Arhive autor: Petru Jipa

„Miracolul” european…

În articolul trecut am scris ceva pentru amuzament, astăzi continui. Prin Bulă și Bubulina ne-am ținut departe de politică. Prin râs biciuim impostura! Ce știam noi atunci: că trebuie să învățăm, apoi să muncim ca să mergem în concediu pe


Poveste cu veste la drum de seară…

Coaliția guvernamentală a descoperit că și mâine răsare soarele, ba chiar cu declarații de bucurie la adresa propriei reziliențe. Șa, ca un a fost odată ca niciodată… nu, șterge asta. A fost odată un „cort de circ” unde trăiau trei


Istoria a scăpat de sub control…

Odată, lumea era ascultătoare. Nu ritmul unui somn, ci zumzetul pașnic al unei case unde toți visau frumos. Oamenii credeau că au lăsat istoria în urmă, ca un copil care crede că și-a învins în sfârșit frica de întuneric. Dar


ONG-ul, statuia lui Octavian Goga și marota…

De ce marotă…? Pentru că începem cu ideile obsesive „Să dărâmăm statuile scriitorilor, așa ne cere politica.” O propoziție care aterizează ca o piatră aruncată în apă liniștită: unda este mică la început, dar tremurul călătorește adânc, în biblioteci, săli


Războiul clonelor…

Uneori, când deschid ziarul dimineața, mă simt ca un străin în propria mea lume: Titlurile dansează în fața ochilor mei, nu în ritmul vieții, ci în ritmul unei melodii unice și monotone. „Politicienii repetă aceeași formulă ca acum trei ani”.


Transformări nefericite în vieți uimite…

Într-un interviu cu Tucker Carlson, Joe Kent, fost director al Centrului Național de Combatere a Terorismului, a afirmat că Iranul nu era aproape de obținerea unei arme nucleare la momentul conflictului. El a discutat și motivele pentru care SUA au


„Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii”

Crucea a aruncat mult timp o umbră lungă, nu a amenințării, ci a milei; semiluna, o curbă nu a cuceririi, ci a contemplării; dharmachakra, o roată nu a războiului, ci a înțelepciunii. Timp de secole, credința a fost cuptorul liniștit


Una spui și alta să faci…

Un președinte pe care eu l-am admirat, spunea: dacă o să ajung președinte o să opresc războiul în lumea întreagă. Acum două zile a spus că o să iasă din NATO. De ce s-a schimbat acest președinte? Atunci m-am gândit


De la „prostocrație” la idioții utili…

Nu căutați în DEX acest cuvânt, se pare că el a fost introdus în limbajul public de domnul profesor Andrei Marga și are rezonanță „adâncă”. Am trecut fără să ne dăm seama dintr-o lume a meritocrației în lumea „prostocrației”. Și


Lumea își ține respirația; nu de uimire, ci de groază…

Ard războaiele, nu pe hărți atât de îndepărtate, ci în pragul nostru… Unul, un jar mocnit de agresiune chiar dincolo de granița de est, celălalt, un foc lent, sufocant, de dezinformare, polarizare și eroziune instituțională chiar aici, între propriile noastre