Mă telefonează V. Z.
Îmi spune că ştie de ce nu mi s-a oferit microfonul de ziua lui Eminescu pe Aleea Clasicilor din Chişinău.
Cică acolo erau şefii din Pl şi PLDM, iar eu sunt, din păcate, prea independent…în gîndire şi scris, fiind membru al …niciunui partid.
Am tăcut ca ţărîna.
N-am găsit altceva ce să-i spun.
*
Mă telefonează H. M.
Îmi spune că n-a apărut doar materialul meu “Cine se teme şi de postumul Teleucă ?” într-o publicaţie politică-economică-sportivă şi literară din Chişinău, care şi ea, de la 6 iunie 2010 a refuzat să găzduiască toate materialele critice la adresa fostei şi actualei guvernări, semnate de umila mea persoană.
De ce oare?
Am tăcut ca iarba.
Lăsat-am tăcerile toate să glăsuiască.
*
Îmi scrie E.Tomac, secretar de Stat în guvernul României, tot el director general al Departamentului pentru românii de pretutindeni, adică şi pentru mine.
Vreau să-i fiu prieten pe facebook.
Solicită adeziunea mea.
Da, îi spun, însă cum pot fi cu adevărat prieten cu un om, care conduce o instituţie ce n-a susţinut, din 1995 şi pînă azi, nici Festivalul “Maluri de Prut”, nici revista „PHOENIX”, nici Acţiunea „O flacără întregitoare de neam”, in memoriam Adrian Păunescu, nici Festivalul “Steaua Românimii”, nici Festivalul „Steaua Chişinăului”, nici Dicţionarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni, nici Antologia poeziei româneşti în mileniul trei, nici Acţiunea ” Unde-s doi puterea creşte” nici…nici…nici…
Nu le-a susţinut barem cu 1 leu(!), cînd alţii( a se citi: aceiaşi), încoronaţi cu blaturi şi relaţii reciproc avantajoase, beneficiau ( şi beneficiază!) de 50-100 mii Euro minimum în fiecare an.
Doar din caznaua statului român, unul fiind, dar nu pentru toţi!
Măria sa, Dl Tomac, îmi promite să se intereseze şi să repare cumva „gafa” eternului Cosma şi mă asigură că în acest sens se va înîlni cu mine la Chişinău FO-O-O-ARTE curînd.
Trece-o vară – nu e.
Trece-o toamnă – ia-l de unde nu-i.
Trece-o iarnă – e dat dispărut în neantul istoriei şi gata.
Şi cînd mai aflu că în 4 luni a fost la Chişinău de doar… patru ori mă plictisesc de tot.
Între Tomac şi Cosma, care avea acelaşi text – nici o diferenţă!
Şi cînd aflu că românii de profesie de la Chişinău şi Cernăuţi şi-au înălţat castele în România, R Moldova, Ucraina, s-au înţolit cu apartamente gratis în inima Ţării, ridică lunar salarii, îndemnizaţii şi alte plăţi de zeci de mii de euro şi cîte şi mai cîte privilegii de stat, chiar mi se face milă şi ruşine pentru milioanele de români minţiţi şi jecmăniţi de Roşca şi toţi urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor fără amin.
Profitori de onoare, români de profesie şi punctum!
Guvernatorii României mele vreme de 20 de ani îi susţin doar pe aceştea, pe cei de ştiu o singură lozincă: “Trăiască EU!”
Aşa să înţeleagă „reprezentanţii” hulpavi ai intereselor naţionale româneşti din Basarabia şi Bucovina să apere “sărăcia şi nevoile şi neamul” nostru înstrăinat în istorie, prin înnavuţirea lor obraznică, la infinit?!
Guvernatorii Patriei tuturor românilor de la 1990 încoace îl susţin doar pe alde Marchel(vezi cazul Lazurcă), acel Marchel, episcopul antiromân de Bălţi şi Făleşti, care l-a izgonit pe viitorul mitropolit al Basarabiei noastre, Petru Păduraru, cu pistolul din catedrala bălţeană unde slujea, pe alde Voronin, pe care l-au ajutat să redevină preşedinte în 2005(vezi cazul Băsescu ), pe alde recent demisul Baconsky, cel care în decembrie 2011 triumfa de bucurie la Kiev că România n-are pretenţii teritoriale faţă de Ucraina şi că niciodată nu le va avea, Iar noi, milioanele de români basarabeni şi bucovineni, săraci şi goi, trebuie doar să îmbogăţim statul roman cu sute şi mii de euro pentru a recăpăta, nepreferenţial şi aşteptînd la cozi interminabile, ce ni s-a furat, de fapt: cetăţenia română!
