O nuntă la Podoima

Satele acestea de dincolo de Nistru, Podoima şi Podoimiţa se deosebesc radical de orice alte sate din Basarabia sau Transnistria. Aşa cum au picat aici cu turmele de oi în căutarea păşunatului, nu s-au grăbit să schimbe nimic din anturajul lor patriarhal. Portul le este maramureşean şi bucatele la fel. Nunţile ţin câte trei zile şi îşi au farmecul de odinioară. Povestea noastră e despre trei nunţi. Erau trei fraţi din Podoima: Gheorghe, Petre şi Vasile. Înalţi şi chipeşi. Numai buni de însurat.  Şi-au pus ei de gând să joace nunţile în aceeaşi zi.

– Dar cum se vor descurca părinţii, zice mezinul. Şi-apoi voi sunteţi logodiţi, aveţi mândre din gospodari, dar ce mă fac eu, că ştiţi prea bine ce zestre am…

– Zestre, Vasilică, au fetele. Tu te vei trece şi cu ceea ce ai. Am fost noi la o horă în Podoimiţa şi ţi-am chitit o fetişcană rumenă şi bălăioară, o zgâtie din cele ruteneşti. Şi am mai aflat noi că şi-a stricat relaţiile cu ibovnicul din sat. Dacă ai să fii mai isteţ, duminica viitoare poţi spune că-i a ta. Şi ce-a mai rămas, trecem de postul Sântei Maria şi în câşlegi arvonim ţiganii din Izbişte şi meargă nunta sănătoasă.

-Cum au să cânte, bre, ţiganii la trei nunţi deodată, întreabă contrariat mezinul. Spune-i tu, Gheorghe, ca să nu moară prost sireacul.

– Frate Vasile, în satul acela cântă şi cloştile de pe ouă. În fiecare mahala este câte o bandă de lăutari. Sunt mai mulţi decât latrine.

Ciondăneala nu a ţinut mult. Au convenit să joace nunţile  pe la sfârşitul lui septembrie, pe când tulburelul prinde a pişca de limbă. Cât despre rachiu, acesta se consuma doar la închinatul paharelor, adică la strângerea darurilor.

Despre fata din Podoimiţa nu am a vă spune prea multe. Ştiut lucru că a acceptat propunerea lui Vasile. Numai că în sufletul ei nu era tocmeală bună. Gândul îi zbura mereu spre Sava, flăcăul care se deosebea de ceilalţi de vârsta lui. Îşi făcuse studiile la Institutul  de Învăţători din Balta, capitala RASS Moldoveneşti , şi a fost repartizat la şcoala de şapte clase din Taşlâc. Au corespondat o vreme. Şi-au expediat teancuri de scrisori, pe care ruteanca le lega cu sfori colorate ca să nu le deoache şoarecii când se vor apuca de ronţăit. Dragostea lor s-a lâncezit de la un fleac. O verişoară de a învăţătorului i-a şoptit, când acesta venise în vacanţă, că mândra lui a fost în târgul Grigoriopolului şi acolo a mers la cinematograf  cu mecanicul de cinema din sat şi în timpul proiecţiei filmului, roşcovanul şi pistruiatul lui Gligore Beşleagă, i-ar fi pus rutencei mâna pe genunchiul stâng, la care ea n-a reacţionat în nici un fel. Învăţătorul mai să-şi pună capăt zilelor. Dar până la urmă s-a aflat că a fost o simplă întâmplare şi nicidecum o tentativă de a se îneca în apele Nistrului.

Pe 22 septembrie Podoima era în sărbătoare. Două nunţi în aceeaşi curte. Cea de a treia avea loc la Podoimiţa, în ograda rutencei. Când nunta era în toi iată că îşi face apariţia şi învăţătorul.  Invită mireasa la dans. Dansează. Vorbesc în şoaptă. Par a fi preocupaţi de ceva foarte important.  Când se termină dansul ambii intră în casă. Zăbovesc cam mult. Tatăl miresei bănuieşte ceva. Intră şi el în casă. Pe crivatul nupţial zace rochia miresei.  Foarte calm îşi cheamă nevasta.

– A fugit miresuica. Scoate-o din pământ pe cea mezină şi îmbrac-o în rochie de mireasă că de află cuţitarii din Podoima, ne beau sângele.

– Ai căpiat, bărbate? Abia de a împlinit 16 ani.

– Fă ce-ţi spun! Nici tu nu erai mai bătrână când te-am luat…

Mezina şi-a ascultat părinţii, s-a îmbrăcat în rochia surorii sale, şi-a tras voalul pe faţă şi a stat în capul mesei cât a ţinut masa cea mare. Mirele Vasile, cam tontălău, nici n-a observat schimbarea la faţă. Abia când a venit vremea Iertăciunii şi a Dezbrăcării miresei, a bâiguit ceva, dar întrucât  rudele astea noi au avut  misiunea să-l îmbete, el s-a lăsat dus ca bouţul de curmei.

Uneori şi răul e spre bine. Noua familie creată nu prea creştineşte a dus-o bine până la adânci bătrâneţe, ceea ce nu putem spune despre fugarii îndrăgostiţi.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*