îmi vine să spun că eu am făcut totuși multișor – și muzică populară și aceste două C.D.-uri cu pricesne. Nu că nu aș avea forță, dimpotrivă. Găsesc încă forța necesară, puterea de-a merge mai departe. Nu m-am lăsat așa ușor în viață, învinsă. A cam trebuit să lupt până ce am realizat toate astea. Și mă bucur pentru fiecare din ele. Fiecare din aceste realizări sunt frumoase și au fost bine primite de către ascultători, spectatori și telespectatori. Am și avut cum și unde le promova – pe la radio, pe la televiziuni, în spectacole. Au fost destule, cât să-mi mulțumesc sufletul, dar și dacă ar mai fi, aș participa cu cinste. Și chiar, acolo unde sunt invitată, particip cu emoție și bucurie. Vai de câte ori am mers pentru un spectacol sau pentru o televiziune, pe banii mei?! Nu numai eu. Întrebați-i și pe ceilalți colegi cât au cheltuit și cât au câștigat. Din muzica autentică nu se câștigă bani. Probabil numai dacă ai o formație și te duci pe la nunți. Eu pe unde am fost tot gratis am cântat. Ce să fac? Poate nu sunt așa de norocoasă. Dar mi-a dat Dumnezeu destule cât să mă pot bucura în viață de cântecul popular. Iar dacă am primit ceva, am mulțumit pentru cinstea făcută și m-am rugat la Dumnezeu să le dea sănătate.
– Din muzica autentică nu se câștigă. Acest lucru este o certitudine. În muzică se câștigă doar din cea comercială. Sau dacă faci compromisuri, iar acestea, uneori te trag în jos, dacă vei dori, pe mai târziu să-ți concentrezi atenția pe autenticitate.
– Sigur că da! O dată intrat pe piața muzicală a folclorului comercial, greu, foarte greu, mai ajungi la performanță și la autenticitate. Deja te cataloghează publicul și cei care iubesc muzica adevărată te vor vedea mereu altfel. Nu sunt adepta muzicii comerciale. Iubesc prea mult autenticitatea muzicii și-a costumului popular. Uitați-vă la costumul meu popular – este de câțiva zeci de ani, rămas de la bătrâni. Iar dacă nu mă îmbrac cu el, nici nu-mi place să apar în fața publicului. Oricum, el, publicul, are ultimul cuvânt. Putem noi cânta oricum. Dacă nu cântăm pe placul publicului nu ne ascultă nimeni, de aceea trebuie să rămâi mereu vertical din acest punct de vedere. Eu, îi văd, cu C.D.-ul de pricesne. Pentru că prea place publicului, mereu mă întreabă și de C.D.-ul cu cântece populare. Simt eu ceva mai aparte pentru acest fel de cântare – pentru cea bisericească. Dar îmi și dă Dumnzeu putere să cânt de răsună biserica și-atunci îmi vine a zice că aceasta-mi este menirea. Eu, m-am stâmpărat mai mult cu priceasna decât cu cântecul popular. Am trecut în viață prin multe începând de când am fost copilă, apoi măritată, am avut bărbat care nu m-o lăsat să cânt ori să urc pe scenă. Așa se face că eu n-am cântat ani mulți pe scenă, doar cât am plâns ascultând muzica populară. Până într-o zi când am prins curaj și m-am întors iar la scenă și la cântecul popular. Dacă nu am cântat hori ori cântece populare, vă asigur că am cântat pricesne.
– Chiar că aveți ce spune iubitorilor de folclor despre dumneavoastră. Așa stând lucrurile, chiar că vă întreb, pe când o apariție editorială cu și despre viața dumneavoastră?
– Nu puneți paie pe foc, (râde!) că știți că am avut de gând, dar dacă nu au fost bani? Însă nu-i trecută vremea, cine știe ce va fi pe viitor. Dacă a vrea Dumnezeu, a fi și o carte, așa cum ziceți, văd că deja începutul e făcut. Apoi, și aceste vorbe, cum îmi place să le spun, vor apărea în volum, dacă va fi să fie. Apoi, noi scriem cu fiecare urcare pe scenă, câte o filă din cartea noastră, doar că cine știe când se va publica, nu? Dacă ar fi lumea cum am vrea? Ei, ce bine mi-ar părea! Dar lumea îi cum îi. Ne pare bine că putem face și atâtea câte facem, că și pentru acestea trebuie trudă. Întebați-i și pe colegii de cântec cam ce părere au despre toate acestea. Dar nici ni trebuie să-i întrebați, că doar sunteți dumneavoastră un exemplu în fața mea. Câtă greutate este, dar câtă muncă, până scoți o carte. Așa este și cu C.D.-ul. Nu e ușor să apari pe piață cu așa ceva. Și-ți asumi responsabilite în fața societății și-a comunității din care faci parte, și pe care o reprezinți prin cântec.
– Perfect adevărat. Grele sunt toate – și aparițiile editoriale și cele muzical-folclorice. Oare cine, sau câți, înțeleg ce înseamnă un asemenea efort. Să nici nu-l luăm în calcul pe cel intelectual. Și, când te gândești că toți așteaptă să primească gratis C.D.-ul. Așa ca și cartea. Și totuși mergem mai departe, nu-i așa?