Pentru-ai îmburghezi cu leii noştri împrumutaţi pe „exponenţii intereselor strategice româneşti din afara României” , adică tot pe ei, pe aceiaşi nesimţiţi şi nesătui cavaleri, comandori, vulturi şi trişori de neegalat în istoriile scrise şi nescrise ale Ţării!
O, Doamne-Dumnezeule, cîtă nedreptate pe cap de locuitor român înstrăinat!
În loc să ni se dea fără plată ceea ce ni se cuvine de la naştere, noi trebuie să plătim din greu şi să pupăm mîna lui Băsescu, Boc, Baconsky, Tomac, Cosma, Lazurcă şi alte ve(n)dete de Lux european!
Şi asta în timp ce pentru o deplasare de serviciu la cei 3, 5 români din Australia departamentul dlui Tomac aruncă în vînt 35 mii euro, iar un Bade de-al meu, deputat ales de românii înstrăinaţi, de 1 an de zile şi nopţi vizitează la rînd, ţară după ţară, cu gîndul la alegerile parlamentare viitoare, irosind banii statului român în criză profundă.
Pe cei doi i-a depăşit doar fratele lor, Filat I al Basarabiei, care de dorul celor 3 moldoveni din Azerbaidjan a cheltuit doar 80 mii euro dintr-o împuşcătură.
*
Mă telefonează G.D.
Îmi spune că a fost telefonat de un cinovnic fără moarte din Guvern, responsabil de cultura Moldovei.
I-a zis să mă mai potolească din gîndit, să mă mai stingă din scris.
Dl G.D. l-a sfătuit pe cinovnic să-mi telefoneze personal.
La auzirea acestor cuvinte, pezevenchiul nici liber(al), nici democrat, a închis subit telefonul.
Mă invită la o saună cu bici A.S.
Îmi recită abia pe şoptite că cineva de la Academie(?) a ticluit o scrisoare către Bill Gates, rugîndu-l respectuos, în numele întregii intelectualităţi a R Moldova, să-mi fie interzis accesul la internet pentru următorii 10 ani, cel puţin.
Aflu că demersul cu pricina a fost semnat şi de El, de respectivul cinovnic.
Dl A.S. mă asigură că tot acest şir de interdicţii, inclusiv excluderea din emisiunile tuturor televiziunilor din Chişinău, e opera unor personalităţi, ce-şi duc monumentele antume după sine(M.Eminescu), e lucrarea unor veşnici eroi naţionali, numai buni de canonizat, în locul lui Eminescu, bineînţeles.
Mda, zic, şi vă întreb: “Oare dictatura personalităţii să conducă Basarabia pînă-n mormînt?”
Mda, zic, şi tot întreb:” Să fi substituit noi Tatăl Nostru cu indezirabilul cult al veşnicilor eroi naţionali de pe Bîc?”
M-am interogat şi-am tăcut ca stejarul.
Şi n-am avut altceva ce să-mi răspund.
*
Mă terorizează vreme de-o oră la telefon dl. S.A.
Scriitorul, mai ieri prieten şi admirator al blogului meu, mă ameninţă vehement. Tună şi fulgeră că din cauza laudei ce i-am adus-o marelui poet Victor Teleucă, de mîine nu va mai citi ce public pe net.
O pedeapsă mai grea nu există!!!
Înlănţuit fiind şi aruncat în groapa cu lei a negrei sale guri, sfîrşesc de scris şi exclam:
“Doamne-Dumnezeule, Sfinte Iisuse Christoase, ce mi se mai întîmplă de la o vreme?
Ghearele cenzurii şi-ale interdicţiei mă vînează de peste tot.
Şi cu cît sunt mai numeroase răgetele ce vor să mă redea neînsufleţitei Tăceri, cu atît mai mult îmi dau seama, la fiece pas, că mi-s dragi ca Vladimir Voronin!
Aleluia!
Lasă un răspuns