Vasile Netea – personalitate emblematică a Mureşului Superior

S-a născut şi a copilărit în umbra măreţilor Călimani, la Deda, frumoasa aşezare transilvană aflată nu departe de acea,,gură de rai”, care este cea a defileului Mureşului dintre Topliţa şi Deda. Privirile sale de copil s-au oprit cu siguranţă încă de atunci pe spinările de piatră ale Călimanilor, iar memoria sa a înregistrat, cu emoţie, legendele care circulau prin sat despre duhurile cele bune care sălăşluiau în acel vestit şi enigmatic munte – Scaunul Domnului, ce se înalţă ca un altar antic deasupra culmilor muntoase dintre Bistra şi Gălăoaia.

Tocmai de aceea temperamentul său a fost atât de năvalnic şi plin de semeţie, masiv şi bine înfipt în solul stâncos din care s-a ivit, fiind mereu gata de luptă. Aşa a fost încă din primii ani ai tinereţii, aflat mereu în avangarda mişcării patriotice şi naţionale şi aşa a rămas până la sfârşitul vieţii, pe care şi-a închinat-o în întregime servirii cu credinţă a celor mai înalte idealuri naţionale: unitatea şi libertatea poporului nostru.

Din tinereţe l-a preocupat ideea ridicării culturale a satului românesc, acţiune în care învăţătorimea, din care şi el făcea parte, trebuia să joace un rol deosebit. Nu întâmplător deci una din primele sale scrieri a fost întitulată ,,Îndreptar pentru cercurile culturale ale învăţătorilor”(1934),urmată, la mai puţin de un an, de volumul ,,Din contribuţia învăţătorimii române la dezvoltarea culturii naţionale”(1935), pentru ca în anul următor să dea la iveală culegerea de folclor ,,Murăş, Murăş apă lină”, scrisă împreună cu dr.Eugen Nicoară.

Un prim post de luptă naţională – ca să folosesc un termen al său despre O.C.Tăslăuanu- l-a constituit Astra, Despărţământul Reghin, înfiinţat încă din 1874. Într-un ,,Calendar al mântuirii pe anul 1937”, la pag.181, se află o fotografie, care, în ciuda trecerii a aproape şapte decenii, îşi păstrează o prospeţime aproape perfectă. Din ea ne privesc 14 perechi de ochi ai unor tineri bărbaţi, români falnici, îmbrăcaţi în frumoase costume populare, specifice zonei de sus a Mureşului, cu eşarfe tricolore. Sub fotografie se găseşte următorul text:,,Şoimii Carpaţilor din comuna Filea, care au participat la serbările Astrei de la Blaj, sub conducerea domnului Vasile Netea”.

Tânărul învăţător Vasile Netea avea atunci 25 de ani şi era redactor la ,,Glasul Mureşului”, fiind şi un neobosit şi harnic activist al Astrei. Activitatea Astrei după 1918 a căpătat un suflu deosebit adus tocmai de noul val al tinerilor intelectuali români, care s-au încadrat cu entuziasm în munca de culturalizare a satelor româneşti din Transilvania, în rândul acelor ,,fraţi buni ai frunzelor din codru,/ copii ai mândrei bolţi albastre”, care au sfinţit,  de-a lungul secolelor ,,cu roua suferinţii / ţărâna plaiurilor noastre”. Între aceşti tineri intelectuali mureşeni se afla Vasile Netea, secretar al despărţământului, dr.Eugen Nicoară, preşedinte, Emil Cocoş, Iuliu Şerbănuţ, Mihai Moldovan, Nicolae Albu, Alexandru Şara ş.a. Cu ocazia tradiţionalului bal din 10 august 1932, de la Reghin, s-a luat iniţiativa înfiinţării societăţii ,,Tinerimea română din Reghin şi jur”. Timp de doi ani aceasta a desfăşurat o rodnică activitate cultural-sportivă pe Valea Superioară a Mureşului, până la Topliţa, şi pe Valea Gurghiului. Secretarul acestei societăţi era acelaşi Vasile Netea. Astefel activitatea societăţii tinerimii române s-a împletit strâns cu activitatea Despărţământului Reghin al Astrei.Volumul apărut în 1939 ,,Sub stindardurile Astrei” era o istorie pe care tânărul intelectual din Deda a scris-o despre activitatea prodigioasă pe care Despărţământul Reghin a desfăşurat-o de la înfiinţare, până în pragul celui de al 5-lea deceniu al secolului XX.

