Dictatura personalităţilor sau Cultul eternilor eroi naţionali ?

Mă  telefonează  V. Z.

Îmi spune că ştie de ce nu mi s-a  oferit  microfonul de ziua lui Eminescu pe Aleea  Clasicilor din Chişinău.
Cică acolo erau şefii  din Pl şi PLDM, iar eu sunt, din păcate, prea independent…în gîndire şi  scris, fiind membru al  …niciunui partid.
Am tăcut ca ţărîna.
N-am găsit altceva  ce să-i  spun.

*

Mă telefonează  H. M.
Îmi spune că n-a apărut doar materialul meu “Cine se teme  şi  de postumul  Teleucă ?” într-o publicaţie politică-economică-sportivă şi literară din Chişinău, care şi ea, de la 6 iunie 2010 a refuzat  să găzduiască  toate materialele critice la adresa   fostei şi actualei guvernări, semnate de umila mea persoană.

De ce oare?
Am tăcut ca iarba.
Lăsat-am tăcerile toate  să glăsuiască.

*

Îmi scrie  E.Tomac, secretar de Stat în guvernul României, tot el director general al Departamentului pentru românii de pretutindeni, adică şi pentru mine.
Vreau să-i fiu prieten pe facebook.
Solicită  adeziunea mea.

Da, îi spun, însă cum pot fi cu adevărat prieten cu un om, care conduce o instituţie ce n-a susţinut, din 1995 şi pînă azi, nici Festivalul “Maluri de Prut”, nici revista „PHOENIX”, nici Acţiunea  „O flacără întregitoare de neam”, in memoriam Adrian Păunescu, nici Festivalul “Steaua Românimii”, nici Festivalul „Steaua Chişinăului”, nici Dicţionarul scriitorilor români contemporani de pretutindeni, nici  Antologia poeziei româneşti  în mileniul trei,  nici Acţiunea ” Unde-s doi puterea creşte” nici…nici…nici…

Nu le-a  susţinut barem  cu  1 leu(!),  cînd alţii( a se citi: aceiaşi), încoronaţi cu blaturi şi relaţii reciproc avantajoase, beneficiau ( şi beneficiază!)  de 50-100 mii Euro  minimum în fiecare an.
Doar din caznaua statului român, unul fiind, dar nu pentru toţi!
Măria sa, Dl Tomac, îmi promite să  se intereseze şi  să repare cumva  „gafa”  eternului Cosma şi mă asigură că în acest sens se va înîlni cu mine la Chişinău FO-O-O-ARTE  curînd.
Trece-o vară – nu e.
Trece-o toamnă – ia-l de unde nu-i.
Trece-o iarnă – e dat dispărut în neantul istoriei şi gata.

Şi cînd mai aflu că în 4 luni a fost la Chişinău de doar… patru ori mă plictisesc de tot.
Între Tomac şi Cosma, care avea acelaşi text – nici o diferenţă!
Şi cînd aflu că românii de profesie de la Chişinău şi Cernăuţi şi-au înălţat castele în România, R Moldova, Ucraina, s-au  înţolit  cu apartamente gratis în inima Ţării, ridică lunar salarii, îndemnizaţii şi alte plăţi  de zeci de mii de euro şi cîte şi mai cîte privilegii de stat, chiar mi se face milă şi ruşine pentru milioanele de români minţiţi şi jecmăniţi de Roşca şi toţi urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor fără amin.

Profitori de onoare, români  de profesie şi punctum!

Guvernatorii României mele  vreme de 20 de ani îi susţin doar pe aceştea, pe cei de ştiu o singură lozincă: “Trăiască  EU!”
Aşa să înţeleagă “reprezentanţii”  hulpavi ai  intereselor naţionale româneşti din Basarabia  şi Bucovina  să apere “sărăcia şi nevoile şi neamul” nostru înstrăinat în istorie, prin înnavuţirea lor obraznică, la infinit?!
Guvernatorii  Patriei tuturor românilor de la 1990 încoace îl susţin doar pe  alde Marchel(vezi cazul Lazurcă), acel  Marchel, episcopul antiromân de Bălţi şi Făleşti, care l-a izgonit pe viitorul mitropolit al Basarabiei noastre, Petru Păduraru, cu pistolul din catedrala bălţeană unde slujea, pe alde Voronin, pe care l-au ajutat să redevină preşedinte în 2005(vezi cazul Băsescu ),  pe alde recent demisul   Baconsky, cel care în decembrie 2011 triumfa de bucurie la Kiev că România n-are pretenţii  teritoriale faţă de Ucraina şi că niciodată nu le va avea, Iar noi, milioanele de români basarabeni şi bucovineni, săraci şi goi, trebuie doar să îmbogăţim statul roman cu sute şi mii de euro pentru a recăpăta, nepreferenţial şi aşteptînd la cozi interminabile, ce ni s-a furat, de fapt: cetăţenia română!

