Arhive autor: Ion Proca

Un nebun care știe ce vrea…

Mihai Curagău e mai mult decât actor. E ipochimenul neaoș care se naște în fiecare rol, izbutind să se ”dichisească”—nu din lipsă, ci din exces de caracter—în cele mai nebănuite chipuri. Atitudinea lui față de personaje este polemică și veridică,


O nuntă la Podoima

Satele acestea de dincolo de Nistru, Podoima şi Podoimiţa se deosebesc radical de orice alte sate din Basarabia sau Transnistria. Aşa cum au picat aici cu turmele de oi în căutarea păşunatului, nu s-au grăbit să schimbe nimic din anturajul


Omul cu umbrelă şi ceilalţi ortaci de pe bulevard

Pe bulevardul fost Lenin, astăzi Ştefan cel Mare şi Sfânt,  s-a perindat multă lume stranie. Cei mai vestiţi păreau a fi Liubomir Iorga, care cânta la vreo zece instrumente muzicale pe care el le şi meşterea. Dintr-o tărtăcuţă de dovleac


Indexarea pensiilor omoară

Mare coţcar mai era şi moş Colea Blându. De cum mă vedea că scot apă din fântâna lui, aflată sub un agud veşnic turmentat de tescovina ce i-o turna uncheşul la rădăcină, mă îndemna să pun căldările jos ca să


Desire logodne, îmbrobodiri şi balade la o vârstă matusalemică…

Duminică, de lăsata secului, când se mai putea înfrupta  cu alb de brânză, alb de albuş de găină porumbacă, am fost invitat de Victor Bivol din Costeşti s-o ascult pe maică-sa Susana, care ştie nişte balade de pe când învăţa


A murit tatăl lui Dănilă Prepeleac, pace sufletului lui…

Afurisit pui de lele mai este şi  destinul ista. Oricum ai da, oricum te-ai feri, el te păleşte cu măciuca şi nu te lasă să-ţi duci zilele până la capătul zilelor. Vine şi te ia când ţi-i lumea mai dragă,


Un poet cu brazda-n piept…

L-am cunoscut acum şapte ani într-o vară de pomină, pe când din Rusia şi mai ales din regiunea Moscova, muncitorii noştri sezonieri se întorceau acasă în sicrie. O bună parte dintre ei erau din raionul Teleneşti şi chiar din satul


Nalba noastră unde te-ai dus?

O cheamă şi o dezmiardă astfel: turtele, colăcel, covrigel, nalbă rotundă. Creşte pe lângă garduri, margini de drum, ziduri vechi şi grohotişuri de pantă, însă numai în imediată apropiere a unei regiuni populate. Dacă este găsită vreodată departe de orice


Într-o tristă gară, la Mereni…

Primăvara aceea a anului 1946, după cum îmi spunea nana Theodosia, a fost cu vânturi turbate şi fără pic de ploaie. Iar iarna a fulguit puţin pe la Bobotează şi pământul a rămas gol, desfăşat ca un prunc, lăsat în


Fata care a prins peştişorul de aur

Casa lor de la Cernoleuca  era în imediată apropiere de cea a pictorului Igor Vieru. Ala şi cu ceilalţi copii din mahala se apropiau cu pioşenie de acest templu al frumuseţii. Casa pictorului era ca un palat din basme. În