Duiliu Sfințescu – un român celebru care nu trebuie uitat

Fiindcă mai nimeni nu s-a ostenit pînă acum să scrie macar cîteva cuvinte despre acest titan al ingineriei mondiale, îi voi prezenta, pe scurt, biografia precum şi uriaşa contribuţie la patrimoniul mondial al ingineriei în domeniul construcţiilor.

Duiliu Sfinţescu a început liceul în Bucureşti şi l-a terminat la Paris. Facultatea a făcut-o la Berlin şi a obţinut diploma în două ramuri pe care le-a completat cu teza de doctorat. A fost mebru fondator şi secretar  general al Convention Europenne de la Construction Metallique, organizaţie ce cuprinde 12 ţări europene, precum şi S.U.A., Canada şi Japonia. A prezidat numeroase comitete de specializare şi congrese ştiinţifice sau conferinţe personale (vorbea șapte limbi) în peste 140 oraşe de pe cinci continente.

A fost inovator în domeniul stabiliăţii elemetelor de construcţie şi a avut rol primordal în armonizarea mondială a normelor tehnice de construcţii. A fost membru fondator şi primul peşedinte al ,,Council on Tall Bu-idligs an Urban Habitat” organism inegrat în UNESCO. A construit a Hong-Kong la Cap d Aguillar, pe traseul cicloanelor sud-vestice, un imobil labortor care este şi astăzi un unicat mondial. A construit la Metz în Franţa, o instalaţie absolut originală de mare precizie care permite determinarea  cu precizie a efectelor oricăui tip de incendiu real asupra comportamentului componetelor de construcţie. A fost singurul european solicitat să colaboreze cu experţi americani în cadrul Academiei de Ştiinţe Americane la elaborarea unor investigaţii pentru reducerea dezastreor naturle de pe palnetă. Din 1973 a fost Doctor al Universităţii din Aachen.

Nu demult a trecut la cele veşnice, la veneabila vrstă de 96 de ani. Şi la această vîrstă era încă preşedintele comisiei UNESCO Reducerea Dezastrelor. I s-au decernat numeroase  premii şi diplome interaţionale. A fost apreciat în întreaga lume pentru marile sale  merite în domeniul ingineriei în construţii. Ănsă ai săi, compatrioții, il ignoră fără nepăsare, în schimb venerează alogeni fără merite, pentru că aşa li se impune. Un alt cusur al societăţii româneşti postdcembriste este şi acela că neagă valorile româneşti autentice în schimbul nonvalorii şi al cosmopolitismului deşănţat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*