Pentru-ai  îmburghezi cu leii noştri împrumutaţi pe „exponenţii intereselor strategice româneşti din afara  României” , adică tot pe ei, pe aceiaşi nesimţiţi şi nesătui cavaleri, comandori, vulturi şi trişori de neegalat în istoriile scrise şi nescrise ale Ţării!

O, Doamne-Dumnezeule, cîtă nedreptate pe cap de locuitor român înstrăinat!
În loc să ni se dea fără plată ceea ce ni se cuvine de la naştere, noi trebuie să plătim din greu şi să pupăm mîna lui Băsescu, Boc, Baconsky, Tomac, Cosma, Lazurcă şi alte ve(n)dete  de Lux european!
Şi asta  în timp ce pentru o deplasare de serviciu la cei 3, 5 români din Australia departamentul dlui Tomac aruncă în vînt 35 mii euro, iar un Bade de-al meu, deputat ales de românii înstrăinaţi, de 1 an de zile şi nopţi vizitează la rînd, ţară după ţară, cu gîndul la alegerile parlamentare viitoare, irosind banii statului român în criză profundă.
Pe cei doi i-a depăşit doar fratele lor, Filat I al Basarabiei, care de dorul celor 3 moldoveni din Azerbaidjan a cheltuit doar 80 mii euro dintr-o împuşcătură.

*

Mă telefonează G.D.
Îmi spune că a fost telefonat de un cinovnic  fără moarte din Guvern, responsabil de cultura Moldovei.
I-a zis să mă  mai potolească din gîndit, să mă mai stingă din scris.
Dl G.D.  l-a sfătuit pe cinovnic  să-mi telefoneze personal.
La auzirea acestor cuvinte, pezevenchiul nici  liber(al), nici democrat, a  închis subit telefonul.

Mă invită la o saună cu bici A.S.
Îmi  recită abia pe şoptite că cineva de la Academie(?) a ticluit o scrisoare către  Bill Gates, rugîndu-l respectuos, în numele întregii intelectualităţi a R Moldova, să-mi fie interzis accesul la internet pentru următorii 10 ani, cel puţin.
Aflu că demersul cu pricina a fost semnat şi de El, de respectivul cinovnic.
Dl A.S. mă asigură că tot acest şir  de interdicţii, inclusiv excluderea din emisiunile tuturor televiziunilor din Chişinău, e opera unor personalităţi, ce-şi duc monumentele antume după sine(M.Eminescu), e lucrarea unor veşnici eroi naţionali, numai buni de canonizat, în locul lui Eminescu, bineînţeles.
Mda, zic, şi vă întreb: “Oare  dictatura personalităţii  să conducă Basarabia pînă-n mormînt?”
Mda, zic, şi tot întreb:” Să fi substituit noi  Tatăl Nostru  cu indezirabilul cult al veşnicilor eroi naţionali de pe Bîc?”
M-am interogat  şi-am tăcut ca stejarul.
Şi n-am avut altceva ce să-mi răspund.

*

Mă terorizează vreme de-o oră la telefon dl. S.A.
Scriitorul, mai ieri prieten şi admirator al blogului meu, mă ameninţă vehement. Tună  şi fulgeră  că din cauza laudei ce i-am adus-o marelui poet Victor Teleucă, de mîine nu va mai citi ce public pe net.
O pedeapsă mai  grea nu există!!!
Înlănţuit fiind  şi aruncat în groapa cu lei a negrei sale guri, sfîrşesc de scris şi exclam:
“Doamne-Dumnezeule, Sfinte Iisuse Christoase, ce mi se mai întîmplă de la o vreme?
Ghearele cenzurii  şi-ale interdicţiei mă vînează  de peste tot.
Şi cu cît sunt mai numeroase răgetele  ce vor să mă redea neînsufleţitei  Tăceri, cu atît mai mult îmi dau seama, la fiece pas, că mi-s dragi ca  Vladimir Voronin!
Aleluia!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*