Sincer m-am aşteptat ca preşedintele Traian Băsescu să nu vină cu un discurs surpriză sau cu o mutare politică spectaculoasă… Chiar râdeam în sinea mea de anliştii de carton de la televiziuni, care făceau scenarii tâmpite şi inedite cu demisii de miniştrii sau demiteri de guvern. Băsescu şi-a pierdut farmecul din 2004, 2007 sau chiar 2009 de preşedinte jucător. El a devenit prizonierul propriului său destin şi al sistemului politic post-decembrist corupt şi ineficent. Am fost foarte atent la discursul de la Cotroceni. Parcă auzeam mesajul de campanie electorală din 2009. Atunci România nu era într-o criză economică, politică şi de sistem ca acum şi discursul lui Băsescu de modernizare a statului putea fi credibil. Azi, după ce oamenii ies în stradă de 13 zile şi să vi le vorbeşti românilor de Asia Centrală, China şi nava România, care trebuie dusă în port, îţi induce ca cetăţean o situaţie paralelă a lui Traian Băsescu cu realităţile grave prin care trece naţiunea. El şi-a recunoscut numai câteva greşeli de comunicare. E ciudat să vorbească acum preşedintele de reformarea statului când avem de-a face cu o disoluţie clară a statului: ofiţeri care protestează în uniformă în faţa unităţii militare şi procurori sau judecători participând la mitinguri plus mii de români sărăciţi de criză, care demonstrează zilnic de disperare şi foame. Românii aşteptau un discurs la obiect şi aplicat al lui Băsescu, în special o soluţie de detensionare a situaţiei politice din ţară. Băsescu în discursul televizat din blindajul Cotrocenilor nu a oferit nicio soluţie de rezolvare a unei crize politice clasice prin care trece România. Tăcerea lui Băsescu faţă de problemele reale ale românilor care au ieşit în stradă şi inacţiunea sa politică, prin lipsa ofertei unei soluţii politice negociate ridică „mingea la fileul puterii” opoziţiei USL, care jubilează pe valul protestelor poporului. Crin, Ponta şi Voiclescu deja au început să agite prematur dopurile de şampanie, neînţelegând că românii nu au ieşit pe străzile marilor oraşe să protesteze pentru ei ca să vină la putere, împreună la pachet cu Iliescu şi Năstase.
Pun lipsa de proiect politic al lui Traian Băsescu pe un blocaj mental ce ţine de vechea mentalitate legată de nomenclatură şi de reţelele securiste de la Anvers de dinainte de 1989. Băsescu s-a paralizat politic în faţa protestelor tenace ale câtorva mii de oameni. Mă întreb ce o să facă preşedintele când vor ieşi poate zeci sau sute de mii de români în stradă peste câteva zile – România este un cazan social sub presiune – pentru că el nu a găsit o banală soluţie politică – o supapă – ce ţine de o igiena democratică constituţională, care e clasică în ţările occidentale: o remaniere guvernamentală. Se pare că indecizia lui Băsescu este de fapt legată de o schimbare în ecuaţia puterii, preşedintele devenind dependent de PDL şi premierul Emil Boc, datorită pericolului suspendării sale de către USL după alegerile parlamentare viitoare.
Lasă un răspuns