O preocupare constantă a lui Vasile Netea a fost aceea de a scoate la lumină o serie de personalităţi ştiinţifice şi culturale pe care Mureşul Superior i-a dat ţării. Aşa au apărut monografiile despre Petru Maior, Alexandru Papiu Ilarian, C-tin Romanu-Vivu, Virgil Oniţiu, Simion C.Mândrescu, Oct.C.Tăslăuanu etc., dovedind astfel tuturor că ,,masc şi la Mureş oameni”! Dintre ei nu putea lipsi desigur nici Elie Miron Cristea, întâiul Patriarh al României Mari. Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani ai înaltului prelat, Vasile Netea i-a închinat un studiu monografic: ,,Omagiu I.P.S.S.Patriarhului Dr.Miron E.Cristea din partea comunei Topliţa”, în care scria, între aletele:,,Pentru a porni, ca simplu copil de ţărani din Topliţa Română, cu cioareci şi suman, fără neamuri suspuse, fără un nume consacrat, fără avere şi fără protectori, pentru a ajunge Patriarh, Regent şi Preşedinte de Consiliu, ajutat numai de darul sădit de Dumnezeu în sufletul tău, înseamnă că eşti, desigur, o culme între culmi”.

Evenimentele tragice din 1940, în urma cărora trupul ţării a fost sfârtecat,  l-au afectat adânc pe Vasile Netea. Stabilindu-se la Bucureşti, el s-a angajat din prima clipă în lupta pentru eliberarea pământului strămoşesc cotropit. A început mai întâi o aprigă campanie de presă în favoarea Ardealului de nord ajuns sub dominaţia horthystă, precum şi o serie de conferinţe publice. O activitate deosebită a desfăurat în cadrul căminului cultural ,,Avram Iancu”, al refugiaţilor ardeleni, al cărui director era Iustin Handrea, iar apoi, din 19 aprilie 1942, dr.Eugen Nicoară. Marea majoritate a celor peste 350 de participanţi la activităţile căminului erau români mureşeni. Aş aminti activităţile de la Muzeul Satului, din 31 august şi 17 septembrie 1941, unde Iosif Paşcan din Deda a cântat doinele ,,Toate plugurile ară” şi ,,Doina înstrăinatului”; cea din 5 octombrie, la care ţăranul Ilie Gârdu din Săcalu de Pădure a recitat poezia ,,Noi” de Octavian Goga; cea din 1 decembrie la care Vasile Netea a conferenţiat despre unitatea naţională şi despre Marea Unire din 1 Decembrie 1918; cea din 25 decembrie, când colindătorii din Săcalu de Pădure, conduşi de  Mihail Şandru şi Ioan Roman, împreună cu alţi mureşeni: Aurelia Panga din Porceşti, Ioana Sorlea din Dumbrava, Paraschiva Matei din Deda, Leon Deac din Ruşii-Munţi, Petru Vâga, C-tin Vâga şi C-tin Vulcan, toţi din Topliţa Română, au umblat cu colindul pe la casele mai multor demnitari bucureşteni.

Imensa bucurie prilejuită de eliberarea Ardealului de nord şi revenirea acestuia la trupul patriei-mame, România, a fost umbrită însă de instalarea regimului de ,,dictatură proletară”, adică a regimului comunist. Mulţi dintre marii bărbaţi ai ţării, care s-au afirmat în activitatea patriotică, pusă în slujba înaltelor idealuri naţionale, între care şi Vasile Netea, au plătit cu liberatea, suportând ,,binefacerile”acelei ere a ticăloşilor, în închisorile comuniste. Dar multele şi valoroasele opere ştiinţifice ale marelui patriot Vasile Netea nu au putut fi distruse. Ele au îmbogăţit literatura istorică românească şi  vor rămâne peste veacuri. Se cunosc, nu le voi mai aminti.

Trăind în Topliţa, nu pot să nu amintesc însă strânsele legături pe care marele istoric le-a avut cu oraşul de la poalele Călimanilor, începând din 1967, când am refăcut şi inaugurat Monumentul-mausoleu din Topliţa-Gura Secului, acolo unde îşi dorm somnul de veci 771 de ostaşi-eroi, morţi în primele zile ale războiului de întregire a neamului. De atunci, an de an Vasile Netea a fost prezent la Topliţa, pentru a participa la manifestările ştiinţifice şi culturale organizate, sau pentru a lua parte la sărbătoarea hramului Mănăstirii Sfântul Ilie, ctitoria Patriarhului Miron Cristea.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*