– Așa e! Așa e și în muzică! Și dărui cu drag pentru oameni dragi, munca ta, banii tăi, priceperea ta. Nu ai cum să te oprești din drumul tău. Eu nu mă voi opri, mai bine mă las pe mine. Și ca să arătăm iubitorilor de folclor că suntem așa precum zicem, iată, voi oferi cititorilor acestui ziar, prin tragere la sorți, un număr de 10 C.D.-uri, pentru a se putea bucura de ele acuma în pragul sărbătorilor. Nu e nu știu ce, atâta pot să fac. Am oferit întotdeauna cu plăcere, cu bucurie și din suflet aceste daruri, nu numai cele de pricesne, ci și cele de cântece populare ori de colinde. Într-adevăr, sunt ,,mână largă”, cum se spune, și cred că Dumnezeu face minuni. Și cu mine a făcut, ajutându-mă să trec prin toate necazurile și supărările care m-au încercat de-a lungul vieții.
– Rafila Bărbos – supărată? Nu ai zice la prima privire. Nu ai crede că necazurile ori supărările, v-au umbrit, sau vă umbresc, viața. Trec direct la întrebare: ce înseamnă priceasna pentru dumneavoastră?
– Mă gândeam că-mi puneți această întrebare. Aș putea defini această priceasnă în multe feluri – este un imn cântat către Dumnezeu, este o rugăciune. Eu cred că există Dumnezeu și mă rog Lui. Nu pot spune că sunt o femeie nu-știu-cât de bisericoasă. Atâta timp cât există priceasna mă simt mai aproape de Cer. Ca să interpretezi o asemenea cântare îți trebuie o anumită stare, o anumită sensibilitate sufletească. Dacă așa nu ar fi nu cred că aș reuși. Și, (îi lăcrimează ochii), cânt pentru mama care mă aude din ceruri. Cânt și pentru cei din cer, cânt și pentru cei de-aici, de pe pământ. Iubesc priceasna mai mult decât muzica populară. Versul inspirat din sacralitate te răscolește și te face să fii mai sensibil, măcar pentru câteva momente din viață. Îți trebuie o anumită pregătire sufletească, aș adăuga. Cânt pentru mama și pentru toate mamele din lume. Și-acum lăsați-mă să spun câteva versuri dintr-o priceasnă extraordinar de frumoasă, de pe proaspătul album: ,,O dată l-am văzut trecând / Cu turma, pe Păstorul blând, / Mergea cu turma la izvor, / Blândul Păstor, blândul Păstor. / Pe-o oaie ce căzuse jos, / A ridicat-o El duios / Și-a dus-o-n brațe iubitor, / Blândul păstor, blândul Păstor. / Pe alta care la pământ, / Zăcea cu piciorușul frânt, / El o lega mângâietor, / Blândul Păstor, blândul Păstor”, (O dată l-am văzut trecând).
– Văd lacrimi în ochii dumneavoastră. Acestea nu vor înceta să curgă decât atunci când vom închide ochii pentru totdeauna.
– Va veni desigur și vremea aceea. Plâng pentru că-mi aduc aminte de mama, căreia tare îi plăceau aceste pricesne. Între noi a fost mereu o armonie în familie. Sunt mândră de familia mea, și-o iubesc. Le-o mărturisesc, deși îmi place să păstrez acest secret doar pentru mine (mă întreabă, prietenește: să-i zic secret?), considerând că fac parte din intimitatea familială. Noi, ne înțelegem foarte bine, lumea o știe, doar. Dar lipsa mamei n-o va înlocui nimeni și nimic niciodată. Mama este unică precum priceasna, sau priceasna este unică precum mama! Sunt valabile amândouă. Îi duc dorul și-o să-mi fie mereu dor de ea, de aceea atunci când interpretez priceasna cred că-mi trece din dor. Îmi alină dorul și durerea, și nu numai mie, la mulți. Simt asta! Îmi zice lumea ce simte atunci când ascultă C.D.-ul meu, exact asta – o liniște și-o eliberare, o alinare și-o apropiere de Dumnezeu.
– Două C.D. –uri cu pricesne, două cu cântece populare, festivaluri și premii, lacrimi atunci când interpretezi priceasna, mereu dorul de părinți, două fete, doi gineri, patru nepoți – Rafila Bărbos, este o femeie împlinită. Ce-i lipsește?
– Nimic nu-mi lipsește. Pentru toate mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat atâtea bunătăți. Am spus mereu, și am fost sinceră, când am declarat că sunt împlinită. Știți cum zic două versuri dintr-un cântec: ,,Doamne nu-mi da altu bine, / Numai p-aiesta mi-l ține!”, așa zic și eu, mulțumind Cerului. Mulțumesc și dumneavoastră pentru osteneală. Am avut ceva emoții dar nu așa de mari precum prima dată. Deja m-am obișnuit cu felul dumneavoastră extrem de degajat, curgerea lină a întrebărilor. Am observat o ușurință, și e bine că e așa, în a te exprima în jurul dumneavoastră. Recunosc, cu alții parcă a fost mai complicat. (râzând: asta n-o mai spuneți!).
Ei, vezi, suntem ,,de cuvânt”, și nu te-am spus! Îți mulțumim doamnă Rafila Bărbos, pentru amabilitatea cu care ne-ai primit, pentru sinceritate, pentru darul primit (că nu am venit cu mâna goală – am primit câte un C.D. și noi). Mulțumim în numele câștigătorilor, pentru darul trimis la redacție. Cred că vor fi bine primite aceste daruri, mai ales acum în această perioadă a postului (n.a. – undeva pe la mijlocul lui!). Vom reveni ori de câte ori vom avea ocazia cu alte și alte amănunte, legate despre viața, cântecul popular sau pricesnele Rafilei Bărbos. Doamne ajută!
Lasă un răspuns