Arhive autor: Petru Jipa

Fabrica de „neica nimeni”…

Am văzut, la un moment dat, câteva fotografii cu două domnișoare de 16 ani, undeva într-o tabără de vară, apoi, după 20 de ani, le-am revăzut pe cele două foste domnișoare, una în postura de premier a unei țări europene,


Din nou, doar „pâine și circ”…

Privesc trecătorii în orașul meu natal, Ploiești. Sunt triști. Mă plimb pe străzi, oameni îngrijorați. Aud un zgomot infernal de mașini, întreb: ce este? Aud un răspuns: primăria a organizat un concurs, Drift Ploiești 2026, tot orașul este blocat. Merg


Fraților am înfrânt!…

Toată lumea a țipat. Coaliția s-a strâns la un loc și a spus cu o voce categorică: am înfrânt ca să o îndreptăm tot noi. Așa cum ar spune bunica mea: na-ți-o frântă că ți-am dres-o. Apoi au strigat: înaintăm


Ultimul condamnat…

Ultima persoană condamnată la moarte într-o jurisdicție în care pedeapsa capitala tocmai a fost abolită, acești oameni nu au fost niște ticăloși, nici martiri, paradox viu: relicve legale suspendate între finalitate și ștergere, între dreptatea îndeplinită și dreptatea suspendată la


„Mitingăraia” miticilor…

Un lider plasat în fruntea unui popor nu ocupă doar o funcție, el devine o oglindă, o lupă, un paratrăsnet. Când acea oglindă reflectă doar ambiția, când acea lupă distorsionează adevărul în dogmă și când acea tijă canalizează furia publică


Trecutul sub asediu…

Când osemintele sunt răvășite și statuile cad. Când o mână de bronz ridicată într-un omagiu solemn, aruncată în căldura memoriei colective se sfărâmă sub prima lovitură a ciocanului, nu cade niciodată doar metalul. Este ecoul unei voci pe care am


Ultimul subiect de testare…

Ultimul subiect de testare este viața umană și cât poate îndura omul. Genul acela care se așază în scobitura din spatele coastelor atunci când un diagnostic aterizează ca un plic sigilat scăpat pe lemn lustruit: oficial, ireversibil, final. „Ultimul subiect


„Miracolul” european…

În articolul trecut am scris ceva pentru amuzament, astăzi continui. Prin Bulă și Bubulina ne-am ținut departe de politică. Prin râs biciuim impostura! Ce știam noi atunci: că trebuie să învățăm, apoi să muncim ca să mergem în concediu pe


Poveste cu veste la drum de seară…

Coaliția guvernamentală a descoperit că și mâine răsare soarele, ba chiar cu declarații de bucurie la adresa propriei reziliențe. Șa, ca un a fost odată ca niciodată… nu, șterge asta. A fost odată un „cort de circ” unde trăiau trei


Istoria a scăpat de sub control…

Odată, lumea era ascultătoare. Nu ritmul unui somn, ci zumzetul pașnic al unei case unde toți visau frumos. Oamenii credeau că au lăsat istoria în urmă, ca un copil care crede că și-a învins în sfârșit frica de întuneric. Dar