Dacă ar mai avea un dram de noimă, de rațiune logistică, Europa, dimpreună cu „unchiul Sam”, ar trebui să pună un compas pe hartă… Să învârtă de el pentru a vedea ce înseamnă, de fapt, constituirea de către Zelenski a acelui „comandament al impactului cu rază lungă” (al armelor cu rază de lungă de acțiune – sic!) în cadrul armatei ucrainiene… Pentru că raza cercului descris „topografic” s-ar putea să le dea frisoane… Oriunde ar pune vârful acului compas… La Odesa, la Kiev… Și este cât se poate de evident că, la nivel de structură militară, acest departament vizează armele cu rază lungă… Achiziția, utilizarea… Iar Rusia este doar într-o direcție, mare parte din cercul descris pe o eventuală hartă (și nu neapărat a viitorului) intersectând și pe aceia ce l-au susținut pe acela ce se joacă astăzi cu denumiri, structuri, comandamente… Și este ilar de ce nimeni nu îl întreabă pe Zelenski la ce îi trebuie o asemenea structură și, mai ales, de ce a înființat-o, nu pe logica structurii militare interne a armatei Ucrainei (la nivel de minister, de unități, de garnizoane), ci, taman, printr-un decret prezidențial… Și cât de ofensiv, militar, va fi pe viitor acest „comandament”… Sigur, Kievul își permite să se comporte aproape ca un învingător… Deși nu este… Nu a câștigat războiul, nici măcar din perspectiva intereselor negustorului de armament de mâine… Al afacerilor sale cu Europa, cu restul lumii… Da, a primit de la „unchiul Sam”, la summit -ul NATO de la Ankara, o licență pentru rachetele „Patriot”… Dar este vorba de un vraf de hârtii… Nu de acele mii de rachete pe care le vrea… Și pe care, de multă vreme, nu le mai cerșește… Le cere! În fond, o licență de producție nu înseamnă și intrarea imediată în fabricație… Chiar dacă vorbim despre Ucraina, această cu adevărat „chină” a copy-paste -ului (militar!) al prezentului… Pentru că „licența” nu vine „la pachet” cu utilajele necesare (multe de mecanică fină, aerospațială), cu toate subcomponentele necesare, greu de procurat (dovadă că nu au reușit nici alții să le fabrice, recte Germania, sau au făcut-o foarte greu, după foarte mulți ani, precum Japonia), ori cu mâna de lucru înalt calificată necesară… Și nu într-un domeniu oarecare, ci în cel aero-spațial!… Pentru că la un asemenea nivel tehnologic se încadrează ceea ce Ucraina crede că va fabrica peste noapte cu licența dată de „unchiul Sam”… Și care, apropo, încă nu știm cum va fi primită, ca gest de „dărnicie” (unilaterală) a lui Trump, nici la nivelul Pentagonului, nici în Congresul Statelor Unite… Unde ar trebui să se manifeste o minimă opoziție față de gestul președintelui american… Dacă nu, înseamnă că, într-adevăr, zisele lui Putin, de la începutul operațiunii sale, se confirmă în ceea ce a devenit războiul Europei… Iar în Ucraina chiar au fost multe treburi putrede ale „unchiului Sam”, licența „dăruită” fiind, de fapt, prețul tăcerii… Doar că, negociind cu negustorii de moarte, niciodată nu o să ai zidită ca legământ tăcerea lor… Iar licența „Patriot” de acum s-ar putea să fie doar începutul unei lungi liste de impuneri (pentru securizarea „omertei”!) dinspre Kiev…
Pe de altă parte, nici Zelenski nu este naiv! Și știe bine că nu are ce face acum cu licența de fabricare a interceptoarele „Patriot”… Și are habar de eșecurile altor două state care, nu au primit, ci au cumpărat licența „Patriot”… Și care, și dezvoltate industrial, și neimplicate într-un război de uzură, tot nu au reușit să producă prea mult… Una dintre ele cu mult sub cantitatea preconizată, cealaltă, nici măcar șuruburile necesare… Japonia și Germania… Care, în fața unei provocări inginerești evidente (și vorbim, nu-i așa?!, de două țări cu tradiție în tehnologie…), cam stau cu licențele „Patriot” atârnate de ușa hangarului autoînzestrării militare… Pentru că, Japonia, de exemplu, cu toată tenacitatea și meticulozitatea ei, abia reușește să producă 30 de interceptoare „Patriot” pe an… Iar asta după aproape două decenii de la primirea licenței… Cât despre Germania (care a primit licența la începutul războiului din Ucraina), putem spune doar că industria bavareză a capotat lamentabil, cu un rușinos scor de producție abia „rotunjit” la zero (!)… Dar, în mod cert, Kievul are un plan… Și cu licența de producție, și cu departamentul militar „al impactului cu rază lungă”… Pentru că „însărcinarea” membrelor UE, la ordinul Bruxelles -ului, de a-și asuma rolul de donatori desemnați de rachete „Patriot” (dar și a altor tipuri de armament și muniție) este valabilă și astăzi pentru țările europene (inclusiv Germania), iar rachetele „Patriot” tot vor fi procurate/primite gratis, chiar dacă nu în ritmul dorit de ucrainieni… Or, din clipa în care Ucraina va vinde interceptoare, iar apoi poate chiar sistemul de lansare (pentru că, la război se pricepe ea cât s-o pricepe, dar la negustoria cu arme este în „top”, având o lungă experiență), o va face prin revinderea sub patent propriu, cu „țidulă” de fabricație de la „unchiul Sam”… Și ne va vinde poate chiar și nouă!… Poate chiar pe „al nostru”, donat!… Așa „urmuzian”, ca într-o satiră postrăzboi…
